Acid

Nici nu stiu de unde sa incep...sunt atat de multe incat uneori simt ca imi bubuie capul din cauza a tot ceea ce se intampla prin jur.Si tu..si tu esti un alt cocalar impins in fata mea de societate la fel ca si ceilalti, iar eu ca un cretin ce sunt ca de fiecare data iti accept nesimtirile si abuzurile doar pentru ca esti normal, iar eu cred ca sunt nebun, si cred ca trebuie sa ma conformez....dar daca eu sunt ala intreg la cap, iar tu cocalarule esti un tampit?Am stat langa tine tot timpul si credeam ca imi esti prieten, ca atunci cand vine vorba de lucruri proaste vei fi langa mine sa le ignori si sa lupti impotriva lor..nu vezi cat de multi sunt?Crezi ca am nevoie de inca unul?Du-te....departe, sa nu te mai vad, sa nu te mai cunosc, sa nu mai stiu ca existi.Genul asta de persoana pentru mine nu mai exista, implicit tu nu mai ai ce cauta aici...pacat ca sunt singurul care crede lucru asta..pacat ca altii de vad ca pe un idol si pacat ca am ajuns sa cunosc atat de multe despre tine...in fine...
Undeva intr-o poiana langa o casa in care se asculta frenetic la un radio mic si putin gajait, cineva asteapta, se uita pe geam si asteapta sa se termine moda gustului prost si de rahat.Imi aduce aminte ca odata am promis ca voi ajunge acolo si ca o sa las toata nebunia aici, si ca voi putea fi eu, fara sa imi fie frica de voi, cei multi, cei plictisitori..cocalarilor!Leaganul e acolo pentru mine.E acolo sa ma relaxeze, ma asteapta...de fapt ma implora sa ajung...a stat prea mult timp singur...prea multi l-au ignorat, iar el si-a pus baza in mine.Stie ca daca imi voi incalca promisiunea probabil nimeni nu va mai ajunge la el...sau eu sunt leaganul?Orice as alege tot raman de neinteles, si nu inteleg cum voi nu intelegeti...discut cu fel si fel de persoane, aflu pareri si imi imaginez lumea de vis, dar voi ce vorbiti incontinuu, de fapt nu vreti lumea mea, lumea noastra...Sunt constient ca intr-un razboi e ok sa pierzi batalii, dar cate sa pierd ca victoria sa ramana in siguranta?Ma simt lipsit de puteri, obosit si chiar plictisit sa lupt intr-un sistem care ne obliga sa fim mediocrii, si nu imi aruncati cuvinte pe care nici voi nu le intelegeti, pentru a-mi demonstra contrariul.Am ajuns la concluzia ca nimeni nu stie ce face...aveti impresia ca tot ce faceti, e perfect...dar nu e...cand ne trezim?mai bine zis...cand ma trezesc, pentru ca de voi putin imi pasa...nici voi nu aruncati doi bani pe mine, si cine o face, sa stea linistit..am tinut mereu la cei ce au aratat ca pentru ei contez, dar cum sa tin la tine, cocalar infect, cand tot ce exista pentru tine esti tu?Sunt satul...sunt inconjurat de egoisti, ingamfati si oameni cu mai multe fete decat stelele de pe cer..imi cer scuze daca sunt acid, si daca te simti atunci e aiurea...inseamna ca stii tu ceva..pentru ceilalti..stiti ca sunt alaturi de voi asa cum si voi sunteti langa mine..nu ma lasati sa plutesc in nimic...

Nicaieri

Te-ai gandit vreodata ca de fapt mai tot ce visezi si tot ce speri si in tot ce iti spui speranta intr-un final va muri? te-ai gandit ca de ceea ce te legi cu atata ardoare de fapt e un vis si ca nu vei ajunge ceea ce vrei, cu cine vrei, aproape de ce ti se pare tie interesant? dar ce e interesant dupa atata amar de drum?Eu unul nu am trecut prin destule, dovada imi sunt greselile facute, cele pe care inca le fac, si cele pe care sigur le voi face in cinstea unui scop pe care voi nu il veti intelege, problema e ca nu stiu nici daca il inteleg eu.Nu am mai scris de ceva vreme, dar simteam ca se va apropia si momentul asta:))unii vor rade sigur, poate rad si eu alaturi de ei, poate e doar un strigat de trezire sau un alt somn de noapte buna.
Lumea te tranteste cateodata intr-un colt din care si daca ai crezut ca te vei ridica, intri de fapt intr-un colt si mai mic si mai rau si mai amarat si mai lipsit de vise si mai sec decat toate celelalte, iar lumea nu ti se va mai parea atat de usoara, contrazicand cam tot ceea in ce ai crezut pana acum.Si atunci te vei tara oarecum intr-o mediocritate ce nu te mai lasa in pace.Eu sunt gata sa imi urmaresc visele.Voi sunteti gata sa ma lasati sa le indeplinesc?Urlu spre nimeni intr-o neputinta continua si blestem tot ceea ce imi pune bete in roate fara sa ma iau insa si pe mine in calcul.E bine sa aspiri, e excelent, cel putin asa se spune, dar aspir de ceva timp si tot degeaba, normal ca nu ajunge sa aspiri, dar unde sunt oportunitatile de care trebuie sa profit?Unde sunt eu? unde am ajuns si ce caut aici?


-De ce razi?


O intrebare simpla, pusa cu o indignare egoista intr-un moment dificil, iar raspunsul e o lectie pe care nu o voi uita niciodata, una din singurele lectii invatate de mine, una care a pus bazele unei psihologii de care sunt mandru acum, probabil singurul lucru de care sunt mandru acum...felul in care gandesc.Sunt sigur, nu gandesc deloc conform normalitatii impuse de catre societate noua visatorilor, dar sunt mandru ca inca mai pot duce in spinare povara unei mentalitati diferita, nu stiu daca buna sau gresita, dar diferita.Atata timp cat am pentru ce sa lupt nimic nu ma va opri sa o fac.


-Pentru a nu plange...


Acesta este raspunsul care mi-a dat pentru totdeauna mentalitatea peste cap, care m-a invatat ca trebuie sa trecem peste toate greutatile vietii cu zambetul pe buze, raspunsul care mi-a aratat cum trebuie sa trecem peste un moment dificil, iar eu ma simt norocos ca am invatat asta, putini stiu ceea ce inseamna, si mult mai putini folosesc avantajul asta.

Acum rad.Nu stiu daca rad doar sa nu ma iau cu mainile de par si sa ma dau de pereti pentru ca nu am ce vreau, sau rad pentru ca stiu ca voi merge inainte, ca asa am facut mereu sau pur si simplu rad pentru ca e singurul lucru la care ma pricep si asta o fac incontinuu pentru a uita de ce ma simt asa.nu stiu care e motivul, dar rad...rad si sper si am incredere ca alaturi de cine conteaza eu voi merge inainte.Si mai rad pentru ceva, rad si multumesc vietii ca mi-a dat sansa sa invat lucrul asta.Tu? cand ai ras ultima oara cand lucrurile au mers prost?

21018

He had to go....though he believed this time will be good, this time started whitin many days, this time even they didn't know how or when it started, but it went smooth...it went like Robin Hood's arrow rip the air in many parts finally hitting the tree and staying there forever....but he had to go....
....And he went away...
...them going other ways began day by day, with him being unable to do anything to put the two parts together.His hate and anger went against himself, destiny being so damn stubborn to help him drove him insane..but he kept mind clear.Finally the magic went away..the days going by was a method to forget, to erase something that mind wouldn't want to remeber because all was so perfect...and all vanished.He started work, entering a routine relaxing him in a way forgotten by many years..it felt normal,not good, not bad...just normal.He was fine...but somthething inside his soul was preparing a riot, something wasn't happy with the way things were.And it grew, it grew big energizing every muscle on his body.
And it happened...
He took the decision to go back,to re-enter a world were many want to find a way to exit...and he jumped once again.It passed 2 years, 10 months and 18 days, he never counted them...but she did, he sat there unable too, to do something besides forgettin, she started counting in the first day he went away, keeping this habbit every single day until that click doesn't felt anymore, she had no guilt, once again destiny threw his black magic on happy people.So she got to go, she needed to feel that click again so she started to see beside the dream, almost getting in normality, on that same normality, but the click wouldn't come, thee click was something special like one single moment in life.And she kept running along normal racers, and she stopped couting, but the days passing away still drew line in her mind.
And he came back...
He being out in his forest, with his old wolfpack running the alleys.She walking small steps, always in the last 21018 unsatisfied with that way.So she decided to enter the forest
..and the metting was iminent.Blood was boiling, heart pumped like never before, so they knew that something had to change, it took so many time forgetting, and in five second
everything turned from nowhere into those pink clouds starting a dream..and it took only few minutes for the dream to begin...again...this time for forever..this is their time...this is
were the story starts it final and unfinishig chapter...This is for her...from him...
...Always.

Simply....the best...

Multi de aici nu vorbim destinul...e o limba superioara ce nu putem sa o invatam corect in acelasi timp..noi de aici ne vedem de drumul nostru...ca e al meu sau ca el al tau nu conteaza..ca e al nostru e ceea ce mereu va fi mai important decat orice..Tu stai acolo si ma privesti de pe o fereastra inchisa si imi faci cu mana..ma chemi sa te ajut sa scapi, iar eu vin, sunt acolo, bat in geam, caut ceva mai puternic decat un ciocan simplu sa te scot, sa fii cu mine sa razi, sa glumesti...si nu stiu cum fac, dar mereu reusesc...de fapt o fac pentru ca pentru tine as face orice, ti-as aduce ceva un pic mai puternic decat soarele daca tie iti va fi frig..
Iar eu...ehhhh...eu ma descurc...eu traiesc, o fac cum nu conteaza, supravietuiesc pentru ca ceva de aici ma tine asa cum nimic pana acum m-a tinut, zmeii nu vor sa se lupte cu mine, le sunt simpatic, noi le suntem simpatici, vor sa ma ajute si orice ar fi suntem pe placul lor, pentru ca suntem in lumea noastra..eu...tu....noi...
Au trecut multi ani...prea multi..suntem generatia plictisita de tot...plictisita chiar si de noi..suntem incredibil de seriosi...incredibil de suparati..de ce?probabil multi dintre noi nu ne-am gasit...eu unul te-am gasit pe tine si nu vreau sa te las pentru nimic in lume...iar toate visele mele s-au transformat intr-unul singur...acela in care tu apari..tu m-ai ajutat mult...m-ai ajutat sa continui intr-o lume in care nu mai simteam nimic...m-ai ajutat sa stiu ca exist pentru ceva...iti multumesc...

1:27

Ieri - servici (timp pierdut bine), Tu, oras, casa.
Azi - casa, oras, pietre, casa, Tu, Tu, oras, casa.
Maine - Tu, Tu, Tu!

Muttley

...e noapte...un leagan scartaie usor in bataia vantului...unul singur este ocupat...doar el conteaza..langa, agatat de o bara, e el, incercand sa faca cele mai stupide glume..se simte bine ca are parte de singura atentie pe care o vrea.
...si nu a cascat..deja capul lui incarcat cu mereu mai mult decat poate duce deja zbura spre mii de idei: "De ce nu a cascat? vroiam si eu sa rad:|...sooper eu ce sa fac acum?" "oare e din cauza mea? o plictisesc asa de mult incat nici macar nu vrea sa caste"...etc..Se uita spre ea si incearca sa gaseasca repede un lucru de care sa se ia..o chestie cat de mica sa se poate simti bine alaturi de ea..ignorand faptul ca decat prezenta sa e mai mult decat de ajuns sa isi umple sufletul cu bunavoie..nu gaseste, se simte inutil, dar ea e langa el, nu o intereseaza prea mult..ii place doar sa il auda palavragind mii de chestii inutile de fiecare data, o amuza, il gaseste interesant cu felul lui tampit, aiurit de a fi.
Ora 3 se apropie...ar vrea el ca ora sa fie 3...de fapt e gluma lor..limba mare arata 10, iar limba mica sa incapataneaza sa ajunga cu viteza inapoi la zero de parca ar castiga vreun mare premiu..nu ea nu castiga, noi pierdem decat.Pierdem timpul foarte repede,mereu zboara imediat in locul in care nu lipseste nimic, mereu fuge imediat atunci cand vrei sa mai tii putin de el.Nu e nimic nici de data asta.Din fericire, timpul mai are si maine de impartit minute cu amandoi.
................................Trebuie sa plec!.............vocea dulce il trezeste ca dintr-un vis in care din nou s-a pierdut..isi revine repede."Cum sa pleci?in cel mai rau caz plecam amandoi! tu singura nu pleci..te duc..mereu o sa o fac".Din nou mintea zburase prea departe,era un simplu tic verbal."Pai vrei sa mergem?" "Da" "De ce?" "Trebuie..." "Stiu"...
Mainile se inclestara una cu cealalata ca si cum ar fi urmat sa se ia la cearta, dar e doar o vorba veche, lor sigur mereu le va fi bine,Si nu a cascat, dar azi nu dispera, el stie ca va fi timp peste inca sute de dati in care sa rada alaturi de ea de un simplu cascat, stie ca va face lucruri tampite mult timp de acum inainte, si cu siguranta stie ca o va avea alaturi sa zambeasca de fiecare data cuminte si va fi vesela mereu in felul ei simpatic, mereu provocandu-l si fortandu-l cum doar ea stie...sa fie mai bun.

1:26

Urasc oamenii in general, oamenii pe care nu ii cunosc, cei ce par falsi, si cei ce sunt falsi.Foarte putini reusesc intr-un final sa imi arate ca merita atentia mea.Voi ce stiti ca va iubesc nu va faceti griji...stiti deja ca in voi am incredere, dar in rest nimic.Am reusit in ultimul timp sa imi cladesc un intreg imperiu pe umarul meu, pe umarul vostru, si nimeni si nimic nu ma va putea face sa uit cum e langa voi.

Urasc egoismul.Stiu ca traiesc intr-o lume egoista, am spus-o de mii de ori.Si stiu ca de multe ori m-a atins si pe mine, de multe ori am vrut sa fac exact ce am vrut eu, nu e nimic in neregula cu asta.Partea proasta vine atunci cand uiti de ce ai fost egoist in prima faza si continui cu chestia asta la nesfarsit.E bun cateodata, insa nu sa le dai peste nas celor de langa tine cu maretia ta, sau cu nepasarea ta.As putea sa dau exemple mii, dar imi voi strica seara si nu cred ca pot sa imi umplu creierii cu alte tampenii.Distanta e de ajuns sa ma faca sa ma simt ca un cacat.Sa ma simt rupt e de ajuns, rupt de voi...rupt de tn...

Privesc in jur si tot ce pot vedea e intuneric, unul metaforic, pentru ca nu bezna noptii ma deranjeaza, mai degraba bezna sufletului ma face sa ma simt un nimic, si simt acum ce eram sigur de mult ca voi simti...singuratatea.Si ce daca unii nu dau doi bani pe mine, sau sunt indiferenti de ceea ce fac eu, eu ma simt bine langa voi, si sunteti tot ce am.NU vreau bani, nu mi-au placut niciodata.Ii urasc! Faima? mda...e ok cateodata, dar nici dupa ea nu imi ghidez viata, sa incerc sa par ce nu sunt, doar pentru a parea interesant?Nicioadata...nu sunt genul.Sa copiez chestii pentru a fii regina balului? unii da..eu nu!Nu cer decat aprobarea pentru ceea ce sunt, si sunt multumit pentru ca voi care contati imi aratati in fiecare zi, fiecare secunda ca insemn ceva.E mai mult decat as putea cere vreodata.Nu vreau decat sa fiu bun pentru voi, cei ce imi sunteti aproape.Nu vreau decat sa insemn ceva pentru tine, ca mereu am fost asa, mereu m-am agatat de ceea ce ma face sa simt ca exist, si spre ghinionul meu de multe ori m-am agatat de sperante false.Sunt insa fericit acum, pentru ca toate sperantele false nu m-au facut decat sa ma aduca mai aproape de tine, iar tu speranta, fa-ma fericit, esti tot ce vreau, tot ce ma face sa continui intr-o lume rea, intr-o lume in care fara tine visul s-ar indrepta spre nimic..

Silence

Stau si ma gandesc la momentul cand o sa plec...Alt lucru bun nu am de facut.O sa ma gandesc cum nu-mi va pasa daca ceva,orice nu va fi in regula in timpul zborului.Ma voi uita pe geam fara sa-mi fie frica daca voi ateriza cu bine sau nu,pentru ca pur si simplu nu ma va interesa.Nu ma duc nicaieri de bunavoie.As fi preferat sa raman de o mie de ori acasa alaturi de cei si cea la care tin cel mai mult, alaturi de voi toti de care imi va fi foarte greu sa ma despart.Doi vinovati.Clar! Eu sunt unul, pentru ca am mereu tendinta de a exagera, de a face totul sa para un capat de lume, un drum irosit.Cel de-al doilea vinaovat este destinul care imi da motive peste motive,care imi indeaasa lucruri crude pe gat pana cand imi vine sa vomit.Am o viata perfecta aici, iar acum ma intreb daca e facuta perfecta doar din cruzime,pentru ca plecarea sa fie cu atat mai greu de inghitit.
O sa privesc pe acel mic geam al avionului si totul o sa imi para atat de neinsemnat, iar eu ma voi gandi la ce las in urma.Las amaraciunea unei relatii de trei ani.e bine nu? e bine pe dracu, parca de asta imi pasa mie acum.O sa ma gandesc numai cum dupa trei ani, am fost ajutat sa scap de aceasta relatie care nu imi mai aducea nimic bun.O sa gandesc cum dupa un an am realizat ca nu am de ce sa sufar, ca sunt bine si ca a fost cea mai buna decizie.O sa ma gandesc cum dupa atata timp am gasit fix ce imi doream, exact lucrul care sa ma faca implinit, sa nu am griji si sa gravitez in jurul sau.In final si cel mai trist o sa ma gandesc cum las acest lucru la mii de kilometrii departe, cum nimic nu mai depinde de mine, cum toata fericirea s-a intors impotriva mea,cum din nou dramatizez, dar de aceasta data pe buna dreptate pentru ca totul in jur se prabuseste, cum raman fara idei si fara motive de a zambi,fara sa pot rade atunci cand persoana de langa mine...banal....casca....

Eight (So much better)

Minciuni? am indurat mii..si o sa indur, pentru ca eu am incredere in oameni, si nu e in regula..dar daca nu am ce pierd? pai pot sa pierd multe, pot sa pierd chiar si increderea in mine.De ce cred ca pot acum avea incredere?
pentru ca imi place sa am incredere, pentru ca vad atatea rautati in jurul meu si sper ca langa mine sa nu se intample asa, de multe ori pierd, dar si atunci cand castig o fac de zece ori mai mult.Si ce daca s-a intamplat ce s-a intamplat
si ce daca lumea a fost rea..am invatat ca trebuie sa am increderea doar in mine nu? Da! dar tot am incredere in alte persoane.De ce nu as face-o? Am incredere in tine si nu as da nici macar soarele imaginat pe tine acum.Pentru ca am invatat
ca soarele nu e ultimul lucru, si ca dupa soare e unul si mai puternic si mereu va fi, si da am ajuns sa cred acum ca soarele pe care il vad e cel mai stralucitor.Daca nu va fi? nu ma intereseaza, ce conteaza e ca acum ma incalzeste.Carpe Diem?
e cea mai potrivita vorba pe care am auzit-o vreodata.Ma jur, deciziile pe care le credeam de tot rahatul ma fac acum sa ma simt de foarte multe ori mai bine.Daca nu se oprea caruselul nu puteam sa vad magazinul cu ursuleti de langa, nu puteam
sa gasesc bucuria pe care am gasit-o atunci cand m-am dat jos, si am cautat...sincer..m-am uitat la cateva tarabe, si multe erau ok, dar pana la urma am gasit premiul pe care il doresc.Sunt subiectiv? normal ca sunt, pentru ca mi-e bine, si daca
mi-e bine de ce scriu? parca eram ala de isi insiruia problemele.NU! nu arunc cu vorbe numai despre mine, sunt scarbit uneori de probleme ce ar putea deveni ale mele, sau prin care am trecut, sau prin care pur si simplu nu vreau sa trec orice s-ar
intampla.NU vreau sa arunc cu cuvinte, dar da acum sunt sigur sentimente.De fapt eu mereu am fost sigur, voi nu ati fost.Conteaza? NU! sigur nu.Va fi bine? sper.Sunt pus intr-o situatie destul de dificila, sunt pus sa gandesc daca va fi bine.Va fi,
si daca nu o sa fie nu pierd nimic, nu pierzi nimic, nimeni nu pierde nimic.Toate chestiile pe care le fac, le fac sa imi fie bine, iar daca tu ma faci sa ma simt bine promit ca nu voi gresi cu nimic, ca vei fi "My safety net", si o sa cad de fiecare
data pe tine, de atat de multe ori de cat ma vei primi.NU sunt perfect, sunt de fapt foarte imperfect, sunt piatra pe care toti spera sa o slefuiasca.NU va reusi nimeni, nici macar tu, dar nu fi suparata, ma voi slefui singur daca e nevoie ca tu sa fi
fericita.Ma jur sunt mai fericit decat as fi putut fi vreodata si nimic si nimeni nu o sa schimbe asta.NU depind de nimeni..NU o sa tin cont de multe chestii si NU imi bat capul cu nimic, decat cu tine, iar tu...tu incearca sa fii normala, apreciez
asta mai mult decat orice.Am indurat minciuni pentru nimic, mai pot indura, dar nu vreau, vreau ca tu sa fii sincera, pentru ca multi m-au luat de prost si fara lipsa de modestie, nu sunt. nu sunt prost, daca asta se crede e treaba lor.Tu fi tu,
e perfect asa, iar eu sunt eu, voi fi mereu asa.

You're all that i need.

Amalgam

Ma plictisesc, si imi e sila rau, nici macar nu e noapte, e plina zi.Dar mai conteaza? Oricum si ca e zi sau noapte cam tot chestiile alea se intampla, acelasi tampenii de fiecare data, si stiu ca probabil sunteti satui sa cititi post cu post si sa vedeti cam cat de aiurea e nu stiu ce,
sau cat de cacat e altceva, dar raman acelasi, si foarte rar o sa cititi ceva de la mine scris intr-o stare de fericire.Pana la urma d-asta tot fac asta, sa ma descarc.Nu sa incant ochi, pentru ca nu cred ca as fi in stare sa fac asta vreodata.Nici nu stiu daca vreau sa incerc asta.
Tot nu mi-a trecut plictiseala...nici nu ma asteptam sa fie altfel.Poate pana la urma lumina zilei isi face efectul...ideile nu mai ajung in mintea mea, ele ricoseaza in cu totul alte parti, creieru pare sa ceara time-out.A avut parte in ultimul timp de destule dezbateri interesante, de destule
chestii de rezolvat si din nou a obosit.O sa se lase batut?Nici gand, e mult prea orgolios ca sa vada cand ceva e de ajuns, niciodata nu vede asta si transmite de fiecare data semnale ca trebuie sa continui, si nu o sa se opreasca vreodata pana cand nu are o urma de multumire, numai ca daca
e multumit pe moment asta nu inseamna ca va fi bine intr-un final,macar se zbate:))


Si chestiile de genul asta vin unul dupa celalalt, despartirile, plecarile, apar aproape in fiecare ca si cum ar o rutina simpla, peste care poti trece orice s-ar intampla....nu e asa...nu pot face asta la nesfarsit, niciodata nu o sa ma obisnuiesc sa ma rup, pentru ca de multe ori nu vreau sa
o fac...sunt obisnuit cu ele, dar nu imi plac deloc...m-a satur sa nu-mi gasesc locul si sa nici nu stiu ce se intampla cu mine.Ma simt bine, vreau sa nu mai se schimbe nimic, si vreau sa continui sa gresesc, pentru ca spre deosebire de ruperi, greselile mele sunt suportabile, normale si simple.
Am ajuns sa cred ca sa nimic nu mai e in regula, ca nu mai e nici o regula, si ca haosul din capul meu nu e deloc ciudat, ca sa fii normal e cea mai proasta idee.Nu vreau sa fiu in linie cu restul, niciodata nu mi-a placut..am crezut ca daca sunt diferit trec altfel, si voi crede mereu asta, chiar
daca aflu acum ca nu voi fi vreodata impacat..si spre groaza mea, acum am ajuns sa fiu aproape de chestie pe care o vroiam intotdeauna, orice s-ar intampla vreau sa raman aici..dar depinde de mine? Din nou ca de obicei nimic din ceea ce conteaza nu tine de mine, are legatura cu mine, dar eu sunt iar cel pasiv care asteapta sa ii fie distrus echilibrul..nu sunt nebun..sunt doar fricos...rau, pentru ca s-a intamplat iar si iar si iar si imi ajunge.

Si iar e zi, iar e duminica, si iar stare proasta, incep sa ma enervez rau de tot, am o mie de idei in cap, insa ma blochez intr-o singura chestie...Nu...clar nu e ziua mea...mai bine incetez ca imi e prea sila sa scriu ceva destept si tot ce ar putea sa iasa acum sunt vaicareli si alte prostii, pe
care numai eu as putea sa le gandesc intr-o zi ca asta.Poate e de la vreme, sau poate nu.Poate sunt doar eu, sau nici macar..Imi e frica, sincer.Trece..o sa treaca atunci cand realizez ca sunt decat eu nebun, si ca trebuie sa ma trezesc pentru ca ma gandesc acum ca probabil sunt indispus pentru ca totul merge bine, si nici macar eu nu ma mai inteleg.Totul e ok, nu vreau sa caut motive sa fiu suparat, pentru ca nu le gasesc, si nu vreau sa ma gandesc ca as fi vreun morocanos, care cauta tot timpul nod in papura.Toate prostiile sunt doar in capul meu, tin strict de mine, si nu as vrea sa se simta nimeni cum ca m-ar deranja, m-ati adus intr-o stare destul de buna pentru a fi vinovat careva pentru tampeniile mele, si acum o sa termin, e doar o stare ciudata si imaginara, si eu...eu sunt bine...foarte bine.

Inchei probabil cel mai prost lucru scris vreodata...

Sisif

Does dark mean bad, lonely or sad? Does dark means hope, inspiration or smile?That day he couldn't make a difference, but nothing seemed to matter.His eyes grew tired of looking at that damn phone.Maybe it wasn't supposed to light up after all, maybe it's not the time, and maybe she isn't coming home today or tomorrow.Maybe this isn't his house anymore, or it never was.Maybe he thinks too much, or too little, or not at all.He's not tired anymore, he just wants his mind to be free, his heart to be lighter and his feet to stop chasing.He's an object of amusing, but still he's alive.All the battles he in wich he was brought him down to his knees, but he's still breathing.
Facing a hard decision, he looks at the mirror, but doesn't recognise the man in front of his eyes anymore.Always trying to choose based only on those around him, thinking this is better, believing this will make him feel better, but the phone remained off, just like his soul.Too many people broke his trust, and too many left him waiting, so why should he continue?Why should he keep going on with this self destructive game?And why should he try to take this all over again with same sign?His mind surely knows the answer.So many questions, and so many answers known, but also so many ignored thoughts.And should he ran away?Sure.But i don't thinks this is what he wants.Why does his sick mind still wants pain?Because his a believer, and know he believes he ran over something special, something in wich he might find something lost a long time ago.Nobody knows Tristan better than himself, and who can blame him because he wants the stars?Is it wrong to want to conquer a mountain, even if you fell every single time you tried before?I even found a good thing in that, Tristan will, in this way, be immune to those bruises caused by the fall.Why he should try again?Because it's the only thing wich he trust, the only thing that makes him feel alive, and with the risk of dying this way, he'll be happy, cause he died trying the only thing wich counted.So let it be, let Tristan giving his last breath on the icy snow of the mountain, he got used to it, but he'll never stop thinking that one day the sun will warm his forehead from the top of the mountain.
He found a new road there.Is it the good one?Probably not, but he'll keep going on with his backpack on his back, and his eyes on that...............It's what he wants.....

Encore

De obicei lenea e cea mai mare problema a mea, sunt atat de lenes incat lucrurile pe care ar trebui sa le fac, nu le fac. De ce?Pur si simplu prea multa sila, si de obicei pierd.Azi nu!azi lenea e o povara grea ce se tot tine de mine de mult timp si pe care sincer incerc sa o dau jos pentru ca nu e ok deloc.Gandurile, amintirile si regretele sunt mult prea vii ca sa le pot da la o parte.
O sa incep cu ce cred ca vreti sa ascultati cel mai mult, regrete.Am mii, habar nu aveti cate, si daca zambesc nu inseamna ca sunt bine,daca par ok nu sunt deloc, nu am fost de mult timp asa, si sunt trist, dar normal ca vin si momente de genul.In ultimul timp mult prea des, si sincer incep sa cred ca ceva nu e in regula.O gramada de chestii imi strabat mintea si nu stiu cu ce sa incep, nu pentru ca nu le cunosc, ci pentru ca imi e prea frica sa ma gandesc la ele.Epava? sincer, poate, dar sunt constient de asta si e bine pentru ca pot sa imi rezolv problemele, o singura data m-au depasit, si a fost ultima oara, in rest, ma descurc, sper, totusi nimic nu e asa de greu cum pare, doar ne place noua sa ne dam loviti si sa primim simpatie.Omul are nevoie de om, eu am nevoie ca cineva sa ma cunoasca atat de bine incat sa ma linisteasca acum cand zambesc fals, si cand nu sunt bine.Probabil cel mai bine intr-o lume ca asta e sa te cunosti singur si sa te ajuti singur.E destul de tarziu,sau devreme, depinde de fiecare, pentru mine e doar aiurea, rau...

Si stiu de ce sunt asa? stiu ca cineva m-a obisnuit cu mult mai multa sinceritate decat ar exista prin zona pe aici, si daca am crezut ca ea poate fi asa, m-am gandit ca mai toti ar putea sa fie la fel,dar in nici un caz nu e asa, e o prostie sa te inveti cu un bine cand el de fapt nu prea exista, si il cauti mereu, si dai rar peste el, si ca de obicei in cazul meu il pierd cumva, iar apoi astept ceva
la fel de bun, curat, sincer si care sa ma mai faca sa ma simt si bn..va spun, daca aveti chestia asta, daca ati gasit asta, faceti tot posibilul sa tineti cat mai mult de el, ca greu se mai gaseste ceva de genul, iar eu acum ma astept sa nu mai gasesc niciodata, pt ca am vazut pana acum ce si cum, si nu e bine deloc..

"Cateodata ai incredere prea mare in oameni,te fac sa crezi in ei..si dupa ca printr-o minune,se duce toata increderea si ramai nedumerit,fara macar o explicatie,fara nimic..cu ochii'n soare cum s-ar spune. Dar stii tu,e o vorba..roata se intoarce ,si sper sa se intample cat mai repede,totusi tre' sa am rabdare ,ca si rabdarea are rostul ei. Majoritatea sunt facuti ca sa ne dezamageasca si noi,la randul nostru sa-i dezamagim pe altii..chiar daca o fac direct,prin vorbe..sau indirect,prin fapte..pentru asta suntem facuti,dar..daca ar fii o armonie totala,numai lapte si miere,credeti ca ar mai exista sentimente? pe cuvant,nu. Fericirea aduce suferintza,si suferintza fericire."(TH)

Oamenii se pot schimba, insa va ramane mereu acest "se pot" asta da o oarecare nesiguranta, asta e ceea ce diferentiaza unii de altii, acest "se pot".Eu "ma pot" schimba dar sincer nu stiu daca e bine si mai ales daca vreau.Nu am primit pana acum critici, sau nu le-am ascultat, dar mai mult nu am primit,poate ca si asta imi lipseste, o critica bine pusa la punct si la suflet, o critica de la o persoana care sa ma schimbe oarecum, si acum am ajuns la ce vrobeam mai devreme, daca vreau sa ma schimb, se pare ca as vrea oarecum, dar urasc enorm de mult sa stiu ca trebuie sa ma schimb, nu pentru ca m-as crede un perfect, nu! Nimeni nu e perfect, dar nu stiu cu ce sa incep.Daca schimb ce e bine si pastrez ce e rau.Trebuie sa ma opresc neaparat cu gandurile astea, imi fac rau, si nu le vreau, dar in acelasi timp nu ma pot opri din gandit.Rar am fost asa indecis intr-o problema care ma priveste stric pe mine.Gandind ca nu imi e bine ma deprima rau de tot, pentru ca daca asta e tot ce imi trece prin minte, inseamna ca ceva nu e in regula.
Cacat...Cred ca mi-am pierdut echilibrul care ma caracteriza...nu vreau sa fie adevarat, vreau doar sa ma trezesc, ca dintr-un vis pe care il urasc si deschid ochii, sper sa ii pot deschide si de data asta.Am nevoie.Am nevoie de "tine", am nevoie sa imi dai echilibrul inapoi..si acum chiar nu ma gandesc la nimeni, terminati cu interpretarile, terminati sa credeti ca ma cunoasteti, nu stiti nimic, terminati sa va dati cu impresia despre viata mea, terminati pur si simplu, nu ma deranjeaza, dar se aduna, si sunt momente ca astea in care nu mai e loc, in care vreau sa o termin cu totul, sa dispar, sa incep din nou, sa...nu stiu, sa orice altceva, sa privesc inapoi, sa privesc pe loc, sa privesc inainte si sa rad....sincer...