Be calm

Ne-am nascut intr-o lumea corecta nu?ne-am nascut pe dracu.Cum spuneam mai demult pamantu e nascut mai degraba in cu totu alta zodie decat cea a egalitatii, iar noi, nici unu dintre noi nu vom putea sa fim corecti ca astia suntem, asa ne-am invatat.Fiecare trebuie sa acceptam ca perfectiunea e un lucru c nu poate fi atins niciodata.Eu unul ma bucur doar sa aspir la o chestie care sa fie macar pe jumatatea acestei perfectiuni, si in plus nici macar nu stim prea bine ce inseamna asta.
Imi aduc aminte de o povestioara de cand eram mic, si care imi vine in cap acu, dar imi e foarte sila acu sa aduc vorba despre asta.Ideea e ca nu sunt perfect si nu am fost niciodata si probabil a fost o imensa greseala ca sa cer acu mult timp perfectiunea cuiva, insa cred ca insemna destul de mult, poate prea mult pentru mine, si imi placea sa cred ca absolut inseamna aceea persoana si mai mult vroiam sa cred ca eu detin acel absolut.Scriu acum, sincer d aceasta data, detasat de tot ce altadata ma tinea inchis si orb.Realizez ca suntem mai degraba imperfecti, cu multe defecte, mai multe decat calitati, dar urasc si cand cnv spera la niste chestii total diferite de ceea ce ofera.M-am gandit pentru cateva minute daca si eu am facut la fel, si daca sa fi fost asta motivul pentru ceea c a insemnat o cadere de zile mari.Totusi cred ca sunt prea detasat si imi trec multe prin cap.Prea multe.Caderea a fost o chestie inevitabila, total naspa, dar a fost o incheiere frumoasa pentru ceva frumos, si acu trebuie sa inchei si despre asta ca am dus vorba in alta parte.
Mai toti copacii vara sunt verzi si frumosi, insa vine toamna si frunzele se usuca, iar copacul scapa de ele, ca de niste defecte de care vrea sa scape.Sa ceri cuiva sa fie brad sa isi arunce defectele e ok cand si tu la randu tau esti brad, dar daca ati inteles ceva din ce am scris pana acu e ca nu putem fii deloc brazi.Nu cer decat intelegere mai ales cand stii foarte bine ce sunt defectele.Si mai cer ceva dar nu pot sa strig pentru lucru asta deoarece probabil imi lipseste si mie.Curaj!Curaj, demnitate si onoare atat cat se poate.Nu sunt perfect, aspir la perfctiune, nu o sa o ating niciodata, dar nici nu o sa o cer vreodata de la altcineva.

Eu

Da..cred ca intr-un final seman un pic, dar in nici un caz nu vreau sa fiu si nici nu am vrut, doar am,ai,au...vor, voi intelege gresit..

22 vs 19 vs 16.....vs me

I walked a new road, so I have to be happy now, but why I’m not? Cause I walked in a road that it’s exactly like the other…the jokes, the way that you can be silly. the company, the way you can be you…now I can realize that I will never be happy..i like only you, and when I say you, I for once don’t mean you…that’s the best part..the worse is part is that the new you are perfectly alike, you are the younger her…you are her…

Am invatat sa merg kilometrii intregi pentru tine, dar asta nu a contat, nu a contat nici macar faptul ca eram in stare sa fac orice, chiar si sa las tot ce inseamna eu pentru tine.sunt patru ani, si o iau de la cap cu acelasi saispe cu care am inceput, numai ca eu un mai sunt optispe, sunt…sunt cam acelasi, schimbat insa de multe deceptii. Multe vise pierdute aiurea..multa incredere aruncata aiurea.Eu sunt tot ala..schimbat…intors pe dos…tot ce odata intelegeam s-a dus dracu’, si tot ce credeam ca e normal e un cacat, tot ce iubeam e un cacat..si ce iubesc e un cacat reintors, numai ca un mai iubesc nimic acu..in sfarsit nu te mai iubesc pe tine, arunca-ti sagetile in alte parti ca eu un pot sa le mai inghit…sunt plin..plin si gaurit de ele, iar tu esti mai plina decat oricand..plina de minciuna si de falsitati.Tot ce a ramas din tot ce a fost e ura si asta ma bucura..ma bucura pentru ca cineva m-a trecut peste, iar acum renunt la ceva, de fapt un renunt acum, am renuntat de ceva timp, acum doar imi bat capul altfel.Tot ce vreau vad ca e sa imi bat capul.Tu (“tu” a castigat alt sens) dormi, eu raman acelasi insomniac pe care ea l-a crescut.Voi ati ramas aceeasi, aceleasi lipitori cretine, aceleasi minciuni, acelasi Cerber.”Tu-mi” arati cum poate fi mintita lumea..foarte usor..cei destepti vor intelege, cei lipsiti vor continua sa creada ca vorbesc doar pentru mine.

You walked a new road, so you have to be happy now, but you aren’t…why?Cause you’re not her, you’re not that “saispe”,you’re just like me, and why I why I laugh?I don’t know…I just do it…I am still me, even if I changed.

Intr-un Centru De Informare radeai…undeva la munte radeai din nou…ce mare diferenta…

Nonsens 6

- i wasn't prepared for those stairs, i still ain't, and i don't think i will ever be.I am not the type the man i thought i was.
- the old spot wasn't mine, even if took me so long to understand.
- i can't put my toughts in line..in my head is a mess, but in this mess a red light glows, looks like an alert button, but i want so much to push it.
- I cannot find a way to name you, and i cannot understand why the old spot remained only way to call her..so this is why i realise you replaced her.
- I never wrote a bigger shit than now.
- After all i am happy than only me can fully understand me.
- I feel ok..like i always wanted...having something that i cannot be sure of, forcing me to fight for what i want.
- And again, i am not who i thought i was.
- And how can i not think about happines?how i cannot dream about it? and how can i fight for it anymore? i fought for happines, and it came only after i stopped fighting, so life is logic? no way..
- I'll stop chasing, and start living...it's way better
- Make me happy

So?

"All that noise and all that sound
All those places I got found"



Sleep, sleep, sleep.Why would he wake up now? it's his world, and nothing can go wrong here.The fog will never go if he doesn't want to, and even if the fog is forgotten and let go, then surelly his newly mirage would be a good one.Why wake up? why so many worries, and why after all of this, so many things going wrong.He is not sorry for things done, because all were for a better life, he's sorry for the pain he caused..he always were, but eyes were too blinded by anger to see things were not as they seem.....But what about the fog then?..well the fog it's still a thing that he couldn't understand, and after a "way of measuring time" he believe he understood one thing...it's not the fog he wants, it's what it represents, but even the new mirage cannot stick with him...actually, Dante cannot stick with mirage.

"Can you hear my heart beating?
Can you hear that sound?
Cause I can't help thinking
And I won't stop now"

He hates his being, he hates his two arms, his two ways of measuring the weight, hate how he wants want things and need nothers.Are you laughing now? you have no reason, He never intented to harm, and if you are really that smart you will understant the horror that he needs to face every day.They say, well, at least he says that we need to be honest, he was almost every time, but still he is the one that suffer every single day with his truth told, and you blame him for being honest?you thing he wanted that honesty? his search was over...why would he destroy his smile?..because it wasn't a real one..Why blame him for ending them all? can't you see he's not happy?He got his hands on that mirage...just wait till it dissapear, will you laugh then?Well done then.Pity? oh no...don't show him pity, just understand him...you were lucky enough to know, but enough with this.

"but here i lie
on my own in a seperate sky
and here i lie
on my own in a seperate sky
i don't wanna die
on my own here tonight "

And now Dante is waiting again, waiting to see if his mirage will became true...(unfinished)

Always

Incerc astazi sa insirui toate probleme, pentru ca eu inca sper ca atunci cand le arunci oriunde, chiar si pe foaie ele dispar.Un gand strain, care nu ma cunoaste deloc, imi urla continuu in cap, si imi spune sa le infrunt, pentru ca doar asa le pot invinge, si numai asa pot trece peste...eu ii spun sa isi vada de treaba lui, ca inca nu sunt sigur daca ma cunosc eu destul de bine, mai ales voi criticii mei.Un singur lucru stiu..am incercat din toata inima sa lel infrunt, poate hotararea pe care eu o consider maxima nu e indeajuns pentru a putea razbate, si nici ea, nici ea, nici ea si nici ea nu poate sa ma ajute..doar tu:)..incearca sa intelegi te rog, dar totul nu e asa evident cum pare, si inca odata ascund adevaratele sensuri in spatele unor cuvinte simple, dar de data asta nu de frica de a fi inteles, ci de teama ca acel inteles sa nu fie ignorat...in fine, iar aberez...
Inconjurat de o armata de realitati virtuale incerc sa o gasesc pe cea in care imi am locul meu, insa imi tot doresc sa intru in cea in care nu am reusit sa imi termin rostul.Fara username e totusi imposibil, iar daca mai pui si ca parola e schimbata o sa realizezi ca nu are nici un rost, orice idioat din lumea asta ar realiza asta, insa unul isi impune cu incapatanare sa reuseasca in situatii in care foarte putini incearca, sa nu mai vorbim de reusite.Imi sabotez fiecare sansa la fericire pe care o am, si ma arunc cu capul inainte in autodistrugere..de ce sa imi caut sfarsitul, cand eu am sfarsit deja odata?
Singurul joc pe care l-am adorat a fost unul scurt, cu un nivel final de care nu am reusit sa trec, si despre care mai toti mi-au spus ca e facut astfel incat sa nu il treaca nimeni nicioadata, dar eu incerc.Nu are cum sa nu se termine, trebuie sa fie o chestie oricat de mica sau mare, grea sau usoara pe care sa o pot face, si nici nu vreau sa ma gandesc la faptul ca cineva joaca acel joc in locul meu...nu vreau sa vad pe altcineva cum joaca nivelele trecute de mine, si atat de iubite de mine...am iubit grafica simpla a jocul, textura nu atat de reusita, dar in felul sau excelenta..insa la fel ca toate jocurile...ramane un simplu joc, iar realitatea e altfel...realitatea e o mare...si nici nu vreau sa ma gandesc ca nu am ce sa caut aici.Nici acum, nici maine, nici poimaine...doar ieri!



"I've got soul, but i'm not a soldier"

Trough fire part two

Si acum sunt in fata unei asteptari..dupa atata timp inca pot astepta? nu, cu siguranta nu.Citeam despre marii tacticieni ai lumii, si nici unul nu a terminat neinvins.Toti au ajuns intr-un moment in care au fost invins, iar in ciuda tuturor eforturilor nimeni, niciodata nu a ramas in picioare.Nu am vrut niciodata sa fiu tactician, am crezut insa ca poate asa voi obtine rezultatele cele mai bune.Mai am inca o lupta de dus, apoi ma voi retrage, acum depinde si retragerea cum va fi.Obosit, insangerat si singur, pe o vremea ploioasa, voi astepta in varful turnului meu ultima batalie.Am castigat atat de multe, incat nu mai am emotii, dar disparitia emotiilor tine si de infrangerile din ultimul timp, ajutoarele m-au abandonat pentru ca acum totul depinde de mine, m-au lasat sa imi infrunt demonii singur, iar eu ii astept cu placere stiind ca mai mult nu voi putea pierde niciodata.Este exact imaginea conducatorului decazut si pregatit sa isi primeasca ultima lovitura, dupa care poate cobora pe pamant, printre muritori, printre chestiile banale de zi cu zi, pe pamantul plictisit de pasi trantiti doar pentru ca lumea trebuie sa mearga inainte.
Gandurile il prind din urma, stie ca va fi invins mai mult ca sigur, si nu doreste sa astepte ultima lovitura, nu a facut-o niciodata, nu a avut rabdare niciodata, si mai bine moare luptand decat sa se lase batut pur si simplu.Din inaltul turnului, Dante coboara pentru a isi intalni adversarul, pentru a forta lupta, de fapt finalul ei, pe care il stia de mult timp si pe care nu mai avea rabdare sa il astepte.Ranit, isi gandeste ultima sa tactica, nu va putea face fata insa, niciodata armatei ce vine puternic sa il distruga.Impins din spate conducatorul advers infige sabia inima batranului tactician, care incercand sa mai raspunda cumva, cade insangerat in mijlocul cetatii sale.Din acest moment si-a pierdut orice urma de umanitate, a devenit un strigoi caruia nu ii mai pasa de nimic, care se uita in spate si nu isi da seama pentru ce a luptat atat.Cetatea lui va fi castigata si recastigata la infinit.Toate luptele sale au fost pentru nimic, cetatea nu isi dorea un asemenea conducator.Intins pe ceea ce era odata pamantul sau, Dante nu isi mai iroseste puterile sa isi revina, dorinta sa de a isi recastiga tronul a disparut, s-a saturat sa lupte si acum se multumeste cu starea sa de strigoi.Singurul lucru ce ii mai aminteste ca odata a fost om este recele otelului trecut prin ceea ce a fost odata inima sa.