Nicaieri

Te-ai gandit vreodata ca de fapt mai tot ce visezi si tot ce speri si in tot ce iti spui speranta intr-un final va muri? te-ai gandit ca de ceea ce te legi cu atata ardoare de fapt e un vis si ca nu vei ajunge ceea ce vrei, cu cine vrei, aproape de ce ti se pare tie interesant? dar ce e interesant dupa atata amar de drum?Eu unul nu am trecut prin destule, dovada imi sunt greselile facute, cele pe care inca le fac, si cele pe care sigur le voi face in cinstea unui scop pe care voi nu il veti intelege, problema e ca nu stiu nici daca il inteleg eu.Nu am mai scris de ceva vreme, dar simteam ca se va apropia si momentul asta:))unii vor rade sigur, poate rad si eu alaturi de ei, poate e doar un strigat de trezire sau un alt somn de noapte buna.
Lumea te tranteste cateodata intr-un colt din care si daca ai crezut ca te vei ridica, intri de fapt intr-un colt si mai mic si mai rau si mai amarat si mai lipsit de vise si mai sec decat toate celelalte, iar lumea nu ti se va mai parea atat de usoara, contrazicand cam tot ceea in ce ai crezut pana acum.Si atunci te vei tara oarecum intr-o mediocritate ce nu te mai lasa in pace.Eu sunt gata sa imi urmaresc visele.Voi sunteti gata sa ma lasati sa le indeplinesc?Urlu spre nimeni intr-o neputinta continua si blestem tot ceea ce imi pune bete in roate fara sa ma iau insa si pe mine in calcul.E bine sa aspiri, e excelent, cel putin asa se spune, dar aspir de ceva timp si tot degeaba, normal ca nu ajunge sa aspiri, dar unde sunt oportunitatile de care trebuie sa profit?Unde sunt eu? unde am ajuns si ce caut aici?


-De ce razi?


O intrebare simpla, pusa cu o indignare egoista intr-un moment dificil, iar raspunsul e o lectie pe care nu o voi uita niciodata, una din singurele lectii invatate de mine, una care a pus bazele unei psihologii de care sunt mandru acum, probabil singurul lucru de care sunt mandru acum...felul in care gandesc.Sunt sigur, nu gandesc deloc conform normalitatii impuse de catre societate noua visatorilor, dar sunt mandru ca inca mai pot duce in spinare povara unei mentalitati diferita, nu stiu daca buna sau gresita, dar diferita.Atata timp cat am pentru ce sa lupt nimic nu ma va opri sa o fac.


-Pentru a nu plange...


Acesta este raspunsul care mi-a dat pentru totdeauna mentalitatea peste cap, care m-a invatat ca trebuie sa trecem peste toate greutatile vietii cu zambetul pe buze, raspunsul care mi-a aratat cum trebuie sa trecem peste un moment dificil, iar eu ma simt norocos ca am invatat asta, putini stiu ceea ce inseamna, si mult mai putini folosesc avantajul asta.

Acum rad.Nu stiu daca rad doar sa nu ma iau cu mainile de par si sa ma dau de pereti pentru ca nu am ce vreau, sau rad pentru ca stiu ca voi merge inainte, ca asa am facut mereu sau pur si simplu rad pentru ca e singurul lucru la care ma pricep si asta o fac incontinuu pentru a uita de ce ma simt asa.nu stiu care e motivul, dar rad...rad si sper si am incredere ca alaturi de cine conteaza eu voi merge inainte.Si mai rad pentru ceva, rad si multumesc vietii ca mi-a dat sansa sa invat lucrul asta.Tu? cand ai ras ultima oara cand lucrurile au mers prost?

21018

He had to go....though he believed this time will be good, this time started whitin many days, this time even they didn't know how or when it started, but it went smooth...it went like Robin Hood's arrow rip the air in many parts finally hitting the tree and staying there forever....but he had to go....
....And he went away...
...them going other ways began day by day, with him being unable to do anything to put the two parts together.His hate and anger went against himself, destiny being so damn stubborn to help him drove him insane..but he kept mind clear.Finally the magic went away..the days going by was a method to forget, to erase something that mind wouldn't want to remeber because all was so perfect...and all vanished.He started work, entering a routine relaxing him in a way forgotten by many years..it felt normal,not good, not bad...just normal.He was fine...but somthething inside his soul was preparing a riot, something wasn't happy with the way things were.And it grew, it grew big energizing every muscle on his body.
And it happened...
He took the decision to go back,to re-enter a world were many want to find a way to exit...and he jumped once again.It passed 2 years, 10 months and 18 days, he never counted them...but she did, he sat there unable too, to do something besides forgettin, she started counting in the first day he went away, keeping this habbit every single day until that click doesn't felt anymore, she had no guilt, once again destiny threw his black magic on happy people.So she got to go, she needed to feel that click again so she started to see beside the dream, almost getting in normality, on that same normality, but the click wouldn't come, thee click was something special like one single moment in life.And she kept running along normal racers, and she stopped couting, but the days passing away still drew line in her mind.
And he came back...
He being out in his forest, with his old wolfpack running the alleys.She walking small steps, always in the last 21018 unsatisfied with that way.So she decided to enter the forest
..and the metting was iminent.Blood was boiling, heart pumped like never before, so they knew that something had to change, it took so many time forgetting, and in five second
everything turned from nowhere into those pink clouds starting a dream..and it took only few minutes for the dream to begin...again...this time for forever..this is their time...this is
were the story starts it final and unfinishig chapter...This is for her...from him...
...Always.

Simply....the best...

Multi de aici nu vorbim destinul...e o limba superioara ce nu putem sa o invatam corect in acelasi timp..noi de aici ne vedem de drumul nostru...ca e al meu sau ca el al tau nu conteaza..ca e al nostru e ceea ce mereu va fi mai important decat orice..Tu stai acolo si ma privesti de pe o fereastra inchisa si imi faci cu mana..ma chemi sa te ajut sa scapi, iar eu vin, sunt acolo, bat in geam, caut ceva mai puternic decat un ciocan simplu sa te scot, sa fii cu mine sa razi, sa glumesti...si nu stiu cum fac, dar mereu reusesc...de fapt o fac pentru ca pentru tine as face orice, ti-as aduce ceva un pic mai puternic decat soarele daca tie iti va fi frig..
Iar eu...ehhhh...eu ma descurc...eu traiesc, o fac cum nu conteaza, supravietuiesc pentru ca ceva de aici ma tine asa cum nimic pana acum m-a tinut, zmeii nu vor sa se lupte cu mine, le sunt simpatic, noi le suntem simpatici, vor sa ma ajute si orice ar fi suntem pe placul lor, pentru ca suntem in lumea noastra..eu...tu....noi...
Au trecut multi ani...prea multi..suntem generatia plictisita de tot...plictisita chiar si de noi..suntem incredibil de seriosi...incredibil de suparati..de ce?probabil multi dintre noi nu ne-am gasit...eu unul te-am gasit pe tine si nu vreau sa te las pentru nimic in lume...iar toate visele mele s-au transformat intr-unul singur...acela in care tu apari..tu m-ai ajutat mult...m-ai ajutat sa continui intr-o lume in care nu mai simteam nimic...m-ai ajutat sa stiu ca exist pentru ceva...iti multumesc...

1:27

Ieri - servici (timp pierdut bine), Tu, oras, casa.
Azi - casa, oras, pietre, casa, Tu, Tu, oras, casa.
Maine - Tu, Tu, Tu!

Muttley

...e noapte...un leagan scartaie usor in bataia vantului...unul singur este ocupat...doar el conteaza..langa, agatat de o bara, e el, incercand sa faca cele mai stupide glume..se simte bine ca are parte de singura atentie pe care o vrea.
...si nu a cascat..deja capul lui incarcat cu mereu mai mult decat poate duce deja zbura spre mii de idei: "De ce nu a cascat? vroiam si eu sa rad:|...sooper eu ce sa fac acum?" "oare e din cauza mea? o plictisesc asa de mult incat nici macar nu vrea sa caste"...etc..Se uita spre ea si incearca sa gaseasca repede un lucru de care sa se ia..o chestie cat de mica sa se poate simti bine alaturi de ea..ignorand faptul ca decat prezenta sa e mai mult decat de ajuns sa isi umple sufletul cu bunavoie..nu gaseste, se simte inutil, dar ea e langa el, nu o intereseaza prea mult..ii place doar sa il auda palavragind mii de chestii inutile de fiecare data, o amuza, il gaseste interesant cu felul lui tampit, aiurit de a fi.
Ora 3 se apropie...ar vrea el ca ora sa fie 3...de fapt e gluma lor..limba mare arata 10, iar limba mica sa incapataneaza sa ajunga cu viteza inapoi la zero de parca ar castiga vreun mare premiu..nu ea nu castiga, noi pierdem decat.Pierdem timpul foarte repede,mereu zboara imediat in locul in care nu lipseste nimic, mereu fuge imediat atunci cand vrei sa mai tii putin de el.Nu e nimic nici de data asta.Din fericire, timpul mai are si maine de impartit minute cu amandoi.
................................Trebuie sa plec!.............vocea dulce il trezeste ca dintr-un vis in care din nou s-a pierdut..isi revine repede."Cum sa pleci?in cel mai rau caz plecam amandoi! tu singura nu pleci..te duc..mereu o sa o fac".Din nou mintea zburase prea departe,era un simplu tic verbal."Pai vrei sa mergem?" "Da" "De ce?" "Trebuie..." "Stiu"...
Mainile se inclestara una cu cealalata ca si cum ar fi urmat sa se ia la cearta, dar e doar o vorba veche, lor sigur mereu le va fi bine,Si nu a cascat, dar azi nu dispera, el stie ca va fi timp peste inca sute de dati in care sa rada alaturi de ea de un simplu cascat, stie ca va face lucruri tampite mult timp de acum inainte, si cu siguranta stie ca o va avea alaturi sa zambeasca de fiecare data cuminte si va fi vesela mereu in felul ei simpatic, mereu provocandu-l si fortandu-l cum doar ea stie...sa fie mai bun.

1:26

Urasc oamenii in general, oamenii pe care nu ii cunosc, cei ce par falsi, si cei ce sunt falsi.Foarte putini reusesc intr-un final sa imi arate ca merita atentia mea.Voi ce stiti ca va iubesc nu va faceti griji...stiti deja ca in voi am incredere, dar in rest nimic.Am reusit in ultimul timp sa imi cladesc un intreg imperiu pe umarul meu, pe umarul vostru, si nimeni si nimic nu ma va putea face sa uit cum e langa voi.

Urasc egoismul.Stiu ca traiesc intr-o lume egoista, am spus-o de mii de ori.Si stiu ca de multe ori m-a atins si pe mine, de multe ori am vrut sa fac exact ce am vrut eu, nu e nimic in neregula cu asta.Partea proasta vine atunci cand uiti de ce ai fost egoist in prima faza si continui cu chestia asta la nesfarsit.E bun cateodata, insa nu sa le dai peste nas celor de langa tine cu maretia ta, sau cu nepasarea ta.As putea sa dau exemple mii, dar imi voi strica seara si nu cred ca pot sa imi umplu creierii cu alte tampenii.Distanta e de ajuns sa ma faca sa ma simt ca un cacat.Sa ma simt rupt e de ajuns, rupt de voi...rupt de tn...

Privesc in jur si tot ce pot vedea e intuneric, unul metaforic, pentru ca nu bezna noptii ma deranjeaza, mai degraba bezna sufletului ma face sa ma simt un nimic, si simt acum ce eram sigur de mult ca voi simti...singuratatea.Si ce daca unii nu dau doi bani pe mine, sau sunt indiferenti de ceea ce fac eu, eu ma simt bine langa voi, si sunteti tot ce am.NU vreau bani, nu mi-au placut niciodata.Ii urasc! Faima? mda...e ok cateodata, dar nici dupa ea nu imi ghidez viata, sa incerc sa par ce nu sunt, doar pentru a parea interesant?Nicioadata...nu sunt genul.Sa copiez chestii pentru a fii regina balului? unii da..eu nu!Nu cer decat aprobarea pentru ceea ce sunt, si sunt multumit pentru ca voi care contati imi aratati in fiecare zi, fiecare secunda ca insemn ceva.E mai mult decat as putea cere vreodata.Nu vreau decat sa fiu bun pentru voi, cei ce imi sunteti aproape.Nu vreau decat sa insemn ceva pentru tine, ca mereu am fost asa, mereu m-am agatat de ceea ce ma face sa simt ca exist, si spre ghinionul meu de multe ori m-am agatat de sperante false.Sunt insa fericit acum, pentru ca toate sperantele false nu m-au facut decat sa ma aduca mai aproape de tine, iar tu speranta, fa-ma fericit, esti tot ce vreau, tot ce ma face sa continui intr-o lume rea, intr-o lume in care fara tine visul s-ar indrepta spre nimic..

Silence

Stau si ma gandesc la momentul cand o sa plec...Alt lucru bun nu am de facut.O sa ma gandesc cum nu-mi va pasa daca ceva,orice nu va fi in regula in timpul zborului.Ma voi uita pe geam fara sa-mi fie frica daca voi ateriza cu bine sau nu,pentru ca pur si simplu nu ma va interesa.Nu ma duc nicaieri de bunavoie.As fi preferat sa raman de o mie de ori acasa alaturi de cei si cea la care tin cel mai mult, alaturi de voi toti de care imi va fi foarte greu sa ma despart.Doi vinovati.Clar! Eu sunt unul, pentru ca am mereu tendinta de a exagera, de a face totul sa para un capat de lume, un drum irosit.Cel de-al doilea vinaovat este destinul care imi da motive peste motive,care imi indeaasa lucruri crude pe gat pana cand imi vine sa vomit.Am o viata perfecta aici, iar acum ma intreb daca e facuta perfecta doar din cruzime,pentru ca plecarea sa fie cu atat mai greu de inghitit.
O sa privesc pe acel mic geam al avionului si totul o sa imi para atat de neinsemnat, iar eu ma voi gandi la ce las in urma.Las amaraciunea unei relatii de trei ani.e bine nu? e bine pe dracu, parca de asta imi pasa mie acum.O sa ma gandesc numai cum dupa trei ani, am fost ajutat sa scap de aceasta relatie care nu imi mai aducea nimic bun.O sa gandesc cum dupa un an am realizat ca nu am de ce sa sufar, ca sunt bine si ca a fost cea mai buna decizie.O sa ma gandesc cum dupa atata timp am gasit fix ce imi doream, exact lucrul care sa ma faca implinit, sa nu am griji si sa gravitez in jurul sau.In final si cel mai trist o sa ma gandesc cum las acest lucru la mii de kilometrii departe, cum nimic nu mai depinde de mine, cum toata fericirea s-a intors impotriva mea,cum din nou dramatizez, dar de aceasta data pe buna dreptate pentru ca totul in jur se prabuseste, cum raman fara idei si fara motive de a zambi,fara sa pot rade atunci cand persoana de langa mine...banal....casca....