Sfarsit

Ma trezisem de vreo doua minute si inca eram buimac, am iesit pe geam pentru ca afara cineva se incapatana sa faca ditamai galagia, habar nu aveam ce se intampla.Afara o nebunie totala, fiecare alergand in toate directiile..ciudat, foarte ciudat.Ma intorc si aprind televizorul sa acopar galagia de afara, dar spre surprindere mea si la televizor era aceeasi zapaceala.Incercand sa imi fac o idee despre ce se intampla, aflu  printre randuri ceva legat de sfarsitul lumii, cum puterea soarelui a slabit brusc si cum spre seara o eclipsa ne va aduce temperaturi de minus doua sute grade, si ca o sa murim toti.Sting televizorul, si imi fortez ochii sa se deschida, era clar un vis, trebuia doar sa ma trezesc si totul revenea la normal, dar asta nu a mers.Aprind din nou televizorul si spre dezamagirea mea, aceleasi discutii despre o moarte iminenta.Nu imi venea sa cred, toate filmele alea despre sfarsitul lumii si uite cum se intampla totul acum.Eram blocat in pat, nestiind macar de unde sa incep, ce ar trebui sa fac.Totul a venit mai brusc decat orice de pe lumea asta, iar mintea mea inca nu putea sa proceseze toate informatiile astea aparent ireale.Totusi trebuia sa ma dezmeticesc, daca toate astea erau adevarate atunci nu prea am mult timp, mintea imi zboara la tine, nu stiu de ce, dupa tot ce a fost, certurile interminabile si dezamagirile fiecaruia fata de celalalt, nu imi imaginam ca o sa mor fara sa te mai vad.Imi aduc aminte de o discutie la un foc de tabara alaturi de cativa prieteni.Vorbeam chiar despre sfarsitul lumii si razand aveam mii si mii de solutii, unii dintre noi chiar aveau de gand sa scape din astfel de situatii, numai ca acum era pe bune.Gandul imi zboara la cabanuta de la poalele muntelei, ne hotarasem sa ne intalnim acolo in caz de ceva, si ma gandesc ca e singura solutie buna de urmat.Nu am trecut prin prea multe situatii de genul, asa ca prima solutie e si cea mai buna cand timpul e in spinarea ta.Toate astea insa dupa ce voi da de tine, ramasesem cu ideea aia in cap, trebuia sa te vad.Am incercat sa te sun, insa cum toata lumea suna pe toata lumea nu aveam nici o sansa.Cum si internetul picase,apuc in graba un rucsac, arunc niste carti de joc, un casetofon cu radio si ceva mancare si plec spre tine.  

              Afara haosul devenea din ce in ce mai mare.Am vrut sa iau masina, insa nu aveam nici o sansa sa avansez mai mult de 10 metri cu ea, asa ca imi fac curaj si pornesc pe jos.Nu era prima oara cand mergeam atat dupa tine si nici odata nu a fost mersul pe jos o problema.Raman totusi uimit de vegetatia de afara, totul crescuse cum nu vazusem nicioadata, era ca si cum toata natura isi arunca ultimele puteri pentru a ne salva, numai ca deja era prea tarziu.Pe drum a trebuit sa trec printr-un tunel de arbori, o carare ingusta delimitata in stanga si dreapta de arbori inalti care se uneau la varf, o imagine nemaivazuta pana acum, o imagine foarte ciudata.Pierdut in uimirea mea reusesc totusi sa imi revin si sa o iau la fuga, toate astea din jurul meu nu faceau decat sa ma incetineasca.

              Dupa un drum lung, am reusit in final sa ajung pe langa locuinta ta.Te-am intalnit afara incercand sa eviti masinile ale caror proprietari au avut curajul sa le scoata si sa insiste cu ele, intr-un loc in care era oricum prea aglomerat de persoane, dar e tipic sa ne incurcam unii pe altii in situatii critice.Te prind de mana si te trag dupa mine, nu conta sau nu ma interesa ce lasi in urma, trebuia sa vii neaparat cu mine, iar tu cu mintea un pic mai in nori decat de obicei ma urmezi fara sa spui prea multe lucruri, esti fericita ca ai gasit un pic de liniste in toata nebunia asta.Ne-am indreptat spre munte pe drumul din spatele locuintei, orasul era o capcana in momentul asta, si sa stam in continuare acolo ar fi insemnat o moarte mult mai rapida, iar in momentul asta fiecare secunda conta enorm, mai ales ca iti simteam in sfarsit mana aproape.Am ales sa urcam pe unde stiam mai bine, drumul acela care tot in postura asta ne gasea fugind noaptea de frica demonilor imaginari, o paralela care tinea neaparat sa adanceasca sentimentul ca acest sfarsit imi blocheaza dorintele si imi scurteaza infinit de mult posibilitatea de a trai in visul meu.

              Eram foarte agitat, simteam o frica si multi nervi legat de toata treaba asta, ma gandeam cat de mult imi vor lipsi toate chestiile astea, de la frunza de sub talpa mea pana la mana ta.Ma uit spre tine si te aud cum imi spui calm sa ma linistesc, sa nu mai imi fac griji, oricum murim toti, nu voi pierde mare lucru.Privesc cu uimire cu cata lejeritate tratezi moartea omenirii, si ciudat, reusesti sa ma linistesti si pe mine.Mana ta mi-a calmat bataile inimii, si usor usor mintea imi fugea dintr-o parte in cealalta.Imi era greu sa ma concentrez cu atat de multe ganduri pe cap.Imi aduc aminte de un gand din copilarie, cand speram sa ajung si eu la varsta bunicilor, acum sigur nu se va mai intampla asta, oricum nu reuseam niciodata sa imi imaginez viata la optzeci de ani,dar mi-ar fi placut totusi sa imbatranesc alaturi de tine.

             Dupa ceva timp de mers pe jos si cateva dealuri colindate ajungem la o ferma unde se cultiva vita-de-vie.M-ai tras instantaneu spre ea, stiam cat de mult iti plac strugurii si mi-ai zis ca nu ai de gand sa mori fara sa mai simti macar o singura data gustul lor.Te-am urmat si te priveam rabdator cum te bucuri de fiecare borboana, mi-ai spus ca sunt cei mai gustosi struguri din viata ta...e si normal toate lucrurile au o importanta mult mai mare cand stii ca le faci pentru ultima oara.Apoi ai inceput sa arunci cu ei in mine, sa ma scoti din starea asta, sa ma faci sa traiesc clipa macar acum cand e necesar sa facem asta."Mai avem decat cateva clipe, macar acum sa traim adevarat", si trezit parca din morti de vorbele tale am inceput sa intru in joc.Paream doi nebuni ce iroseau isteric strugurii aia, oricine ne-ar fi vazut ar fi crezut cu siguranta ca suntem doi nebuni, dar nimic nu mai e ceea ce pare intr-o situatie de genul.Nimeni nu mai e interesat sa eticheteze, fiecare e ocupat cu ale lui.Pare lumea perfecta, si e trist sa vezi ca e nevoie de o tragedia asa mare pentru a trai exact cum trebuie.Ieri eram toti niste roboti blocati in cutiute numite birouri, iar astazi fiecare observa cele mai mici detalii ale unei lumi pe cale sa ne lase in urma din cauza ignorantei noastre de pana acum.

             Obositi dupa efortul depus in batalia cu struguri ne-am asezat pe iarba pret de o ora incercand sa ne adunam un pic puterile si sa pornim din nou la drum.Mi-ai intins surazand o tigara, eu ma uit ciudat la tine, stiai ca nu fumez, si la fel stiam si eu despre tine, mi-ai spus ca le-ai luat de la tatal tau, daca tot se intampla nenorocirea asta, vrei sa incerci si fumatul, era un lucru destul de important pentru lumea care ia sfarsit si ai vrut sa vezi ce inseamna. Intinsi pe spate priveam printre fumul de tigara razele unui soare care ne-a ajutat pana acum in toata istoria sa, dar care s-a saturat de tot ce inseamna mai nou viata si a decis sa ne paraseasca, plictisit de minciuni, promisiuni desarte si ura oamenilor.

             La un moment dat linistea ne este tulburata de un zimbru imens.Am sarit imediat amandoi ca arsi de frica sa, era ditamai masa de muschi ce se plimba pe langa noi, si am hotarat sa ne continuam drumul insa incet pentru a nu starni interesul zimbrului, dar parca era dezinteresat de noi, s-a uitat odata in directia noastra apoi si-a intors privirea spre cer, impacat, dar dezamagit in acelasi timp si el ca totul se termina asa brusc.

             Ajungem intr-un final, obositi, la cabanuta care trebuia sa ne apere de toate relele.Imaginea era superba, locuinta singura in jurul unei imensitati de verdeata, deasupra multora ce inca se agitau fara sa isi dea seama ca nu vor rezolva mare lucru, parea din alt film.Leaganul era si el la locul sau, insa ceva mi-a atras atentia in mod special...scarile, scarile aveau ceva unic.Am reusit apoi sa imi dau seama cat de importante erau, acolo te-am vazut ultima oara plangand, mi-ai aruncat mana si mi-ai spus ca nu vrei sa ma mai vezi nicioadata...noroc insa cu sfarsitul lumii, altfel egoismul nostru ar fi facut tot posibilul ca noi sa nu ne mai intalnim.Mi-am luat privirea repede de la ele, imi provocau un gol in stomac, si am preferat sa umplu acest gol cu imaginea ta langa mine, scarile nu mai aveau rost,important e ca si acum am ajuns intr-un final impreuna.Am intrat in cabanuta apoi, unde am observat cu placere cativa prieteni care au decis si ei sa ia discutia de la focul de tabara in serios.Nici nu ma mai simteam trist..simteam ca sunt la o petrecere inconjurat numai de prieteni.Dupa ce ne-am salutat si am schimbat cateva cuvinte, am iesit cu totii afara pentru ca eclipsa pe care o anuntau cei de la televizor de dimineata era pe cale sa inceapa, si am decis sa luam parte un pic la ce se intampla.La vreo doua sute de metrii de noi un urs batran statea asezat,ignorandu-ne complet.A intors la un moment dat privirea spre noi, insa spectacolul celest era si pentru el ceva mult mai important decat o mana de oameni.Cerul devenea din ce in ce mai negru, iar eu ma adanceam din nou in gandurile mele, doar lipsa artificiilor si indemnele tale sa intram in casa ma faceau sa raman lucid, apoi am apucat din nou mana ta si am intrat in casa.Ne-am asezat impreuna pe o blana de urs, invelindu-ne cu o patura imensa, nu ca ar mai fi contat, poate doar din instinct.Am inchis ochii si printre ultimele lucruri auzite, erau discutiile prietenilor care se gandeau daca e mai bine sa se sinucida, sau sa astepte sa se transforme usor in cuburi imense de gheata, dupa aceea am deschis ochii pentru ultima oara sa te privesc si ca ultimul gand al meu sa fie despre tine....

             ....Apoi m-am trezit brusc..in stanga si dreapta mea nu mai era absolut nimeni.Nu parea deloc rai si nicidecum iadul, era aceeasi imagine cu care am adormit, mai putin prietenii si tu.Am gasit biletelul tau lasat pe perna in care mi-ai scris ca iti pare rau si ca trebuie sa pleci.Uimit de graba cu care toata lumea dorea sa reinceapa o viata pe care o blamau crezand-o pierduta, ies afara, ma intind pe iarba, aprind o tigara si mi-am lasat mintea sa zboare unde vrea ea, numai ca ramanea blocata intr-un singur punct..imaginea chipului tau cu o seara in urma, inainte sa adorm.