Ma plictisesc, si imi e sila rau, nici macar nu e noapte, e plina zi.Dar mai conteaza? Oricum si ca e zi sau noapte cam tot chestiile alea se intampla, acelasi tampenii de fiecare data, si stiu ca probabil sunteti satui sa cititi post cu post si sa vedeti cam cat de aiurea e nu stiu ce,
sau cat de cacat e altceva, dar raman acelasi, si foarte rar o sa cititi ceva de la mine scris intr-o stare de fericire.Pana la urma d-asta tot fac asta, sa ma descarc.Nu sa incant ochi, pentru ca nu cred ca as fi in stare sa fac asta vreodata.Nici nu stiu daca vreau sa incerc asta.
Tot nu mi-a trecut plictiseala...nici nu ma asteptam sa fie altfel.Poate pana la urma lumina zilei isi face efectul...ideile nu mai ajung in mintea mea, ele ricoseaza in cu totul alte parti, creieru pare sa ceara time-out.A avut parte in ultimul timp de destule dezbateri interesante, de destule
chestii de rezolvat si din nou a obosit.O sa se lase batut?Nici gand, e mult prea orgolios ca sa vada cand ceva e de ajuns, niciodata nu vede asta si transmite de fiecare data semnale ca trebuie sa continui, si nu o sa se opreasca vreodata pana cand nu are o urma de multumire, numai ca daca
e multumit pe moment asta nu inseamna ca va fi bine intr-un final,macar se zbate:))
Si chestiile de genul asta vin unul dupa celalalt, despartirile, plecarile, apar aproape in fiecare ca si cum ar o rutina simpla, peste care poti trece orice s-ar intampla....nu e asa...nu pot face asta la nesfarsit, niciodata nu o sa ma obisnuiesc sa ma rup, pentru ca de multe ori nu vreau sa
o fac...sunt obisnuit cu ele, dar nu imi plac deloc...m-a satur sa nu-mi gasesc locul si sa nici nu stiu ce se intampla cu mine.Ma simt bine, vreau sa nu mai se schimbe nimic, si vreau sa continui sa gresesc, pentru ca spre deosebire de ruperi, greselile mele sunt suportabile, normale si simple.
Am ajuns sa cred ca sa nimic nu mai e in regula, ca nu mai e nici o regula, si ca haosul din capul meu nu e deloc ciudat, ca sa fii normal e cea mai proasta idee.Nu vreau sa fiu in linie cu restul, niciodata nu mi-a placut..am crezut ca daca sunt diferit trec altfel, si voi crede mereu asta, chiar
daca aflu acum ca nu voi fi vreodata impacat..si spre groaza mea, acum am ajuns sa fiu aproape de chestie pe care o vroiam intotdeauna, orice s-ar intampla vreau sa raman aici..dar depinde de mine? Din nou ca de obicei nimic din ceea ce conteaza nu tine de mine, are legatura cu mine, dar eu sunt iar cel pasiv care asteapta sa ii fie distrus echilibrul..nu sunt nebun..sunt doar fricos...rau, pentru ca s-a intamplat iar si iar si iar si imi ajunge.
Si iar e zi, iar e duminica, si iar stare proasta, incep sa ma enervez rau de tot, am o mie de idei in cap, insa ma blochez intr-o singura chestie...Nu...clar nu e ziua mea...mai bine incetez ca imi e prea sila sa scriu ceva destept si tot ce ar putea sa iasa acum sunt vaicareli si alte prostii, pe
care numai eu as putea sa le gandesc intr-o zi ca asta.Poate e de la vreme, sau poate nu.Poate sunt doar eu, sau nici macar..Imi e frica, sincer.Trece..o sa treaca atunci cand realizez ca sunt decat eu nebun, si ca trebuie sa ma trezesc pentru ca ma gandesc acum ca probabil sunt indispus pentru ca totul merge bine, si nici macar eu nu ma mai inteleg.Totul e ok, nu vreau sa caut motive sa fiu suparat, pentru ca nu le gasesc, si nu vreau sa ma gandesc ca as fi vreun morocanos, care cauta tot timpul nod in papura.Toate prostiile sunt doar in capul meu, tin strict de mine, si nu as vrea sa se simta nimeni cum ca m-ar deranja, m-ati adus intr-o stare destul de buna pentru a fi vinovat careva pentru tampeniile mele, si acum o sa termin, e doar o stare ciudata si imaginara, si eu...eu sunt bine...foarte bine.
Inchei probabil cel mai prost lucru scris vreodata...
duminică, 23 ianuarie 2011
joi, 6 ianuarie 2011
Sisif
Does dark mean bad, lonely or sad? Does dark means hope, inspiration or smile?That day he couldn't make a difference, but nothing seemed to matter.His eyes grew tired of looking at that damn phone.Maybe it wasn't supposed to light up after all, maybe it's not the time, and maybe she isn't coming home today or tomorrow.Maybe this isn't his house anymore, or it never was.Maybe he thinks too much, or too little, or not at all.He's not tired anymore, he just wants his mind to be free, his heart to be lighter and his feet to stop chasing.He's an object of amusing, but still he's alive.All the battles he in wich he was brought him down to his knees, but he's still breathing.
Facing a hard decision, he looks at the mirror, but doesn't recognise the man in front of his eyes anymore.Always trying to choose based only on those around him, thinking this is better, believing this will make him feel better, but the phone remained off, just like his soul.Too many people broke his trust, and too many left him waiting, so why should he continue?Why should he keep going on with this self destructive game?And why should he try to take this all over again with same sign?His mind surely knows the answer.So many questions, and so many answers known, but also so many ignored thoughts.And should he ran away?Sure.But i don't thinks this is what he wants.Why does his sick mind still wants pain?Because his a believer, and know he believes he ran over something special, something in wich he might find something lost a long time ago.Nobody knows Tristan better than himself, and who can blame him because he wants the stars?Is it wrong to want to conquer a mountain, even if you fell every single time you tried before?I even found a good thing in that, Tristan will, in this way, be immune to those bruises caused by the fall.Why he should try again?Because it's the only thing wich he trust, the only thing that makes him feel alive, and with the risk of dying this way, he'll be happy, cause he died trying the only thing wich counted.So let it be, let Tristan giving his last breath on the icy snow of the mountain, he got used to it, but he'll never stop thinking that one day the sun will warm his forehead from the top of the mountain.
He found a new road there.Is it the good one?Probably not, but he'll keep going on with his backpack on his back, and his eyes on that...............It's what he wants.....
Facing a hard decision, he looks at the mirror, but doesn't recognise the man in front of his eyes anymore.Always trying to choose based only on those around him, thinking this is better, believing this will make him feel better, but the phone remained off, just like his soul.Too many people broke his trust, and too many left him waiting, so why should he continue?Why should he keep going on with this self destructive game?And why should he try to take this all over again with same sign?His mind surely knows the answer.So many questions, and so many answers known, but also so many ignored thoughts.And should he ran away?Sure.But i don't thinks this is what he wants.Why does his sick mind still wants pain?Because his a believer, and know he believes he ran over something special, something in wich he might find something lost a long time ago.Nobody knows Tristan better than himself, and who can blame him because he wants the stars?Is it wrong to want to conquer a mountain, even if you fell every single time you tried before?I even found a good thing in that, Tristan will, in this way, be immune to those bruises caused by the fall.Why he should try again?Because it's the only thing wich he trust, the only thing that makes him feel alive, and with the risk of dying this way, he'll be happy, cause he died trying the only thing wich counted.So let it be, let Tristan giving his last breath on the icy snow of the mountain, he got used to it, but he'll never stop thinking that one day the sun will warm his forehead from the top of the mountain.
He found a new road there.Is it the good one?Probably not, but he'll keep going on with his backpack on his back, and his eyes on that...............It's what he wants.....
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
Encore
De obicei lenea e cea mai mare problema a mea, sunt atat de lenes incat lucrurile pe care ar trebui sa le fac, nu le fac. De ce?Pur si simplu prea multa sila, si de obicei pierd.Azi nu!azi lenea e o povara grea ce se tot tine de mine de mult timp si pe care sincer incerc sa o dau jos pentru ca nu e ok deloc.Gandurile, amintirile si regretele sunt mult prea vii ca sa le pot da la o parte.
O sa incep cu ce cred ca vreti sa ascultati cel mai mult, regrete.Am mii, habar nu aveti cate, si daca zambesc nu inseamna ca sunt bine,daca par ok nu sunt deloc, nu am fost de mult timp asa, si sunt trist, dar normal ca vin si momente de genul.In ultimul timp mult prea des, si sincer incep sa cred ca ceva nu e in regula.O gramada de chestii imi strabat mintea si nu stiu cu ce sa incep, nu pentru ca nu le cunosc, ci pentru ca imi e prea frica sa ma gandesc la ele.Epava? sincer, poate, dar sunt constient de asta si e bine pentru ca pot sa imi rezolv problemele, o singura data m-au depasit, si a fost ultima oara, in rest, ma descurc, sper, totusi nimic nu e asa de greu cum pare, doar ne place noua sa ne dam loviti si sa primim simpatie.Omul are nevoie de om, eu am nevoie ca cineva sa ma cunoasca atat de bine incat sa ma linisteasca acum cand zambesc fals, si cand nu sunt bine.Probabil cel mai bine intr-o lume ca asta e sa te cunosti singur si sa te ajuti singur.E destul de tarziu,sau devreme, depinde de fiecare, pentru mine e doar aiurea, rau...
Si stiu de ce sunt asa? stiu ca cineva m-a obisnuit cu mult mai multa sinceritate decat ar exista prin zona pe aici, si daca am crezut ca ea poate fi asa, m-am gandit ca mai toti ar putea sa fie la fel,dar in nici un caz nu e asa, e o prostie sa te inveti cu un bine cand el de fapt nu prea exista, si il cauti mereu, si dai rar peste el, si ca de obicei in cazul meu il pierd cumva, iar apoi astept ceva
la fel de bun, curat, sincer si care sa ma mai faca sa ma simt si bn..va spun, daca aveti chestia asta, daca ati gasit asta, faceti tot posibilul sa tineti cat mai mult de el, ca greu se mai gaseste ceva de genul, iar eu acum ma astept sa nu mai gasesc niciodata, pt ca am vazut pana acum ce si cum, si nu e bine deloc..
"Cateodata ai incredere prea mare in oameni,te fac sa crezi in ei..si dupa ca printr-o minune,se duce toata increderea si ramai nedumerit,fara macar o explicatie,fara nimic..cu ochii'n soare cum s-ar spune. Dar stii tu,e o vorba..roata se intoarce ,si sper sa se intample cat mai repede,totusi tre' sa am rabdare ,ca si rabdarea are rostul ei. Majoritatea sunt facuti ca sa ne dezamageasca si noi,la randul nostru sa-i dezamagim pe altii..chiar daca o fac direct,prin vorbe..sau indirect,prin fapte..pentru asta suntem facuti,dar..daca ar fii o armonie totala,numai lapte si miere,credeti ca ar mai exista sentimente? pe cuvant,nu. Fericirea aduce suferintza,si suferintza fericire."(TH)
Oamenii se pot schimba, insa va ramane mereu acest "se pot" asta da o oarecare nesiguranta, asta e ceea ce diferentiaza unii de altii, acest "se pot".Eu "ma pot" schimba dar sincer nu stiu daca e bine si mai ales daca vreau.Nu am primit pana acum critici, sau nu le-am ascultat, dar mai mult nu am primit,poate ca si asta imi lipseste, o critica bine pusa la punct si la suflet, o critica de la o persoana care sa ma schimbe oarecum, si acum am ajuns la ce vrobeam mai devreme, daca vreau sa ma schimb, se pare ca as vrea oarecum, dar urasc enorm de mult sa stiu ca trebuie sa ma schimb, nu pentru ca m-as crede un perfect, nu! Nimeni nu e perfect, dar nu stiu cu ce sa incep.Daca schimb ce e bine si pastrez ce e rau.Trebuie sa ma opresc neaparat cu gandurile astea, imi fac rau, si nu le vreau, dar in acelasi timp nu ma pot opri din gandit.Rar am fost asa indecis intr-o problema care ma priveste stric pe mine.Gandind ca nu imi e bine ma deprima rau de tot, pentru ca daca asta e tot ce imi trece prin minte, inseamna ca ceva nu e in regula.
Cacat...Cred ca mi-am pierdut echilibrul care ma caracteriza...nu vreau sa fie adevarat, vreau doar sa ma trezesc, ca dintr-un vis pe care il urasc si deschid ochii, sper sa ii pot deschide si de data asta.Am nevoie.Am nevoie de "tine", am nevoie sa imi dai echilibrul inapoi..si acum chiar nu ma gandesc la nimeni, terminati cu interpretarile, terminati sa credeti ca ma cunoasteti, nu stiti nimic, terminati sa va dati cu impresia despre viata mea, terminati pur si simplu, nu ma deranjeaza, dar se aduna, si sunt momente ca astea in care nu mai e loc, in care vreau sa o termin cu totul, sa dispar, sa incep din nou, sa...nu stiu, sa orice altceva, sa privesc inapoi, sa privesc pe loc, sa privesc inainte si sa rad....sincer...
O sa incep cu ce cred ca vreti sa ascultati cel mai mult, regrete.Am mii, habar nu aveti cate, si daca zambesc nu inseamna ca sunt bine,daca par ok nu sunt deloc, nu am fost de mult timp asa, si sunt trist, dar normal ca vin si momente de genul.In ultimul timp mult prea des, si sincer incep sa cred ca ceva nu e in regula.O gramada de chestii imi strabat mintea si nu stiu cu ce sa incep, nu pentru ca nu le cunosc, ci pentru ca imi e prea frica sa ma gandesc la ele.Epava? sincer, poate, dar sunt constient de asta si e bine pentru ca pot sa imi rezolv problemele, o singura data m-au depasit, si a fost ultima oara, in rest, ma descurc, sper, totusi nimic nu e asa de greu cum pare, doar ne place noua sa ne dam loviti si sa primim simpatie.Omul are nevoie de om, eu am nevoie ca cineva sa ma cunoasca atat de bine incat sa ma linisteasca acum cand zambesc fals, si cand nu sunt bine.Probabil cel mai bine intr-o lume ca asta e sa te cunosti singur si sa te ajuti singur.E destul de tarziu,sau devreme, depinde de fiecare, pentru mine e doar aiurea, rau...
Si stiu de ce sunt asa? stiu ca cineva m-a obisnuit cu mult mai multa sinceritate decat ar exista prin zona pe aici, si daca am crezut ca ea poate fi asa, m-am gandit ca mai toti ar putea sa fie la fel,dar in nici un caz nu e asa, e o prostie sa te inveti cu un bine cand el de fapt nu prea exista, si il cauti mereu, si dai rar peste el, si ca de obicei in cazul meu il pierd cumva, iar apoi astept ceva
la fel de bun, curat, sincer si care sa ma mai faca sa ma simt si bn..va spun, daca aveti chestia asta, daca ati gasit asta, faceti tot posibilul sa tineti cat mai mult de el, ca greu se mai gaseste ceva de genul, iar eu acum ma astept sa nu mai gasesc niciodata, pt ca am vazut pana acum ce si cum, si nu e bine deloc..
"Cateodata ai incredere prea mare in oameni,te fac sa crezi in ei..si dupa ca printr-o minune,se duce toata increderea si ramai nedumerit,fara macar o explicatie,fara nimic..cu ochii'n soare cum s-ar spune. Dar stii tu,e o vorba..roata se intoarce ,si sper sa se intample cat mai repede,totusi tre' sa am rabdare ,ca si rabdarea are rostul ei. Majoritatea sunt facuti ca sa ne dezamageasca si noi,la randul nostru sa-i dezamagim pe altii..chiar daca o fac direct,prin vorbe..sau indirect,prin fapte..pentru asta suntem facuti,dar..daca ar fii o armonie totala,numai lapte si miere,credeti ca ar mai exista sentimente? pe cuvant,nu. Fericirea aduce suferintza,si suferintza fericire."(TH)
Oamenii se pot schimba, insa va ramane mereu acest "se pot" asta da o oarecare nesiguranta, asta e ceea ce diferentiaza unii de altii, acest "se pot".Eu "ma pot" schimba dar sincer nu stiu daca e bine si mai ales daca vreau.Nu am primit pana acum critici, sau nu le-am ascultat, dar mai mult nu am primit,poate ca si asta imi lipseste, o critica bine pusa la punct si la suflet, o critica de la o persoana care sa ma schimbe oarecum, si acum am ajuns la ce vrobeam mai devreme, daca vreau sa ma schimb, se pare ca as vrea oarecum, dar urasc enorm de mult sa stiu ca trebuie sa ma schimb, nu pentru ca m-as crede un perfect, nu! Nimeni nu e perfect, dar nu stiu cu ce sa incep.Daca schimb ce e bine si pastrez ce e rau.Trebuie sa ma opresc neaparat cu gandurile astea, imi fac rau, si nu le vreau, dar in acelasi timp nu ma pot opri din gandit.Rar am fost asa indecis intr-o problema care ma priveste stric pe mine.Gandind ca nu imi e bine ma deprima rau de tot, pentru ca daca asta e tot ce imi trece prin minte, inseamna ca ceva nu e in regula.
Cacat...Cred ca mi-am pierdut echilibrul care ma caracteriza...nu vreau sa fie adevarat, vreau doar sa ma trezesc, ca dintr-un vis pe care il urasc si deschid ochii, sper sa ii pot deschide si de data asta.Am nevoie.Am nevoie de "tine", am nevoie sa imi dai echilibrul inapoi..si acum chiar nu ma gandesc la nimeni, terminati cu interpretarile, terminati sa credeti ca ma cunoasteti, nu stiti nimic, terminati sa va dati cu impresia despre viata mea, terminati pur si simplu, nu ma deranjeaza, dar se aduna, si sunt momente ca astea in care nu mai e loc, in care vreau sa o termin cu totul, sa dispar, sa incep din nou, sa...nu stiu, sa orice altceva, sa privesc inapoi, sa privesc pe loc, sa privesc inainte si sa rad....sincer...
joi, 16 decembrie 2010
Zero
- Termina, pe buna...chiar termina, m-am saturat.
-Normal ca te-ai saturat, normal ca esti asa rece si normal ca ma gandesc doar la ce e mai rau, pentru ca niciodata nu ai facut cum am vrut eu, mereu ai ales.
-Mereu ai vrut ce nu se putea...
-Mereu am vrut ce nu puteai tu, cu toate ca foloseai cuvinte pe care nici macar nu le constientizai.
-Te-am iubit...
-Si ce te retina sa o mai faci si acum?
-Darius...termina, vreau sa incheiem, nu ajungem nicaieri.
-Asa ai zis mereu Ava, mereu! ai incercat vreodata sa simti ce simt si eu?
-Am simtit deja destule, nu merge, nu pot, nu mai vreau...
-Ce te retine sa ma mai iubesti?
-Am ales, Darius..am ales sa merg inainte fara tine, simteam ca nu pot sa te fac fericit, simteam ca nici eu nu sunt fericita..
-Dar tu mereu m-ai facut sa fiu fericit, cand mergeam de mana cu tine, simteam ca sunt invincibil, cand te sarutam totul in jurul nostru era incetosat, cand ne certam nu puteam sa rezist fara sa ne impacam, pentru daca adormeam fara sa stiu ca suntem bine, era cel mai mare chin.Te iubesc Ava.
-Te iubeam....Darius...si inca mai tin la tine..
-Te rog, nu mai folosi replici din filme de rahat, clisee de rahat, vorbe de rahat..stii bine parerea mea, am discutat desprea asta.Cum poti sa spui ca iubesti sau ca tii la cineva si sa te rupi de el..Cuvintele sunt doar metode de manipulare, iar eu nu ma voi lasa manipulat.
-Ce vrei sa iti spun?ca totul o sa fie ca inainte? ca pot sa reaprind flacara din inima cu bricheta ta?M-ai avut Darius, si m-ai pierdut extraordinar de repede..
-Ai fugit repede..
-Nu! m-ai pierdut...
-Ava, ai stiut mereu ce insemni pentru mine, ce puteam sa iti ofer mai mult decat sa te iubesc neconditionat, am trecut peste multe, si tu la fel si aprecieaz asta, dar acum nimic nu ar fi trebuit sa fie la fel, ar fi trebuit sa stii ce sa alegi,si poate chiar stii, dar pentru mine ai facut-o gresit..
-Imi pare rau Darius...asa a fost sa fie..
-Pe dracu...asa ai vrut tu sa fie..nu incerca sa pari nevinovata in fata mea, nu te acuz de nimic, stii bine ca o sa iti respect alegerea, dar mai intai vroiam sa vorbesc cu tine, si cand vrei sa acuzi destinu pentru ceva ce tu ai facut, pentru mine e egal cu zero.
-Habar nu ai ce e in mintea mea, habar nu ai avut ce a fost in inima mea.Tu crezi ca daca esti cel care inca mai tine la noi, iti permite sa vorbeste despre tot.Sunt nehotarata, mereu am fost, nu stii cat ai insemnat pentru mine.
-Nu am insemnat nimic...
-Ti-am mai zis, ai fost cel mai important pentru mine.
-Mda...
-Esti fraier...
-Nu eu sunt fraier Ava, cum poti ca acum sa iubesti si maine sa lasi balta?
-...
-Si eu credeam la fel...Noapte buna...
-Normal ca te-ai saturat, normal ca esti asa rece si normal ca ma gandesc doar la ce e mai rau, pentru ca niciodata nu ai facut cum am vrut eu, mereu ai ales.
-Mereu ai vrut ce nu se putea...
-Mereu am vrut ce nu puteai tu, cu toate ca foloseai cuvinte pe care nici macar nu le constientizai.
-Te-am iubit...
-Si ce te retina sa o mai faci si acum?
-Darius...termina, vreau sa incheiem, nu ajungem nicaieri.
-Asa ai zis mereu Ava, mereu! ai incercat vreodata sa simti ce simt si eu?
-Am simtit deja destule, nu merge, nu pot, nu mai vreau...
-Ce te retine sa ma mai iubesti?
-Am ales, Darius..am ales sa merg inainte fara tine, simteam ca nu pot sa te fac fericit, simteam ca nici eu nu sunt fericita..
-Dar tu mereu m-ai facut sa fiu fericit, cand mergeam de mana cu tine, simteam ca sunt invincibil, cand te sarutam totul in jurul nostru era incetosat, cand ne certam nu puteam sa rezist fara sa ne impacam, pentru daca adormeam fara sa stiu ca suntem bine, era cel mai mare chin.Te iubesc Ava.
-Te iubeam....Darius...si inca mai tin la tine..
-Te rog, nu mai folosi replici din filme de rahat, clisee de rahat, vorbe de rahat..stii bine parerea mea, am discutat desprea asta.Cum poti sa spui ca iubesti sau ca tii la cineva si sa te rupi de el..Cuvintele sunt doar metode de manipulare, iar eu nu ma voi lasa manipulat.
-Ce vrei sa iti spun?ca totul o sa fie ca inainte? ca pot sa reaprind flacara din inima cu bricheta ta?M-ai avut Darius, si m-ai pierdut extraordinar de repede..
-Ai fugit repede..
-Nu! m-ai pierdut...
-Ava, ai stiut mereu ce insemni pentru mine, ce puteam sa iti ofer mai mult decat sa te iubesc neconditionat, am trecut peste multe, si tu la fel si aprecieaz asta, dar acum nimic nu ar fi trebuit sa fie la fel, ar fi trebuit sa stii ce sa alegi,si poate chiar stii, dar pentru mine ai facut-o gresit..
-Imi pare rau Darius...asa a fost sa fie..
-Pe dracu...asa ai vrut tu sa fie..nu incerca sa pari nevinovata in fata mea, nu te acuz de nimic, stii bine ca o sa iti respect alegerea, dar mai intai vroiam sa vorbesc cu tine, si cand vrei sa acuzi destinu pentru ceva ce tu ai facut, pentru mine e egal cu zero.
-Habar nu ai ce e in mintea mea, habar nu ai avut ce a fost in inima mea.Tu crezi ca daca esti cel care inca mai tine la noi, iti permite sa vorbeste despre tot.Sunt nehotarata, mereu am fost, nu stii cat ai insemnat pentru mine.
-Nu am insemnat nimic...
-Ti-am mai zis, ai fost cel mai important pentru mine.
-Mda...
-Esti fraier...
-Nu eu sunt fraier Ava, cum poti ca acum sa iubesti si maine sa lasi balta?
-...
-Si eu credeam la fel...Noapte buna...
luni, 13 decembrie 2010
Nimic
Oamenii sunt schimbatori.O fac atat de des incat nu se schimba de fapt deloc.E stiinta pura, si experienta multa.Trebuie sa cunosti si sa treci prin multe sa realizezi asta.Nu spun ca am experienta in oameni, la cum ma cunosc nu cred ca as putea sa ii cunosc vreodata, dar trebuie sa fie asa.Sunt sigur ca asa e.Eu sunt doar unul din cei ce au incredere, si stiu ca gresesc, dar nu regret.Tocmai d-asta o fac in continuare.Sunt fraier nu? eu cred altceva.Cred ca si iluzia e o parte din lume deci o parte din bine.Normal ca stiu ca oamenii nu sunt cum ar trebui sa fie, sunt constient de ceea c fac ei si ceea c fac eu, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa te bucuri de ce ai in fata doar pentru ca unu e asa sau celalalt e altfel.Trebuie sa ne vedem de noi nu? daca suntem destui de destepti sa ne vedem de noi si in functie de ei atunci ce mai conteaza?eu incerc sa fac asta, nu prea imi reuseste, dar in ultimul timp da semne ca ar fi o idee buna.Nu am prieteni rai, nu ma refer la nimeni asa ca nu cautati unde nu e locul potrivit, acum doar imi vad de treaba mea.Si ce daca eu sunt cum sunt si tu esti cum esti, tot reusesc sa ma bucur de ce am, tot privesc inainte ca si cum nimic rau nu s-ar fi intamplat.Si azi da, sunt mandru, o mandrie ciudata, dar in nici un caz nu contine nici un sens rau,dar cine sunt eu sa decid asta?
Am in cap o data, si nu reusesc sa o scot din cap.Nu ca ar insemna mare lucru, dar nu ma pot concentra acum la alte lucruri.In ultimul timp am fost schimbator, si nu pentru ca imi place sau pentru ca as fi dorit sa fac asta, ci pentru simplu fapt ca am fost fortat.Nu, mint, de fapt vina e cam jumi-juma, sau vreo 3 sferturi fortat si un sfert vina mea, dar nu conteaza asta prea mult.Important e ca am facut multe schimbari si simt ca am obosit.De ce o tot fac? Pentru ca imi place, pentru ca atunci cand fac asta simt ca ma zbat pentru ceva, lucru pe care nu il mai facusem de foarte mult timp.Am invatat ca nu prea conteaza pentru ce te zbati, si ca poti gasi oricand urmatorul lucru pentru care sa o faci.Ce se intampla atunci cand te zbati pentru ceva care nu ar trebui sa o faci, sau care e pierdut, sau care pur si simplu nu conteaza? m-am chinuit de cand ma stiu sa raspund la intrebarea asta, si momentan am ajuns la un raspuns care ma satisface.Scuturi din cap si mergi mai departe.Desteapta chestie..atat de desteapta incat de foarte putine ori o fac.
Tu ramai tot tu.Eu raman tot eu.Noi ramanem la fel doar ca sub alta forma.Si daca trebuie sa ma schimb, o sa o fac atat de des incat sa raman acelasi mereu, acelasi fraier, credul, tampit.Pentru ca ma simt bine, si asta e tot ce conteaza.Apoi tu, apoi noi...
Am in cap o data, si nu reusesc sa o scot din cap.Nu ca ar insemna mare lucru, dar nu ma pot concentra acum la alte lucruri.In ultimul timp am fost schimbator, si nu pentru ca imi place sau pentru ca as fi dorit sa fac asta, ci pentru simplu fapt ca am fost fortat.Nu, mint, de fapt vina e cam jumi-juma, sau vreo 3 sferturi fortat si un sfert vina mea, dar nu conteaza asta prea mult.Important e ca am facut multe schimbari si simt ca am obosit.De ce o tot fac? Pentru ca imi place, pentru ca atunci cand fac asta simt ca ma zbat pentru ceva, lucru pe care nu il mai facusem de foarte mult timp.Am invatat ca nu prea conteaza pentru ce te zbati, si ca poti gasi oricand urmatorul lucru pentru care sa o faci.Ce se intampla atunci cand te zbati pentru ceva care nu ar trebui sa o faci, sau care e pierdut, sau care pur si simplu nu conteaza? m-am chinuit de cand ma stiu sa raspund la intrebarea asta, si momentan am ajuns la un raspuns care ma satisface.Scuturi din cap si mergi mai departe.Desteapta chestie..atat de desteapta incat de foarte putine ori o fac.
Tu ramai tot tu.Eu raman tot eu.Noi ramanem la fel doar ca sub alta forma.Si daca trebuie sa ma schimb, o sa o fac atat de des incat sa raman acelasi mereu, acelasi fraier, credul, tampit.Pentru ca ma simt bine, si asta e tot ce conteaza.Apoi tu, apoi noi...
joi, 25 noiembrie 2010
Pereti falsi
1111.Un cacat de numar.2009 si lista poate continua, dar lista cui?momentan asta e tot cine ma poate invinui?incerc sa imi aduc aminte altul acu...parca februarie...da;)) ceva de nu sau 603 dar mai mult nu pot gandi acum.Cum zicea cineva amintirile cu timpu isi dau autodelete si acelasi copil ma invata ca poza ramane in rama si ca lacrimile alea de banchet se transforma repede in lacrimi de mila.Am invatat ca egosimul e la moda si ca nu e rau, ca e singura arma cu care poti lupta intr-o lume egoista, tot nu inteleg de ce nu realizez, ma jur de fiecare data ca n-o sa imi pese si sfarsesc in ghearele spurcate ale ceea ce unii numesc destin.Eu aleg sa nu mai numesc nimic pentru ca habar nu avem ce dracu se intampla cu noi si prost sunt eu ca imi bat capul, dar daca tot imi bat capul cred ca altu lucru cu care sa o fac nu se merita, posibil ca asta sa fie singurul.Am terminat abia o pagina si nervii mi-au trecut, iar fac greseala uit uit totul intr-o secunda.Old spot nu a fost ok, a facut ce trebuia sa fac si eu, si-a vazut de treaba...Falsul interes a mers, unii au muscat...sau unul, a fost de ajuns ca unii sa plece, iar altii sanu bage de seama.
Dante....dante a iesit la lumina si probabil si-a pierdut farmecul, dar alter-ego-ul merge mai departe insiruind inamici pe care genial ii vede sau simplu ii imagineaza.Adevarul e ca vede ceva ce nici macar el nu crede, si chiar si in acel vis adanc, ce nu poate fi atins, tot pierde, si diferit de acel februarie chiar nu e vina lui, dar daca ar putea fi atins, normal ca ar sabota orice sansa de fericire care ar putea exista.In afara de singura data cand a avut mintea bolnava legata de normalitate si simplitate a reusit sa distruga de fiecare data ceea ce a contat.Nu-si pierde mintea gandindu-se la ultimele momente, dar cele ce puteau face diferenta il trantesc la pamant exact cum un uragan ar face ravagii intr-un lan de grau.
Realizez ca sa gandesti e cea mai mare povara, nu ca as fi facut-o eu vreodata prea bine, dar tot am fost macinat de chestii minore mereu.Poate e momentul ca Dante sa isi vada singur de viata fara sa caute scuze in stanga si in dreapte, pentru ca niciuna din aceste directii nu sunt ale lui, nu au existat vreodata, doar spate si fata, si fiind prea mare nostalgic a incercat sa manipuleze viitorul, insa nici el nu-l ajuta, ii da peste nas aratandu-i aceleasi lucruri pe care nu a dorit sa le vada.Si tu, fiind diferita a trebuit sa arati aceleasi lucruri tinzand spre normalitate, insa ai ajuns la mult prea multe lucruri comune cu o mare de oameni pe care eu ii urasc, sau poate eu am vrut sa vad prea mult si mi-am imaginat stejarul fals, pentru ca eu traiesc intr-o mlastina, iar tot ce pot sa vad e papura, unde fiecare fir e identic cu celalalt.
The dice was loaded from the start.
Dante....dante a iesit la lumina si probabil si-a pierdut farmecul, dar alter-ego-ul merge mai departe insiruind inamici pe care genial ii vede sau simplu ii imagineaza.Adevarul e ca vede ceva ce nici macar el nu crede, si chiar si in acel vis adanc, ce nu poate fi atins, tot pierde, si diferit de acel februarie chiar nu e vina lui, dar daca ar putea fi atins, normal ca ar sabota orice sansa de fericire care ar putea exista.In afara de singura data cand a avut mintea bolnava legata de normalitate si simplitate a reusit sa distruga de fiecare data ceea ce a contat.Nu-si pierde mintea gandindu-se la ultimele momente, dar cele ce puteau face diferenta il trantesc la pamant exact cum un uragan ar face ravagii intr-un lan de grau.
Realizez ca sa gandesti e cea mai mare povara, nu ca as fi facut-o eu vreodata prea bine, dar tot am fost macinat de chestii minore mereu.Poate e momentul ca Dante sa isi vada singur de viata fara sa caute scuze in stanga si in dreapte, pentru ca niciuna din aceste directii nu sunt ale lui, nu au existat vreodata, doar spate si fata, si fiind prea mare nostalgic a incercat sa manipuleze viitorul, insa nici el nu-l ajuta, ii da peste nas aratandu-i aceleasi lucruri pe care nu a dorit sa le vada.Si tu, fiind diferita a trebuit sa arati aceleasi lucruri tinzand spre normalitate, insa ai ajuns la mult prea multe lucruri comune cu o mare de oameni pe care eu ii urasc, sau poate eu am vrut sa vad prea mult si mi-am imaginat stejarul fals, pentru ca eu traiesc intr-o mlastina, iar tot ce pot sa vad e papura, unde fiecare fir e identic cu celalalt.
The dice was loaded from the start.
joi, 4 noiembrie 2010
Trapped
14.....11.....3
8.......20....3
22....31.....3
Nu mai sunt bun la numere, poate nu am fost niciodata, dar acum nimic nu ma mai leaga de numere sau poate ele imi lipsesc atunci cand vine vorba de legaturi.Nu stiu, nu mai stiu nimic pentru ca realizez ca nu e nimic d realizat si inca nu stiu daca sa cred in destin sau in liber arbitru,bineinteles ca acum ca balanta trebuie sa ma gandesc ca e cam intre si ca de obicei o sa aleg una din ele, nu intuitia mea si o sa gresesc.Nu e vorba de batoanele de fier repetate in mod obsesiv, ci pur si simplu cred ca marea de ochi atinti intr-o singura directie.Indecizia face cuplu cu frica, nesiguranta cu inocenta, iar nuanta de negru deschis ar face cuplu de minune cu galbenul, insa toate problemele de mai sus cred ca le impiedica.Mi-am pierdut inspiratia nu insa si dorinta de a arunca toate prostiile din cap pe o foaie doritoare de mazgalituri si o sa continui sa fac asta atata timp cat am ceva de aruncat.Cerberii in imaginatia mea raman Cerberi oricat de mult si-ar schimba infatisarea, intentiile si modul de a lucra atat de insistent sudurile.
Ingerii si demonii nu isi au locul unul langa celalalt asa ca de ce sa incerc sa ii corup pe cei cu aripi sa ajunga langa cei cu coada.De ce sa fac pact cu diavolul pentru a intalni ingerul?Raspunsul vine imediat si se gaseste printre cateva defecte pe care incerc de care incerc sa scap: egoismul, si are loc si timp acum discutia daca egoismul in doze mici e bun.Ideea e ca luptele au de obicei si victime nevinovate.Spun nevinovate in razboiul acesta, nu intru totul.Ca majoritatea inteleg foarte bine lucrurile, doar ca atunci cand vine vorba de partea practica sunt la fel de idiot ca cei pe care ii urasc, dornic de razbunare.Spre norocul meu imi dau seama ca nu are rost inainte sa fac vreo prostie.Pacat totusi ca nu mi-am dat seama si de ultima prostie, probabil aia a si declansat ceva, nu conteaza insa nici asta acum, nu imi gasesc echilibrul de un an si ceva, coincidenta sau nu.
Viata icepe si se termina, totul incepe si se termina, daca am trait cu gandul la prma parte si ignorand-o pe a doua e numai vina mea.
Ma gandeasc daca trebuie sa ne multumim cu ce ne ofera viata sau daca putem sa ne implicam si sa schimbam principiile dupa care ne-am ghidat atata timp.Ceasul merge intr-o singura directie, dar omul a inventat clepsidra pe care o intoarceam cum vrem noi.Normal ca e mai greu, dar se poate totusi.
Mintea alearga din nou dintr-un colt in altul, dar rateaza mijlocul.El e baricadat de niste piedici externe, o natura pe care nicioadata nu a putut-o invinge, are nevoie de ajutor, dar in apararea ei nu a sarit niciodata nimeni, doar impotriva isi fac loc si mai multe bariere.Miezul e prins acum intr-o inchisoare de rautati, amalgamuri de frici, invidii si minciuni.Nu e adevarat ca nimic nu e imposibil....totul e imposibil in sinea sa.
8.......20....3
22....31.....3
Nu mai sunt bun la numere, poate nu am fost niciodata, dar acum nimic nu ma mai leaga de numere sau poate ele imi lipsesc atunci cand vine vorba de legaturi.Nu stiu, nu mai stiu nimic pentru ca realizez ca nu e nimic d realizat si inca nu stiu daca sa cred in destin sau in liber arbitru,bineinteles ca acum ca balanta trebuie sa ma gandesc ca e cam intre si ca de obicei o sa aleg una din ele, nu intuitia mea si o sa gresesc.Nu e vorba de batoanele de fier repetate in mod obsesiv, ci pur si simplu cred ca marea de ochi atinti intr-o singura directie.Indecizia face cuplu cu frica, nesiguranta cu inocenta, iar nuanta de negru deschis ar face cuplu de minune cu galbenul, insa toate problemele de mai sus cred ca le impiedica.Mi-am pierdut inspiratia nu insa si dorinta de a arunca toate prostiile din cap pe o foaie doritoare de mazgalituri si o sa continui sa fac asta atata timp cat am ceva de aruncat.Cerberii in imaginatia mea raman Cerberi oricat de mult si-ar schimba infatisarea, intentiile si modul de a lucra atat de insistent sudurile.
Ingerii si demonii nu isi au locul unul langa celalalt asa ca de ce sa incerc sa ii corup pe cei cu aripi sa ajunga langa cei cu coada.De ce sa fac pact cu diavolul pentru a intalni ingerul?Raspunsul vine imediat si se gaseste printre cateva defecte pe care incerc de care incerc sa scap: egoismul, si are loc si timp acum discutia daca egoismul in doze mici e bun.Ideea e ca luptele au de obicei si victime nevinovate.Spun nevinovate in razboiul acesta, nu intru totul.Ca majoritatea inteleg foarte bine lucrurile, doar ca atunci cand vine vorba de partea practica sunt la fel de idiot ca cei pe care ii urasc, dornic de razbunare.Spre norocul meu imi dau seama ca nu are rost inainte sa fac vreo prostie.Pacat totusi ca nu mi-am dat seama si de ultima prostie, probabil aia a si declansat ceva, nu conteaza insa nici asta acum, nu imi gasesc echilibrul de un an si ceva, coincidenta sau nu.
Viata icepe si se termina, totul incepe si se termina, daca am trait cu gandul la prma parte si ignorand-o pe a doua e numai vina mea.
Ma gandeasc daca trebuie sa ne multumim cu ce ne ofera viata sau daca putem sa ne implicam si sa schimbam principiile dupa care ne-am ghidat atata timp.Ceasul merge intr-o singura directie, dar omul a inventat clepsidra pe care o intoarceam cum vrem noi.Normal ca e mai greu, dar se poate totusi.
Mintea alearga din nou dintr-un colt in altul, dar rateaza mijlocul.El e baricadat de niste piedici externe, o natura pe care nicioadata nu a putut-o invinge, are nevoie de ajutor, dar in apararea ei nu a sarit niciodata nimeni, doar impotriva isi fac loc si mai multe bariere.Miezul e prins acum intr-o inchisoare de rautati, amalgamuri de frici, invidii si minciuni.Nu e adevarat ca nimic nu e imposibil....totul e imposibil in sinea sa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)