
joi, 25 noiembrie 2010
Pereti falsi
Dante....dante a iesit la lumina si probabil si-a pierdut farmecul, dar alter-ego-ul merge mai departe insiruind inamici pe care genial ii vede sau simplu ii imagineaza.Adevarul e ca vede ceva ce nici macar el nu crede, si chiar si in acel vis adanc, ce nu poate fi atins, tot pierde, si diferit de acel februarie chiar nu e vina lui, dar daca ar putea fi atins, normal ca ar sabota orice sansa de fericire care ar putea exista.In afara de singura data cand a avut mintea bolnava legata de normalitate si simplitate a reusit sa distruga de fiecare data ceea ce a contat.Nu-si pierde mintea gandindu-se la ultimele momente, dar cele ce puteau face diferenta il trantesc la pamant exact cum un uragan ar face ravagii intr-un lan de grau.
Realizez ca sa gandesti e cea mai mare povara, nu ca as fi facut-o eu vreodata prea bine, dar tot am fost macinat de chestii minore mereu.Poate e momentul ca Dante sa isi vada singur de viata fara sa caute scuze in stanga si in dreapte, pentru ca niciuna din aceste directii nu sunt ale lui, nu au existat vreodata, doar spate si fata, si fiind prea mare nostalgic a incercat sa manipuleze viitorul, insa nici el nu-l ajuta, ii da peste nas aratandu-i aceleasi lucruri pe care nu a dorit sa le vada.Si tu, fiind diferita a trebuit sa arati aceleasi lucruri tinzand spre normalitate, insa ai ajuns la mult prea multe lucruri comune cu o mare de oameni pe care eu ii urasc, sau poate eu am vrut sa vad prea mult si mi-am imaginat stejarul fals, pentru ca eu traiesc intr-o mlastina, iar tot ce pot sa vad e papura, unde fiecare fir e identic cu celalalt.
The dice was loaded from the start.
joi, 4 noiembrie 2010
Trapped
8.......20....3
22....31.....3
Nu mai sunt bun la numere, poate nu am fost niciodata, dar acum nimic nu ma mai leaga de numere sau poate ele imi lipsesc atunci cand vine vorba de legaturi.Nu stiu, nu mai stiu nimic pentru ca realizez ca nu e nimic d realizat si inca nu stiu daca sa cred in destin sau in liber arbitru,bineinteles ca acum ca balanta trebuie sa ma gandesc ca e cam intre si ca de obicei o sa aleg una din ele, nu intuitia mea si o sa gresesc.Nu e vorba de batoanele de fier repetate in mod obsesiv, ci pur si simplu cred ca marea de ochi atinti intr-o singura directie.Indecizia face cuplu cu frica, nesiguranta cu inocenta, iar nuanta de negru deschis ar face cuplu de minune cu galbenul, insa toate problemele de mai sus cred ca le impiedica.Mi-am pierdut inspiratia nu insa si dorinta de a arunca toate prostiile din cap pe o foaie doritoare de mazgalituri si o sa continui sa fac asta atata timp cat am ceva de aruncat.Cerberii in imaginatia mea raman Cerberi oricat de mult si-ar schimba infatisarea, intentiile si modul de a lucra atat de insistent sudurile.
Ingerii si demonii nu isi au locul unul langa celalalt asa ca de ce sa incerc sa ii corup pe cei cu aripi sa ajunga langa cei cu coada.De ce sa fac pact cu diavolul pentru a intalni ingerul?Raspunsul vine imediat si se gaseste printre cateva defecte pe care incerc de care incerc sa scap: egoismul, si are loc si timp acum discutia daca egoismul in doze mici e bun.Ideea e ca luptele au de obicei si victime nevinovate.Spun nevinovate in razboiul acesta, nu intru totul.Ca majoritatea inteleg foarte bine lucrurile, doar ca atunci cand vine vorba de partea practica sunt la fel de idiot ca cei pe care ii urasc, dornic de razbunare.Spre norocul meu imi dau seama ca nu are rost inainte sa fac vreo prostie.Pacat totusi ca nu mi-am dat seama si de ultima prostie, probabil aia a si declansat ceva, nu conteaza insa nici asta acum, nu imi gasesc echilibrul de un an si ceva, coincidenta sau nu.
Viata icepe si se termina, totul incepe si se termina, daca am trait cu gandul la prma parte si ignorand-o pe a doua e numai vina mea.
Ma gandeasc daca trebuie sa ne multumim cu ce ne ofera viata sau daca putem sa ne implicam si sa schimbam principiile dupa care ne-am ghidat atata timp.Ceasul merge intr-o singura directie, dar omul a inventat clepsidra pe care o intoarceam cum vrem noi.Normal ca e mai greu, dar se poate totusi.
Mintea alearga din nou dintr-un colt in altul, dar rateaza mijlocul.El e baricadat de niste piedici externe, o natura pe care nicioadata nu a putut-o invinge, are nevoie de ajutor, dar in apararea ei nu a sarit niciodata nimeni, doar impotriva isi fac loc si mai multe bariere.Miezul e prins acum intr-o inchisoare de rautati, amalgamuri de frici, invidii si minciuni.Nu e adevarat ca nimic nu e imposibil....totul e imposibil in sinea sa.
duminică, 31 octombrie 2010
Ciorna 2
I'm at you're feet again...i'm asking question, and i can't figure out by myself the answers, you always helped me
- This time, my answers are in a blur that even i cannot see, this time, maybe you should answer yourself to them...
- How can i know the next step if i'm not sure about my last thing that i've done? (to be continued...)
duminică, 24 octombrie 2010
Be calm
Imi aduc aminte de o povestioara de cand eram mic, si care imi vine in cap acu, dar imi e foarte sila acu sa aduc vorba despre asta.Ideea e ca nu sunt perfect si nu am fost niciodata si probabil a fost o imensa greseala ca sa cer acu mult timp perfectiunea cuiva, insa cred ca insemna destul de mult, poate prea mult pentru mine, si imi placea sa cred ca absolut inseamna aceea persoana si mai mult vroiam sa cred ca eu detin acel absolut.Scriu acum, sincer d aceasta data, detasat de tot ce altadata ma tinea inchis si orb.Realizez ca suntem mai degraba imperfecti, cu multe defecte, mai multe decat calitati, dar urasc si cand cnv spera la niste chestii total diferite de ceea ce ofera.M-am gandit pentru cateva minute daca si eu am facut la fel, si daca sa fi fost asta motivul pentru ceea c a insemnat o cadere de zile mari.Totusi cred ca sunt prea detasat si imi trec multe prin cap.Prea multe.Caderea a fost o chestie inevitabila, total naspa, dar a fost o incheiere frumoasa pentru ceva frumos, si acu trebuie sa inchei si despre asta ca am dus vorba in alta parte.
Mai toti copacii vara sunt verzi si frumosi, insa vine toamna si frunzele se usuca, iar copacul scapa de ele, ca de niste defecte de care vrea sa scape.Sa ceri cuiva sa fie brad sa isi arunce defectele e ok cand si tu la randu tau esti brad, dar daca ati inteles ceva din ce am scris pana acu e ca nu putem fii deloc brazi.Nu cer decat intelegere mai ales cand stii foarte bine ce sunt defectele.Si mai cer ceva dar nu pot sa strig pentru lucru asta deoarece probabil imi lipseste si mie.Curaj!Curaj, demnitate si onoare atat cat se poate.Nu sunt perfect, aspir la perfctiune, nu o sa o ating niciodata, dar nici nu o sa o cer vreodata de la altcineva.
joi, 9 septembrie 2010
Eu
22 vs 19 vs 16.....vs me
I walked a new road, so I have to be happy now, but why I’m not? Cause I walked in a road that it’s exactly like the other…the jokes, the way that you can be silly. the company, the way you can be you…now I can realize that I will never be happy..i like only you, and when I say you, I for once don’t mean you…that’s the best part..the worse is part is that the new you are perfectly alike, you are the younger her…you are her…
Am invatat sa merg kilometrii intregi pentru tine, dar asta nu a contat, nu a contat nici macar faptul ca eram in stare sa fac orice, chiar si sa las tot ce inseamna eu pentru tine.sunt patru ani, si o iau de la cap cu acelasi saispe cu care am inceput, numai ca eu un mai sunt optispe, sunt…sunt cam acelasi, schimbat insa de multe deceptii. Multe vise pierdute aiurea..multa incredere aruncata aiurea.Eu sunt tot ala..schimbat…intors pe dos…tot ce odata intelegeam s-a dus dracu’, si tot ce credeam ca e normal e un cacat, tot ce iubeam e un cacat..si ce iubesc e un cacat reintors, numai ca un mai iubesc nimic acu..in sfarsit nu te mai iubesc pe tine, arunca-ti sagetile in alte parti ca eu un pot sa le mai inghit…sunt plin..plin si gaurit de ele, iar tu esti mai plina decat oricand..plina de minciuna si de falsitati.Tot ce a ramas din tot ce a fost e ura si asta ma bucura..ma bucura pentru ca cineva m-a trecut peste, iar acum renunt la ceva, de fapt un renunt acum, am renuntat de ceva timp, acum doar imi bat capul altfel.Tot ce vreau vad ca e sa imi bat capul.Tu (“tu” a castigat alt sens) dormi, eu raman acelasi insomniac pe care ea l-a crescut.Voi ati ramas aceeasi, aceleasi lipitori cretine, aceleasi minciuni, acelasi Cerber.”Tu-mi” arati cum poate fi mintita lumea..foarte usor..cei destepti vor intelege, cei lipsiti vor continua sa creada ca vorbesc doar pentru mine.
You walked a new road, so you have to be happy now, but you aren’t…why?Cause you’re not her, you’re not that “saispe”,you’re just like me, and why I why I laugh?I don’t know…I just do it…I am still me, even if I changed.
Intr-un Centru De Informare radeai…undeva la munte radeai din nou…ce mare diferenta…
joi, 2 septembrie 2010
Nonsens 6
- the old spot wasn't mine, even if took me so long to understand.
- i can't put my toughts in line..in my head is a mess, but in this mess a red light glows, looks like an alert button, but i want so much to push it.
- I cannot find a way to name you, and i cannot understand why the old spot remained only way to call her..so this is why i realise you replaced her.
- I never wrote a bigger shit than now.
- After all i am happy than only me can fully understand me.
- I feel ok..like i always wanted...having something that i cannot be sure of, forcing me to fight for what i want.
- And again, i am not who i thought i was.
- And how can i not think about happines?how i cannot dream about it? and how can i fight for it anymore? i fought for happines, and it came only after i stopped fighting, so life is logic? no way..
- I'll stop chasing, and start living...it's way better
- Make me happy