Acid

Nici nu stiu de unde sa incep...sunt atat de multe incat uneori simt ca imi bubuie capul din cauza a tot ceea ce se intampla prin jur.Si tu..si tu esti un alt cocalar impins in fata mea de societate la fel ca si ceilalti, iar eu ca un cretin ce sunt ca de fiecare data iti accept nesimtirile si abuzurile doar pentru ca esti normal, iar eu cred ca sunt nebun, si cred ca trebuie sa ma conformez....dar daca eu sunt ala intreg la cap, iar tu cocalarule esti un tampit?Am stat langa tine tot timpul si credeam ca imi esti prieten, ca atunci cand vine vorba de lucruri proaste vei fi langa mine sa le ignori si sa lupti impotriva lor..nu vezi cat de multi sunt?Crezi ca am nevoie de inca unul?Du-te....departe, sa nu te mai vad, sa nu te mai cunosc, sa nu mai stiu ca existi.Genul asta de persoana pentru mine nu mai exista, implicit tu nu mai ai ce cauta aici...pacat ca sunt singurul care crede lucru asta..pacat ca altii de vad ca pe un idol si pacat ca am ajuns sa cunosc atat de multe despre tine...in fine...
Undeva intr-o poiana langa o casa in care se asculta frenetic la un radio mic si putin gajait, cineva asteapta, se uita pe geam si asteapta sa se termine moda gustului prost si de rahat.Imi aduce aminte ca odata am promis ca voi ajunge acolo si ca o sa las toata nebunia aici, si ca voi putea fi eu, fara sa imi fie frica de voi, cei multi, cei plictisitori..cocalarilor!Leaganul e acolo pentru mine.E acolo sa ma relaxeze, ma asteapta...de fapt ma implora sa ajung...a stat prea mult timp singur...prea multi l-au ignorat, iar el si-a pus baza in mine.Stie ca daca imi voi incalca promisiunea probabil nimeni nu va mai ajunge la el...sau eu sunt leaganul?Orice as alege tot raman de neinteles, si nu inteleg cum voi nu intelegeti...discut cu fel si fel de persoane, aflu pareri si imi imaginez lumea de vis, dar voi ce vorbiti incontinuu, de fapt nu vreti lumea mea, lumea noastra...Sunt constient ca intr-un razboi e ok sa pierzi batalii, dar cate sa pierd ca victoria sa ramana in siguranta?Ma simt lipsit de puteri, obosit si chiar plictisit sa lupt intr-un sistem care ne obliga sa fim mediocrii, si nu imi aruncati cuvinte pe care nici voi nu le intelegeti, pentru a-mi demonstra contrariul.Am ajuns la concluzia ca nimeni nu stie ce face...aveti impresia ca tot ce faceti, e perfect...dar nu e...cand ne trezim?mai bine zis...cand ma trezesc, pentru ca de voi putin imi pasa...nici voi nu aruncati doi bani pe mine, si cine o face, sa stea linistit..am tinut mereu la cei ce au aratat ca pentru ei contez, dar cum sa tin la tine, cocalar infect, cand tot ce exista pentru tine esti tu?Sunt satul...sunt inconjurat de egoisti, ingamfati si oameni cu mai multe fete decat stelele de pe cer..imi cer scuze daca sunt acid, si daca te simti atunci e aiurea...inseamna ca stii tu ceva..pentru ceilalti..stiti ca sunt alaturi de voi asa cum si voi sunteti langa mine..nu ma lasati sa plutesc in nimic...

Nicaieri

Te-ai gandit vreodata ca de fapt mai tot ce visezi si tot ce speri si in tot ce iti spui speranta intr-un final va muri? te-ai gandit ca de ceea ce te legi cu atata ardoare de fapt e un vis si ca nu vei ajunge ceea ce vrei, cu cine vrei, aproape de ce ti se pare tie interesant? dar ce e interesant dupa atata amar de drum?Eu unul nu am trecut prin destule, dovada imi sunt greselile facute, cele pe care inca le fac, si cele pe care sigur le voi face in cinstea unui scop pe care voi nu il veti intelege, problema e ca nu stiu nici daca il inteleg eu.Nu am mai scris de ceva vreme, dar simteam ca se va apropia si momentul asta:))unii vor rade sigur, poate rad si eu alaturi de ei, poate e doar un strigat de trezire sau un alt somn de noapte buna.
Lumea te tranteste cateodata intr-un colt din care si daca ai crezut ca te vei ridica, intri de fapt intr-un colt si mai mic si mai rau si mai amarat si mai lipsit de vise si mai sec decat toate celelalte, iar lumea nu ti se va mai parea atat de usoara, contrazicand cam tot ceea in ce ai crezut pana acum.Si atunci te vei tara oarecum intr-o mediocritate ce nu te mai lasa in pace.Eu sunt gata sa imi urmaresc visele.Voi sunteti gata sa ma lasati sa le indeplinesc?Urlu spre nimeni intr-o neputinta continua si blestem tot ceea ce imi pune bete in roate fara sa ma iau insa si pe mine in calcul.E bine sa aspiri, e excelent, cel putin asa se spune, dar aspir de ceva timp si tot degeaba, normal ca nu ajunge sa aspiri, dar unde sunt oportunitatile de care trebuie sa profit?Unde sunt eu? unde am ajuns si ce caut aici?


-De ce razi?


O intrebare simpla, pusa cu o indignare egoista intr-un moment dificil, iar raspunsul e o lectie pe care nu o voi uita niciodata, una din singurele lectii invatate de mine, una care a pus bazele unei psihologii de care sunt mandru acum, probabil singurul lucru de care sunt mandru acum...felul in care gandesc.Sunt sigur, nu gandesc deloc conform normalitatii impuse de catre societate noua visatorilor, dar sunt mandru ca inca mai pot duce in spinare povara unei mentalitati diferita, nu stiu daca buna sau gresita, dar diferita.Atata timp cat am pentru ce sa lupt nimic nu ma va opri sa o fac.


-Pentru a nu plange...


Acesta este raspunsul care mi-a dat pentru totdeauna mentalitatea peste cap, care m-a invatat ca trebuie sa trecem peste toate greutatile vietii cu zambetul pe buze, raspunsul care mi-a aratat cum trebuie sa trecem peste un moment dificil, iar eu ma simt norocos ca am invatat asta, putini stiu ceea ce inseamna, si mult mai putini folosesc avantajul asta.

Acum rad.Nu stiu daca rad doar sa nu ma iau cu mainile de par si sa ma dau de pereti pentru ca nu am ce vreau, sau rad pentru ca stiu ca voi merge inainte, ca asa am facut mereu sau pur si simplu rad pentru ca e singurul lucru la care ma pricep si asta o fac incontinuu pentru a uita de ce ma simt asa.nu stiu care e motivul, dar rad...rad si sper si am incredere ca alaturi de cine conteaza eu voi merge inainte.Si mai rad pentru ceva, rad si multumesc vietii ca mi-a dat sansa sa invat lucrul asta.Tu? cand ai ras ultima oara cand lucrurile au mers prost?