Clinic

Si daca nu ai venit ce? Mi-am asumat raspunderea de zeci de ori pana acum...crezi ca ma voi scuipa pe veci singur?Am sarit cu totul acum ceva timp spre tine, dar ai scapat...si orbit de atata dorinta am continuat sa ma arunc spre fiecare miraj ce mi-a aparut in fata...poate ca e randul meu sa ma uit de sus si sa spun ca nu imi pasa de tine.Mi-ai aratat parti diferite ale problemei, dar de fiecare data am ajuns la un rezultat de rahat, dezamagit de timpul pierdut cu fiecare punct in parte...Imi e sila...imi e sila de lumea asta usoara...
               Imi e sila de adunatura de haine si fite pe care mi le bagati in cap zi de zi, nu vreau sa continui alaturi de copii fidele ale lui Gigi Becali...mi-ati fost de ajuns voi...mi-ati demonstrat ca viata e o aruncatura de zar si cine are noroc merge mai departe, cine nu, stagneaza...
               Balaurul cu trei capete e in continuare obsedat de mine...sau eu de el...oricum tot nu ma va lasa...ma simt ca in basmele lui Creanga de fiecare data fiind nevoit sa inving monstrul..insa am realizat ca daca el ma vrea mort nu are nici un rost sa incerc sa il conving ca putem fi prieteni..du-te dracu'!
               Imi chem copiii acasa...degeaba au strajit la usa ta..nu vrei ajutor, incetez sa ti-l mai ofer...nu-l meriti.
             Problema e ca pe zi ce trece imi scade speranta ca voi da de tine..si pe zi ce trece te gasesc in forme din ce in ce mai urate...in siluete ce ma fac sa tremur noaptea...din inger usor usor te transformi in demon si eu unul am fost crescut sa cred ca binele invinge raul...nu vreau acum sa cred ca ideea asta e calea stramosilor nostrii de a mentine speranta..nu vreau sa cresc langa tine asa..nu vreau deloc sa imbatranim in felul asta..mi-ai promis incontinuu binele si m-ai rugat sa iti raman alaturi mereu..dar tu de ce incerci sa evadezi de fiecare data...de ce vrei sa ajungi ca ei? de ce urmezi turma? am avut incredere in tine prima oara si am sperat ca sari peste ei...ca esti mai desteapta...ca am ales cuvintele bune cand te-am invatat..dar degeaba...a doua oara nu am avut decat de sperat, dar erai deja schimbata...a doua oara nu am avut incredere ca voi reusi sa escaladam Machu Pichu impreuna...doar stii cat de mult imi doream asta...insist sa refuz sa cred ca pentru a continua sa fiu fericit trebuie neaparat sa ma trezesc asa intr-o zi de 11 si totul sa iasa asa cum vreau, dar cu ce folos daca intr-un final tot nu reusesc sa iti arat cine sunt, si cu ce folos daca tu nu ai tupeul sa mergi cu mine...si cu ce folos daca peste ani ai chef sa iti incerci norocul?..cu ce folos daca esti un om de nimic....?

Abandon

Simt ca trebuie sa fug de aici cat mai repede...ca trebuie sa scap cum pot de inchisoarea asta..Tintuit intr-o viata pe care nu o doresc nimanui, plictisit de aceleasi persoane rele, aceeasi oameni de rahat cu mii de fete..aceeasi inapti care nu sunt in stare sa ignore toate "sfaturile" venite din mintea monstrilor prefacuti  ca ne vor binele...nici un sfat nu e prea bun daca nu e gandit de tine...majoritatea nu dau doi bani pe problemele tale...nu ai fost in stare sa rezolvi din ele si nici macar nu ai vrut ajutor si ai decis ca cel mai bine e sa asculti, si distrugi astfel fara macar sa contientizezi...nu credeti ca ascultam prea mult de "prieteni"? vezi tu,asta e diferenta..am fost in stare sa ignor 20 de persoane care imi spuneau sa fug cat mai repede..dar am decis sa ii aleg pe cei trei si sa pun in fata ceea ce imi doream cu adevarat,pacat ca pentru a iesi si bine ca de fiecare data a trebuit sa depinde si de alte persoane, iar eu unul prefer sa nu mai am incredere in nimeni...nimic bun nu a venit din increderea acordata..mai degraba e la moda sa inseli, sa minti, sa iti bati joc.Nici nu va mai cunosc..va transformati pe zi ce trece lasand la o parte moralitatea.
Pana acum vedeam lumea ca pe un grup de oameni ce isi intind mana unul celuilalt atunci cand e nevoie de ajutor si se scot din groapa pentru simplu fapt ca asa e bine.Realizez trist acum ca de fapt lumea asta e un grup de oameni ce alearga alti oameni care la randul lor alearga pe altcineva sa ii doboare cat mai repede.Ca sa fiti buni nu trebuie neaparat sa dobori pe cineva, iar tu ca ai ramas in picoare esti mai smecher, mai degraba as fi de acord ca trebuie sa te ridici tu peste ei..nu sa ii impingi in pamant, dar se pare ca toate chestiile rele sunt mai usor de manevrat.De ce sa ma chinui sa fac o fapta buna, cand pot foarte lejer sa fac imediat o fapta rea, asa suna mai nou filozofia omenirii.Hai sa ne batem joc, care o face mai bine ala a castigat.Din nou...duceti-va dracu!Nu vreau sa iau parte la concursul vostru..va rog sa ma ingorati si poate raman pe afara, poate undeva mai sunt "nebuni" care nu vor sa participe.Nu vreau bani, nu vreau masini nu vreau case cu 70 de etaje, pe astea le las sa va bateti voi pe ele..eu caut oameni..caut caractere..din pacate nu stiu cat succes voi avea..oamenii te pacalesc, zabovesti pe langa atata timp cat sa ii consideri parte din tine si apoi se rup.De ce? Habar nu am..nici nu cred ca ma intereseaza..
Am ajuns la tine..nu am fost niciodata cel mai bun la treaba asta, dar cred ca am incercat mai mult decat era cazul sa trec linia de sosire..cursa? normal una cu obstacole..toate sunt la fel..a trebuit sa sar peste sute de garduri sa intru in mii de gropi..ai spus ca tu nu poti..ca e prea sus pentru tine si ca asa esti..nu te poti transforma intr-o atleta, dar tu crezi ca eu m-am nascut asa?am incercat sa vin in spatele tau sa imping..cu toate ca ceilalti concurenti treceau pe langa noi cu viteza luminii..nu prea mi-a pasat de ei..eu am vrut sa terminam neaparat.Din pacate aici au intervenit si spectatorii care strigau in gura mare sa o lasam balta, probabil ti-a fost prea frica sa nu ne facem de ras sau probabil ai vrut sa incepi alta cursa..sa schimbi echipa..e trist sa dezamagesti pe cineva care are toata increderea in tine...e foarte trist sa descoperi ca coechipierul tau e schimbat cu totul..si iti pui intrebarea daca tot timpul a fost asa, iar tu obsedat de aurul olimpic ai omis tot ceea ce transforma echipa.Noi trebuia sa concuram cu altii, nu intre noi.E trist sa vezi ca cei cu care alergai de placere inainte nu sunt deloc asa, si e foarte urat sa iti dai seama ca tot antrenamentul si toate cursele de pana acum au fost un miraj.Refuz sa cred asta...refuz sa cred ca noi oamenii suntem astfel.
Am auzit mai nou ca vreti neaparat sa stiti cum ma simt..daca imi e aiurea...daca regret.In mod obisnuit v-as spune sa va vedeti de treaba voastra..dar tin sa explic ca nu stiu cum ma simt fata de cursa, aurul poate fi obtinut oricand...deci nu e nimic pierdut.Inca nu stiu ce sa cred despre echipa..sunt socat de diferenta enorma dintre linia de start si finish..nu pot sa cred decat ca ai lasat specatatorii sa iti intre in minte..nu-i nimic.
Cat despre cei care inca vor sa afle detalii despre mine..intrebati, nu ma feresc de nimic..am invat sa nu imi fie frica de absolut nimic, insa nu pot sa nu fiu deranjat de rautatea voastra..Asa ca astept intrebari daca aveti...daca nu..incetati sa vorbiti despre ce nu stiti.

Fraiere

Am avut toata viata impresia ca daca faci bine esti rasplatit cu bine si daca faci rau vei inghiti la rele cat nu poti duce, acum nu stiu ce sa mai cred.E un haos total in capul meu legat de ce ar trebui sa insemne viata.Poate ca suntem trimisi aici sa experimentam, dar daca experimentam aici, unde trebuie sa punem in aplicare tot ce invatam?..daca invatam ceva intr-un final.Eu unul am invatat atat de multe, insa de fiecare data destinul mi-a tinut sa imi demonstreze ca nimeni nu se ghideaza dupa nici un fel de regula si ca doar el e cel ce mai arunca din cand in cand cate o pedeapsa..pacat ca unii isi iau putin mai multe peste ceafa, iar altii scapa basma curata...si sincer toata ameteala asta m-a facut sa ma simt un pic rau.Te dai intr-o tiribomba, cand cobori simti cum te ia raul...cam asa sunt eu, dupa o cursa de multi ani de cunostinte sa aflu ca de fapt nu am invatat nimic.Sa nu faci rau nimanui nu inseamna sa nu primesti rau, inseamna ca esti un fraier care doar le inghite.Am invatat ca daca esti cocalar sau pitipoanca, esti in mare regele lumii, figurile si betele adanc plantate in dosuri aduc numai beneficii si ca a urma turma e la mare moda..sa alergi dupa bani nu mai vorbesc..e sportul numarul unu mondial.Cam astea sunt concluziile la care am ajuns eu dupa calatoria mea, si e trist, e extrem de trist cand te gandesti ca trebuie sa suportam regulile ca mod de viata si e mai urat cand altii in care aveai incredere te dezamagesc fix pentru aceste idei pe care le-am explicat mai sus.Revenind la bani..imi vine sa va strang de gat cu mana mea cand vad ca sunteti dispusi sa calcati pe cadavre doar pentru a avea o haina in plus intr-un sifonier oricum prea aglomerat..pentru o masina in plus intr-un garaj care deja e mult prea ocupat..pentru o camera in plus intr-un palat nesimtit care contine deja sute...Cand o sa observati penibilul din situatiile astea?Cand o sa vedeti ca devenim roboti lipsiti de orice sentiment si capabil sa ne distrugem unul pe celalalt fara nici un pic de parere de rau.Am facut si rele destule ca nu e nimeni un sfant, si am si primit destule..numai ca nu simt corectitudinea asta si in alte parti si ca balanta lipsa de egalitate ma faci sa o iau razna.M-am plictisit sa vad aceeasi oameni smecheri de fiecare data, facand boacana dupa boacana, de fiecare data mergand fara nici un stres sau pedeapsa mai departe, si aceeasi fraieri facand din ameliorarea situatiilor un fel de obiectiv personal.sper ca lipsa asta de corectitudine sa fie doar in mintea mea si destinul sau cine e acolo sus sa nu fie un nesimtit si sa ofere tuturor din toate.In oameni mi-am pierdut increderea ca ar putea face ceva bun..am tot sperat dar degeaba..noi ne luam capul unul altuia si zambim cu o lejeritate incredibila.Sunt plictisit sa tot sper in ceva mai bun...dar in hora voastra penibila tot nu intru.Duceti-va dracu!

Altceva

Am promis ca eu nu o sa cad, ca eu nu voi fi inghitit si ca nu voi ajunge doar o alta persoana ce infrunta zi de zi banalitatea, ca o sa ajung sa fac, sa vad, sa cunosc.Ma vad din ce in ce mai aproape de o limita imaginara a sufletului, gasind din ce in ce mai rar motive de a continua.Ca de fiecare data incerc sa imi descarc frustrarile aici, dar parca nici eu nu vreau sa ma aud.Totusi e un sentiment ciudat de dezamagire interioara in momentul cand stii cat de multe exista si cat de infimi suntem ca persoane, cat de putin contam.Astept de ceva vreme sa ma loveasca o fericire completa din care sa nu mai ies niciodata si incep sa imi dau seama ca de fapt nu e posibil asa ceva decat intr-un vis ratacit de duminica dimineata, ca doar duminica e ziua pe care eu unul o urasc cel mai mult, ziua care din punctul meu de vedere te pune cel mai mult fata in fata cu viata.Ziua care ar trebui sa fie cea de odihna pentru mine este una in care vad defectele si neimplinirile, e ziua in care in acea presupusa relaxara realizez cat de putine lucruri am facut, cat de multe vise ratez pe zi ce trece si ma intreb de ce se intampla asta.Lasand la o parte firea mea nemultumita chiar si atunci cand are in fata paharul plin, tot consider ca majoritatea dintre noi ne ratam fericirea in sistemul impus de altii si imbratisat cu atat de multa naivitate de noi.
Sunt nesatisfacut de mii de lucruri, in primul rand de mine, de faptul ca am foarte multe moduri de a trai in cap, insa impins de circumstante si ignorand total idealurile mele, continui un mod de viata strain, unul pentru care nu am crescut, unul pe care l-am urmat orbeste crezand ca asa trebuie sa fie.Imi dau seama ca alegerile sunt cele mai importante, si as alege sa schimb multe daca nu ar fi tarziu sau daca ar depinde numai de mine.
Sunt nervos pe miile de interdictii morale impinse tot mai des de o lume in continua dezvoltare, pe sutele de scuze pe care mi le imping in creier doar pentru a ma simti mai bine cateodata, pe zecile de nopti pierdute imaginandu-mi cum ar fi daca, si pe o singura persoana..pe mine.Sunt nervos pe mine pentru ca nu stiu cum sa ma ridic peste si ca nu am invat cum sa imi ghidez viata fara sa privesc si sa ascult in stanga si dreapta.Ma urasc uneori cand imi pasa, pentru ca probabil daca nu dadeam doi bani pe nimic si imi vedeam doar de ale mele eram intr-o postura mai buna, daca nu priveam catre lume, poate aveam destul timp sa privesc la mine.Si mai mult decat atat sunt constient ca daca o sa continui o sa am si mai multe dezamagiri pe viitor, insa plictisit de drumul de pana acum sunt sceptic.
Intr-o zi o sa spun stop, sunt sigur, nu sunt persoana care sa inghita la nesfarsit, poate atunci cand voi fi nevoit sa imi transform viata voi tine cont de importanta si ma voi rupe de tot ce m-a obligat pana acum sa aleg ce trebuie.De data asta o sa aleg ce vreau si nu ce trebuie.Vreau ca imaginile ce apar uneori chiar si in visele cu ochii deschisi sa sparga un pic bariera si sa treaca la realitate.Sunt constient ca e necesar sa le ajut sa iasa, asa ca echipat cu ciocanul astept momentul oportun, astept sa aud crapatura ce imi va permite sa sparg acea bariera.
Sunt satul de oamenii care te fac sa iti pierzi timpul dupa ei, care nu rezista prea mult pana isi arata latura egoista si din pricina carora vom ajunge sa ne mancam intre noi.Oare ce inseamna sa fii cu adevarat aproape de cineva? sa ii razi in fata la glumele prostesti? sa accepti un sarut cand il arunca cu disperare cautand afectiunea pierduta cu ceva timp in urma? sau poate inseamna sa alergi cu disperare spre idealul de rahat pe care il speri?Nu sunt sigur ca am dreptate dar in nici un caz nu inseamna sa iti cladesti pe spinarea si suferinta altora o viata.Invat pe zi ce trece ca increderea nu duce nicaieri, ca de fapt nu ar trebui sa exista intr-o lume condusa doar de ideea cu cat lovesti mai tare cu atat esti mai smecher.Balanta din mine m-a invatat tot timpul sa imi vad de treaba mea si sa evit cat mai mult sa fac rau..nu sunt sigur ca am reusit, dar macar incerc, voi va bateti prea mult joc.Poate intr-o zi o sa va saturati sa impingeti cutite in spinare, poate odata o sa ajutati pe cel de langa tine sa scoate un cutit din spate, sau poate ca roata aia imaginara chiar exista, si macar o sa primiti cutitul de care aveti nevoie ca sa va treziti, sa mai lasati egoisimul ala intr-un colt in camera.
Am mers pe atatea cai incat usor usor incep sa uit experientele invatate..oricum tot ce am avut pana acum in fata a fost o carare incheiata cu un zid imens peste care nu am fost lasat niciodata sa trec.Am sperat de fiecare data ca se intampla asta pentru ca trebuie sa merg prin alta parte, dar cand se intampla asta si in fata vad tot limite pe care nu sunt lasat sa le trec.M-am gandit sa intru cu tancul in ele..sa le daram, dar ce rost ar avea daca trisa? nu vreau sa am nici un drum fortat..multumesc frumos destinului pentru inca o cioaca de rahat si merg inainte, ca am invatat eu undeva ca asa fac oamenii, mai degraba ca sunt nevoiti sa o faca, fortati de alti oameni care eu chef de cioace, pana la urma viata devine o adunatura de cioace nesimtite create de persoane goale pentru a umple golul lor, dar de ce nu intelegeti ca o durere nu o acopera pe alta, sau ca e nevoie de multa munca pentru implinire?
Am ajuns sa cred ca idealul meu in viata e sa gasesc persoana care e cu adevarat curata..care nu ascunde, nu se ascunde dupa niste geamuri fumurii, care are tupeul sa arata exact cine e, care nu are nevoie de doua personalitati pentru a crea una, care nu accepta sa alunece pentru ca nu e un nenorocit slinos, care va fi acolo cand voi avea nevoie mai mult si care atunci cand ma voi indoi de ea sa imi arate incredere. Multi ati dezamagit penibil.