Amalgam

Ma plictisesc, si imi e sila rau, nici macar nu e noapte, e plina zi.Dar mai conteaza? Oricum si ca e zi sau noapte cam tot chestiile alea se intampla, acelasi tampenii de fiecare data, si stiu ca probabil sunteti satui sa cititi post cu post si sa vedeti cam cat de aiurea e nu stiu ce,
sau cat de cacat e altceva, dar raman acelasi, si foarte rar o sa cititi ceva de la mine scris intr-o stare de fericire.Pana la urma d-asta tot fac asta, sa ma descarc.Nu sa incant ochi, pentru ca nu cred ca as fi in stare sa fac asta vreodata.Nici nu stiu daca vreau sa incerc asta.
Tot nu mi-a trecut plictiseala...nici nu ma asteptam sa fie altfel.Poate pana la urma lumina zilei isi face efectul...ideile nu mai ajung in mintea mea, ele ricoseaza in cu totul alte parti, creieru pare sa ceara time-out.A avut parte in ultimul timp de destule dezbateri interesante, de destule
chestii de rezolvat si din nou a obosit.O sa se lase batut?Nici gand, e mult prea orgolios ca sa vada cand ceva e de ajuns, niciodata nu vede asta si transmite de fiecare data semnale ca trebuie sa continui, si nu o sa se opreasca vreodata pana cand nu are o urma de multumire, numai ca daca
e multumit pe moment asta nu inseamna ca va fi bine intr-un final,macar se zbate:))


Si chestiile de genul asta vin unul dupa celalalt, despartirile, plecarile, apar aproape in fiecare ca si cum ar o rutina simpla, peste care poti trece orice s-ar intampla....nu e asa...nu pot face asta la nesfarsit, niciodata nu o sa ma obisnuiesc sa ma rup, pentru ca de multe ori nu vreau sa
o fac...sunt obisnuit cu ele, dar nu imi plac deloc...m-a satur sa nu-mi gasesc locul si sa nici nu stiu ce se intampla cu mine.Ma simt bine, vreau sa nu mai se schimbe nimic, si vreau sa continui sa gresesc, pentru ca spre deosebire de ruperi, greselile mele sunt suportabile, normale si simple.
Am ajuns sa cred ca sa nimic nu mai e in regula, ca nu mai e nici o regula, si ca haosul din capul meu nu e deloc ciudat, ca sa fii normal e cea mai proasta idee.Nu vreau sa fiu in linie cu restul, niciodata nu mi-a placut..am crezut ca daca sunt diferit trec altfel, si voi crede mereu asta, chiar
daca aflu acum ca nu voi fi vreodata impacat..si spre groaza mea, acum am ajuns sa fiu aproape de chestie pe care o vroiam intotdeauna, orice s-ar intampla vreau sa raman aici..dar depinde de mine? Din nou ca de obicei nimic din ceea ce conteaza nu tine de mine, are legatura cu mine, dar eu sunt iar cel pasiv care asteapta sa ii fie distrus echilibrul..nu sunt nebun..sunt doar fricos...rau, pentru ca s-a intamplat iar si iar si iar si imi ajunge.

Si iar e zi, iar e duminica, si iar stare proasta, incep sa ma enervez rau de tot, am o mie de idei in cap, insa ma blochez intr-o singura chestie...Nu...clar nu e ziua mea...mai bine incetez ca imi e prea sila sa scriu ceva destept si tot ce ar putea sa iasa acum sunt vaicareli si alte prostii, pe
care numai eu as putea sa le gandesc intr-o zi ca asta.Poate e de la vreme, sau poate nu.Poate sunt doar eu, sau nici macar..Imi e frica, sincer.Trece..o sa treaca atunci cand realizez ca sunt decat eu nebun, si ca trebuie sa ma trezesc pentru ca ma gandesc acum ca probabil sunt indispus pentru ca totul merge bine, si nici macar eu nu ma mai inteleg.Totul e ok, nu vreau sa caut motive sa fiu suparat, pentru ca nu le gasesc, si nu vreau sa ma gandesc ca as fi vreun morocanos, care cauta tot timpul nod in papura.Toate prostiile sunt doar in capul meu, tin strict de mine, si nu as vrea sa se simta nimeni cum ca m-ar deranja, m-ati adus intr-o stare destul de buna pentru a fi vinovat careva pentru tampeniile mele, si acum o sa termin, e doar o stare ciudata si imaginara, si eu...eu sunt bine...foarte bine.

Inchei probabil cel mai prost lucru scris vreodata...

Sisif

Does dark mean bad, lonely or sad? Does dark means hope, inspiration or smile?That day he couldn't make a difference, but nothing seemed to matter.His eyes grew tired of looking at that damn phone.Maybe it wasn't supposed to light up after all, maybe it's not the time, and maybe she isn't coming home today or tomorrow.Maybe this isn't his house anymore, or it never was.Maybe he thinks too much, or too little, or not at all.He's not tired anymore, he just wants his mind to be free, his heart to be lighter and his feet to stop chasing.He's an object of amusing, but still he's alive.All the battles he in wich he was brought him down to his knees, but he's still breathing.
Facing a hard decision, he looks at the mirror, but doesn't recognise the man in front of his eyes anymore.Always trying to choose based only on those around him, thinking this is better, believing this will make him feel better, but the phone remained off, just like his soul.Too many people broke his trust, and too many left him waiting, so why should he continue?Why should he keep going on with this self destructive game?And why should he try to take this all over again with same sign?His mind surely knows the answer.So many questions, and so many answers known, but also so many ignored thoughts.And should he ran away?Sure.But i don't thinks this is what he wants.Why does his sick mind still wants pain?Because his a believer, and know he believes he ran over something special, something in wich he might find something lost a long time ago.Nobody knows Tristan better than himself, and who can blame him because he wants the stars?Is it wrong to want to conquer a mountain, even if you fell every single time you tried before?I even found a good thing in that, Tristan will, in this way, be immune to those bruises caused by the fall.Why he should try again?Because it's the only thing wich he trust, the only thing that makes him feel alive, and with the risk of dying this way, he'll be happy, cause he died trying the only thing wich counted.So let it be, let Tristan giving his last breath on the icy snow of the mountain, he got used to it, but he'll never stop thinking that one day the sun will warm his forehead from the top of the mountain.
He found a new road there.Is it the good one?Probably not, but he'll keep going on with his backpack on his back, and his eyes on that...............It's what he wants.....

Encore

De obicei lenea e cea mai mare problema a mea, sunt atat de lenes incat lucrurile pe care ar trebui sa le fac, nu le fac. De ce?Pur si simplu prea multa sila, si de obicei pierd.Azi nu!azi lenea e o povara grea ce se tot tine de mine de mult timp si pe care sincer incerc sa o dau jos pentru ca nu e ok deloc.Gandurile, amintirile si regretele sunt mult prea vii ca sa le pot da la o parte.
O sa incep cu ce cred ca vreti sa ascultati cel mai mult, regrete.Am mii, habar nu aveti cate, si daca zambesc nu inseamna ca sunt bine,daca par ok nu sunt deloc, nu am fost de mult timp asa, si sunt trist, dar normal ca vin si momente de genul.In ultimul timp mult prea des, si sincer incep sa cred ca ceva nu e in regula.O gramada de chestii imi strabat mintea si nu stiu cu ce sa incep, nu pentru ca nu le cunosc, ci pentru ca imi e prea frica sa ma gandesc la ele.Epava? sincer, poate, dar sunt constient de asta si e bine pentru ca pot sa imi rezolv problemele, o singura data m-au depasit, si a fost ultima oara, in rest, ma descurc, sper, totusi nimic nu e asa de greu cum pare, doar ne place noua sa ne dam loviti si sa primim simpatie.Omul are nevoie de om, eu am nevoie ca cineva sa ma cunoasca atat de bine incat sa ma linisteasca acum cand zambesc fals, si cand nu sunt bine.Probabil cel mai bine intr-o lume ca asta e sa te cunosti singur si sa te ajuti singur.E destul de tarziu,sau devreme, depinde de fiecare, pentru mine e doar aiurea, rau...

Si stiu de ce sunt asa? stiu ca cineva m-a obisnuit cu mult mai multa sinceritate decat ar exista prin zona pe aici, si daca am crezut ca ea poate fi asa, m-am gandit ca mai toti ar putea sa fie la fel,dar in nici un caz nu e asa, e o prostie sa te inveti cu un bine cand el de fapt nu prea exista, si il cauti mereu, si dai rar peste el, si ca de obicei in cazul meu il pierd cumva, iar apoi astept ceva
la fel de bun, curat, sincer si care sa ma mai faca sa ma simt si bn..va spun, daca aveti chestia asta, daca ati gasit asta, faceti tot posibilul sa tineti cat mai mult de el, ca greu se mai gaseste ceva de genul, iar eu acum ma astept sa nu mai gasesc niciodata, pt ca am vazut pana acum ce si cum, si nu e bine deloc..

"Cateodata ai incredere prea mare in oameni,te fac sa crezi in ei..si dupa ca printr-o minune,se duce toata increderea si ramai nedumerit,fara macar o explicatie,fara nimic..cu ochii'n soare cum s-ar spune. Dar stii tu,e o vorba..roata se intoarce ,si sper sa se intample cat mai repede,totusi tre' sa am rabdare ,ca si rabdarea are rostul ei. Majoritatea sunt facuti ca sa ne dezamageasca si noi,la randul nostru sa-i dezamagim pe altii..chiar daca o fac direct,prin vorbe..sau indirect,prin fapte..pentru asta suntem facuti,dar..daca ar fii o armonie totala,numai lapte si miere,credeti ca ar mai exista sentimente? pe cuvant,nu. Fericirea aduce suferintza,si suferintza fericire."(TH)

Oamenii se pot schimba, insa va ramane mereu acest "se pot" asta da o oarecare nesiguranta, asta e ceea ce diferentiaza unii de altii, acest "se pot".Eu "ma pot" schimba dar sincer nu stiu daca e bine si mai ales daca vreau.Nu am primit pana acum critici, sau nu le-am ascultat, dar mai mult nu am primit,poate ca si asta imi lipseste, o critica bine pusa la punct si la suflet, o critica de la o persoana care sa ma schimbe oarecum, si acum am ajuns la ce vrobeam mai devreme, daca vreau sa ma schimb, se pare ca as vrea oarecum, dar urasc enorm de mult sa stiu ca trebuie sa ma schimb, nu pentru ca m-as crede un perfect, nu! Nimeni nu e perfect, dar nu stiu cu ce sa incep.Daca schimb ce e bine si pastrez ce e rau.Trebuie sa ma opresc neaparat cu gandurile astea, imi fac rau, si nu le vreau, dar in acelasi timp nu ma pot opri din gandit.Rar am fost asa indecis intr-o problema care ma priveste stric pe mine.Gandind ca nu imi e bine ma deprima rau de tot, pentru ca daca asta e tot ce imi trece prin minte, inseamna ca ceva nu e in regula.
Cacat...Cred ca mi-am pierdut echilibrul care ma caracteriza...nu vreau sa fie adevarat, vreau doar sa ma trezesc, ca dintr-un vis pe care il urasc si deschid ochii, sper sa ii pot deschide si de data asta.Am nevoie.Am nevoie de "tine", am nevoie sa imi dai echilibrul inapoi..si acum chiar nu ma gandesc la nimeni, terminati cu interpretarile, terminati sa credeti ca ma cunoasteti, nu stiti nimic, terminati sa va dati cu impresia despre viata mea, terminati pur si simplu, nu ma deranjeaza, dar se aduna, si sunt momente ca astea in care nu mai e loc, in care vreau sa o termin cu totul, sa dispar, sa incep din nou, sa...nu stiu, sa orice altceva, sa privesc inapoi, sa privesc pe loc, sa privesc inainte si sa rad....sincer...