Ce e viata? Asta e cea mai mare intrebare de filozofi...Si nimeni nu pare ca si-ar fi dat seama de asta..nimeni nu e atat de destept, asa ca de ce as incerca eu sa o inteleg?
Viata e un rahat, nu penibila, sau nu pentru toti.Cred ca viata doar te arunca...si te lasa sa putrezesti sau sa prosperi..in functie de locul nimerit, sau in functie de geniul fiecaruia, sau doar de noroc..pur si simplu noroc nesimtit..Doar nu cumva crezi ca dumnezeu te-a nascut si te lasa sa suferi aici si sa iti dea un mare premiu cand ai termin...Bravo frate...tu ai suferit smechereste, ai doua sute de galbeni sfinti.Nici pe tine Tzatza nu te cred cand spui ca ne nastem...traim, si apoi, "se stinge becul"...Te bat rau cu gandirea asta!..
Adevarul poate fi oricum al fiecaruia, insa eu tot sper in al meu.Sper ca cineva ne contorizeaza ca oameni...ar fi urat sa fie chiar atat de crud..sa poti face chiar ce vrei in viata e aiurea.Sa iti bati joc de oameni si apoi sa traiesti ca un rege e aiurea, si istoria ne tot arata ca oamenii "smecheri" au intr-un final parte de ce impart...E vorba de karma? Poate..chiar se poate..dar nu doar atat..si nimeni nu stie...
Fiecare urmeaza cursul sau..cum crede ca e mai bine..sau ce crede el despre viata..cum trebuie sa fie, ce vrea, ce asteapta..pe mine ma ameteste total..stiu doar ca trebuie sa traiesc..si nu gasesc in a sta blocat intre patru pereti, sau a trai doar pentru tine, sau a trai degeaba un mod de viata, un stil ce trebuie urmat.Simt ca ceva lipseste si ca nimeni nu are de gand sa il puna la loc, ca aici prea multi suferim si prea putini se bucura...si nu e corect...Cum poti sa crezi in biserica atunci cand traim degeaba atat de multi si cand atat de putini traiesc in adevaratul sens al cuvantului?Nu stiu, insa eu am facut altfel de matematica la scoala si pot sa pun pariu ca am dreptate atunci cand spun ca asta nu e egalitate, daca puneam semnul egal intre ce se intampla in viata eram urecheat maxim in scoala..ori eu sunt fraier, ori cineva de sus a chiulit de la cateva ore de mate..
Am pierdut atat de multe lucruri incat nu mai am cum sa cred ca ceva poate fi egal..si atunci la ce dracu am ajuns aici? Sa praduim planeta asta? O planeta era in neregula in sistem si cineva a trimis "ierbicid" imediat sa devina la fel de pustie ca toate celelalte? Nu stiu cat de mult mi-ai citit despre ce se va intampla insa eu cred ca am ramas pierdut pe drum ca nu imi dau seama unde e binele din sfarsitul povestii tale..nu te inteleg deloc atunci cand nu esti langa sa imi explici, sau sa imi arati.Povestea ta se transforma intr-un thriller penibil, si stii ca prefer oricum pana si o animatie decat un thriller..
......Si continui sa zbori deasupra mea..macar asa mai pot sa visez copilaria de ieri si sa sper in copilaria de maine, ca altfel m-as transforma in seriosul din cosmar..altfel as uita...altfel m-as transforma in nimic...
duminică, 28 octombrie 2012
luni, 22 octombrie 2012
Triangulum
Regrete? cred ca nu ar trebui sa le avem nu? nu prea e bine sa te gandesti doar la lucrurile rele din viata ta, pentru ca regrete avem cu totii, sunt sigur de asta, si totusi vine momentul cand fiecare ramane fata in fata cu regretele sale...e cel mai bun moment in care iti dai seama cam ce vrei, cam ce ai de pierdut, cam ce mai ai de castigat si mai ales cum sa faci sa castigi ce a mai ramas.Atunci te cunosti cel mai bine.
Nici nu stiu cam care sunt ale mele, dar stiu ca ma ataca din cand in cand, stiu ca sunt acolo alaturi de vise, incercand sa creeze o persoana mai buna, sa o modeleze si poate sa faca vreodata erou din ea, eroul lor, eroul sau, nu un superman obisnuit cu chilotii peste pantaloni care sa salveze lume multa din fel si fel de situatii.Mai degraba sa se salveze pe el din toate momentele grele, sa stie unde sa se duca si sa nu mai piarda.Si totusi daca te gandesti mai mult vezi ca multe lucruri pierdute nici macar nu te-au interesat vreodata.In acelasi timp insa, te concentrezi din ce in ce mai mult pe acele care te-au deranjat...
Am incercat toata viata sa vad binele din tot dar cat de mult bine sa vezi atunci cand in fata apar atat de multe probleme si cand vezi ca tot ce iti imaginai tu despre viata e decat un film de amatori cu o nota de rahat pe imbd..ca pana la urma cam asta e viata obisnuita...o cursa spre un final pe care usor usor nu il mai vedem atat de rau, mai cinic e ca din ce in ce mai multe persoane il vad ca pe o scapare de o lume in care majoritatea nu avem ce cauta..si atunci te gandesti ce e asa de important? ceva trebuie sa fie viata, nu? ca nu esti aruncat aiurea in iadul asta mai mic...si gasesti...gasesti prieteni, gasesti oameni pe care ai vrea sa ii urmezi in viata sau sa fii macar in preajma lor ca acolo te simti bine..nu stiu...poate vrei sa iti gasesti persoana potrivita ,cea care sa te faca sa zambesti incontinuu..chiar daca nu e perfecta...e perfecta pentru tine...
Cum vrei sa te urmez cand lumina ta e atat de slaba?..cum vrei sa sper la altceva? viata te arunca intr-un pahar si te amesteca bine bine...iar eu sunt atat de ametit incat reusesc sa mai vad doar norul tau cum se plimba pe cer si isi traieste visul...mai vad si seara patru sclipiri dar nu reusesc mai deloc sa le unesc...poate asa printr-un miracol demn de o poveste veche, o sa apari cum ai mai facut-o si alte dati..oricum e nevoie decat de un ranjet sa stiu ca viata merge inainte...cu el sunt obisnuit..imi e sila de toate cele false, e plina lumea de ele, sunt satul de umbrele astea, sunt satul de oameni porniti doar sa se hraneasca din tine si sa te trimita in acelasi colt plictisit...si daca stiam cat de mult o sa imi lipsesti nu te-as fi lasat sa pleci niciodata..ma lipeam de tine chiar daca nu vroiai si astfel ajungeam si eu pe norul ala plin de viata...asa raman sa alerg dupa tine..m-ai lasat in lumea asta de gheata doar cu gandul ca va trebui sa traiesc ceva timp...
Regrete?...da..regret cati oameni buni am pierdut...regret ca in loc sa alerg cu tine pe cer am ales sa imi petrec timpul printre oameni...si majoritatea m-au dezamagit..povestea vietii mele...regret ca nu am realizat cat de important e sa rad...nu sa admir rahaturi considerate de multi avutii...Sa fiu bogat incepusem sa uit ce inseamna...nici nu imi venea sa te cred cand mi-ai aratat...era atat de simplu, iar eu ma impiedicam in niste iluzii....
Am incercat toata viata sa vad binele din tot dar cat de mult bine sa vezi atunci cand in fata apar atat de multe probleme si cand vezi ca tot ce iti imaginai tu despre viata e decat un film de amatori cu o nota de rahat pe imbd..ca pana la urma cam asta e viata obisnuita...o cursa spre un final pe care usor usor nu il mai vedem atat de rau, mai cinic e ca din ce in ce mai multe persoane il vad ca pe o scapare de o lume in care majoritatea nu avem ce cauta..si atunci te gandesti ce e asa de important? ceva trebuie sa fie viata, nu? ca nu esti aruncat aiurea in iadul asta mai mic...si gasesti...gasesti prieteni, gasesti oameni pe care ai vrea sa ii urmezi in viata sau sa fii macar in preajma lor ca acolo te simti bine..nu stiu...poate vrei sa iti gasesti persoana potrivita ,cea care sa te faca sa zambesti incontinuu..chiar daca nu e perfecta...e perfecta pentru tine...
Cum vrei sa te urmez cand lumina ta e atat de slaba?..cum vrei sa sper la altceva? viata te arunca intr-un pahar si te amesteca bine bine...iar eu sunt atat de ametit incat reusesc sa mai vad doar norul tau cum se plimba pe cer si isi traieste visul...mai vad si seara patru sclipiri dar nu reusesc mai deloc sa le unesc...poate asa printr-un miracol demn de o poveste veche, o sa apari cum ai mai facut-o si alte dati..oricum e nevoie decat de un ranjet sa stiu ca viata merge inainte...cu el sunt obisnuit..imi e sila de toate cele false, e plina lumea de ele, sunt satul de umbrele astea, sunt satul de oameni porniti doar sa se hraneasca din tine si sa te trimita in acelasi colt plictisit...si daca stiam cat de mult o sa imi lipsesti nu te-as fi lasat sa pleci niciodata..ma lipeam de tine chiar daca nu vroiai si astfel ajungeam si eu pe norul ala plin de viata...asa raman sa alerg dupa tine..m-ai lasat in lumea asta de gheata doar cu gandul ca va trebui sa traiesc ceva timp...
Regrete?...da..regret cati oameni buni am pierdut...regret ca in loc sa alerg cu tine pe cer am ales sa imi petrec timpul printre oameni...si majoritatea m-au dezamagit..povestea vietii mele...regret ca nu am realizat cat de important e sa rad...nu sa admir rahaturi considerate de multi avutii...Sa fiu bogat incepusem sa uit ce inseamna...nici nu imi venea sa te cred cand mi-ai aratat...era atat de simplu, iar eu ma impiedicam in niste iluzii....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)