Si acum sunt in fata unei asteptari..dupa atata timp inca pot astepta? nu, cu siguranta nu.Citeam despre marii tacticieni ai lumii, si nici unul nu a terminat neinvins.Toti au ajuns intr-un moment in care au fost invins, iar in ciuda tuturor eforturilor nimeni, niciodata nu a ramas in picioare.Nu am vrut niciodata sa fiu tactician, am crezut insa ca poate asa voi obtine rezultatele cele mai bune.Mai am inca o lupta de dus, apoi ma voi retrage, acum depinde si retragerea cum va fi.Obosit, insangerat si singur, pe o vremea ploioasa, voi astepta in varful turnului meu ultima batalie.Am castigat atat de multe, incat nu mai am emotii, dar disparitia emotiilor tine si de infrangerile din ultimul timp, ajutoarele m-au abandonat pentru ca acum totul depinde de mine, m-au lasat sa imi infrunt demonii singur, iar eu ii astept cu placere stiind ca mai mult nu voi putea pierde niciodata.Este exact imaginea conducatorului decazut si pregatit sa isi primeasca ultima lovitura, dupa care poate cobora pe pamant, printre muritori, printre chestiile banale de zi cu zi, pe pamantul plictisit de pasi trantiti doar pentru ca lumea trebuie sa mearga inainte.
Gandurile il prind din urma, stie ca va fi invins mai mult ca sigur, si nu doreste sa astepte ultima lovitura, nu a facut-o niciodata, nu a avut rabdare niciodata, si mai bine moare luptand decat sa se lase batut pur si simplu.Din inaltul turnului, Dante coboara pentru a isi intalni adversarul, pentru a forta lupta, de fapt finalul ei, pe care il stia de mult timp si pe care nu mai avea rabdare sa il astepte.Ranit, isi gandeste ultima sa tactica, nu va putea face fata insa, niciodata armatei ce vine puternic sa il distruga.Impins din spate conducatorul advers infige sabia inima batranului tactician, care incercand sa mai raspunda cumva, cade insangerat in mijlocul cetatii sale.Din acest moment si-a pierdut orice urma de umanitate, a devenit un strigoi caruia nu ii mai pasa de nimic, care se uita in spate si nu isi da seama pentru ce a luptat atat.Cetatea lui va fi castigata si recastigata la infinit.Toate luptele sale au fost pentru nimic, cetatea nu isi dorea un asemenea conducator.Intins pe ceea ce era odata pamantul sau, Dante nu isi mai iroseste puterile sa isi revina, dorinta sa de a isi recastiga tronul a disparut, s-a saturat sa lupte si acum se multumeste cu starea sa de strigoi.Singurul lucru ce ii mai aminteste ca odata a fost om este recele otelului trecut prin ceea ce a fost odata inima sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu