Trapped

14.....11.....3
8.......20....3
22....31.....3

Nu mai sunt bun la numere, poate nu am fost niciodata, dar acum nimic nu ma mai leaga de numere sau poate ele imi lipsesc atunci cand vine vorba de legaturi.Nu stiu, nu mai stiu nimic pentru ca realizez ca nu e nimic d realizat si inca nu stiu daca sa cred in destin sau in liber arbitru,bineinteles ca acum ca balanta trebuie sa ma gandesc ca e cam intre si ca de obicei o sa aleg una din ele, nu intuitia mea si o sa gresesc.Nu e vorba de batoanele de fier repetate in mod obsesiv, ci pur si simplu cred ca marea de ochi atinti intr-o singura directie.Indecizia face cuplu cu frica, nesiguranta cu inocenta, iar nuanta de negru deschis ar face cuplu de minune cu galbenul, insa toate problemele de mai sus cred ca le impiedica.Mi-am pierdut inspiratia nu insa si dorinta de a arunca toate prostiile din cap pe o foaie doritoare de mazgalituri si o sa continui sa fac asta atata timp cat am ceva de aruncat.Cerberii in imaginatia mea raman Cerberi oricat de mult si-ar schimba infatisarea, intentiile si modul de a lucra atat de insistent sudurile.
Ingerii si demonii nu isi au locul unul langa celalalt asa ca de ce sa incerc sa ii corup pe cei cu aripi sa ajunga langa cei cu coada.De ce sa fac pact cu diavolul pentru a intalni ingerul?Raspunsul vine imediat si se gaseste printre cateva defecte pe care incerc de care incerc sa scap: egoismul, si are loc si timp acum discutia daca egoismul in doze mici e bun.Ideea e ca luptele au de obicei si victime nevinovate.Spun nevinovate in razboiul acesta, nu intru totul.Ca majoritatea inteleg foarte bine lucrurile, doar ca atunci cand vine vorba de partea practica sunt la fel de idiot ca cei pe care ii urasc, dornic de razbunare.Spre norocul meu imi dau seama ca nu are rost inainte sa fac vreo prostie.Pacat totusi ca nu mi-am dat seama si de ultima prostie, probabil aia a si declansat ceva, nu conteaza insa nici asta acum, nu imi gasesc echilibrul de un an si ceva, coincidenta sau nu.
Viata icepe si se termina, totul incepe si se termina, daca am trait cu gandul la prma parte si ignorand-o pe a doua e numai vina mea.
Ma gandeasc daca trebuie sa ne multumim cu ce ne ofera viata sau daca putem sa ne implicam si sa schimbam principiile dupa care ne-am ghidat atata timp.Ceasul merge intr-o singura directie, dar omul a inventat clepsidra pe care o intoarceam cum vrem noi.Normal ca e mai greu, dar se poate totusi.
Mintea alearga din nou dintr-un colt in altul, dar rateaza mijlocul.El e baricadat de niste piedici externe, o natura pe care nicioadata nu a putut-o invinge, are nevoie de ajutor, dar in apararea ei nu a sarit niciodata nimeni, doar impotriva isi fac loc si mai multe bariere.Miezul e prins acum intr-o inchisoare de rautati, amalgamuri de frici, invidii si minciuni.Nu e adevarat ca nimic nu e imposibil....totul e imposibil in sinea sa.