Altceva

Am promis ca eu nu o sa cad, ca eu nu voi fi inghitit si ca nu voi ajunge doar o alta persoana ce infrunta zi de zi banalitatea, ca o sa ajung sa fac, sa vad, sa cunosc.Ma vad din ce in ce mai aproape de o limita imaginara a sufletului, gasind din ce in ce mai rar motive de a continua.Ca de fiecare data incerc sa imi descarc frustrarile aici, dar parca nici eu nu vreau sa ma aud.Totusi e un sentiment ciudat de dezamagire interioara in momentul cand stii cat de multe exista si cat de infimi suntem ca persoane, cat de putin contam.Astept de ceva vreme sa ma loveasca o fericire completa din care sa nu mai ies niciodata si incep sa imi dau seama ca de fapt nu e posibil asa ceva decat intr-un vis ratacit de duminica dimineata, ca doar duminica e ziua pe care eu unul o urasc cel mai mult, ziua care din punctul meu de vedere te pune cel mai mult fata in fata cu viata.Ziua care ar trebui sa fie cea de odihna pentru mine este una in care vad defectele si neimplinirile, e ziua in care in acea presupusa relaxara realizez cat de putine lucruri am facut, cat de multe vise ratez pe zi ce trece si ma intreb de ce se intampla asta.Lasand la o parte firea mea nemultumita chiar si atunci cand are in fata paharul plin, tot consider ca majoritatea dintre noi ne ratam fericirea in sistemul impus de altii si imbratisat cu atat de multa naivitate de noi.
Sunt nesatisfacut de mii de lucruri, in primul rand de mine, de faptul ca am foarte multe moduri de a trai in cap, insa impins de circumstante si ignorand total idealurile mele, continui un mod de viata strain, unul pentru care nu am crescut, unul pe care l-am urmat orbeste crezand ca asa trebuie sa fie.Imi dau seama ca alegerile sunt cele mai importante, si as alege sa schimb multe daca nu ar fi tarziu sau daca ar depinde numai de mine.
Sunt nervos pe miile de interdictii morale impinse tot mai des de o lume in continua dezvoltare, pe sutele de scuze pe care mi le imping in creier doar pentru a ma simti mai bine cateodata, pe zecile de nopti pierdute imaginandu-mi cum ar fi daca, si pe o singura persoana..pe mine.Sunt nervos pe mine pentru ca nu stiu cum sa ma ridic peste si ca nu am invat cum sa imi ghidez viata fara sa privesc si sa ascult in stanga si dreapta.Ma urasc uneori cand imi pasa, pentru ca probabil daca nu dadeam doi bani pe nimic si imi vedeam doar de ale mele eram intr-o postura mai buna, daca nu priveam catre lume, poate aveam destul timp sa privesc la mine.Si mai mult decat atat sunt constient ca daca o sa continui o sa am si mai multe dezamagiri pe viitor, insa plictisit de drumul de pana acum sunt sceptic.
Intr-o zi o sa spun stop, sunt sigur, nu sunt persoana care sa inghita la nesfarsit, poate atunci cand voi fi nevoit sa imi transform viata voi tine cont de importanta si ma voi rupe de tot ce m-a obligat pana acum sa aleg ce trebuie.De data asta o sa aleg ce vreau si nu ce trebuie.Vreau ca imaginile ce apar uneori chiar si in visele cu ochii deschisi sa sparga un pic bariera si sa treaca la realitate.Sunt constient ca e necesar sa le ajut sa iasa, asa ca echipat cu ciocanul astept momentul oportun, astept sa aud crapatura ce imi va permite sa sparg acea bariera.
Sunt satul de oamenii care te fac sa iti pierzi timpul dupa ei, care nu rezista prea mult pana isi arata latura egoista si din pricina carora vom ajunge sa ne mancam intre noi.Oare ce inseamna sa fii cu adevarat aproape de cineva? sa ii razi in fata la glumele prostesti? sa accepti un sarut cand il arunca cu disperare cautand afectiunea pierduta cu ceva timp in urma? sau poate inseamna sa alergi cu disperare spre idealul de rahat pe care il speri?Nu sunt sigur ca am dreptate dar in nici un caz nu inseamna sa iti cladesti pe spinarea si suferinta altora o viata.Invat pe zi ce trece ca increderea nu duce nicaieri, ca de fapt nu ar trebui sa exista intr-o lume condusa doar de ideea cu cat lovesti mai tare cu atat esti mai smecher.Balanta din mine m-a invatat tot timpul sa imi vad de treaba mea si sa evit cat mai mult sa fac rau..nu sunt sigur ca am reusit, dar macar incerc, voi va bateti prea mult joc.Poate intr-o zi o sa va saturati sa impingeti cutite in spinare, poate odata o sa ajutati pe cel de langa tine sa scoate un cutit din spate, sau poate ca roata aia imaginara chiar exista, si macar o sa primiti cutitul de care aveti nevoie ca sa va treziti, sa mai lasati egoisimul ala intr-un colt in camera.
Am mers pe atatea cai incat usor usor incep sa uit experientele invatate..oricum tot ce am avut pana acum in fata a fost o carare incheiata cu un zid imens peste care nu am fost lasat niciodata sa trec.Am sperat de fiecare data ca se intampla asta pentru ca trebuie sa merg prin alta parte, dar cand se intampla asta si in fata vad tot limite pe care nu sunt lasat sa le trec.M-am gandit sa intru cu tancul in ele..sa le daram, dar ce rost ar avea daca trisa? nu vreau sa am nici un drum fortat..multumesc frumos destinului pentru inca o cioaca de rahat si merg inainte, ca am invatat eu undeva ca asa fac oamenii, mai degraba ca sunt nevoiti sa o faca, fortati de alti oameni care eu chef de cioace, pana la urma viata devine o adunatura de cioace nesimtite create de persoane goale pentru a umple golul lor, dar de ce nu intelegeti ca o durere nu o acopera pe alta, sau ca e nevoie de multa munca pentru implinire?
Am ajuns sa cred ca idealul meu in viata e sa gasesc persoana care e cu adevarat curata..care nu ascunde, nu se ascunde dupa niste geamuri fumurii, care are tupeul sa arata exact cine e, care nu are nevoie de doua personalitati pentru a crea una, care nu accepta sa alunece pentru ca nu e un nenorocit slinos, care va fi acolo cand voi avea nevoie mai mult si care atunci cand ma voi indoi de ea sa imi arate incredere. Multi ati dezamagit penibil.