Encore

De obicei lenea e cea mai mare problema a mea, sunt atat de lenes incat lucrurile pe care ar trebui sa le fac, nu le fac. De ce?Pur si simplu prea multa sila, si de obicei pierd.Azi nu!azi lenea e o povara grea ce se tot tine de mine de mult timp si pe care sincer incerc sa o dau jos pentru ca nu e ok deloc.Gandurile, amintirile si regretele sunt mult prea vii ca sa le pot da la o parte.
O sa incep cu ce cred ca vreti sa ascultati cel mai mult, regrete.Am mii, habar nu aveti cate, si daca zambesc nu inseamna ca sunt bine,daca par ok nu sunt deloc, nu am fost de mult timp asa, si sunt trist, dar normal ca vin si momente de genul.In ultimul timp mult prea des, si sincer incep sa cred ca ceva nu e in regula.O gramada de chestii imi strabat mintea si nu stiu cu ce sa incep, nu pentru ca nu le cunosc, ci pentru ca imi e prea frica sa ma gandesc la ele.Epava? sincer, poate, dar sunt constient de asta si e bine pentru ca pot sa imi rezolv problemele, o singura data m-au depasit, si a fost ultima oara, in rest, ma descurc, sper, totusi nimic nu e asa de greu cum pare, doar ne place noua sa ne dam loviti si sa primim simpatie.Omul are nevoie de om, eu am nevoie ca cineva sa ma cunoasca atat de bine incat sa ma linisteasca acum cand zambesc fals, si cand nu sunt bine.Probabil cel mai bine intr-o lume ca asta e sa te cunosti singur si sa te ajuti singur.E destul de tarziu,sau devreme, depinde de fiecare, pentru mine e doar aiurea, rau...

Si stiu de ce sunt asa? stiu ca cineva m-a obisnuit cu mult mai multa sinceritate decat ar exista prin zona pe aici, si daca am crezut ca ea poate fi asa, m-am gandit ca mai toti ar putea sa fie la fel,dar in nici un caz nu e asa, e o prostie sa te inveti cu un bine cand el de fapt nu prea exista, si il cauti mereu, si dai rar peste el, si ca de obicei in cazul meu il pierd cumva, iar apoi astept ceva
la fel de bun, curat, sincer si care sa ma mai faca sa ma simt si bn..va spun, daca aveti chestia asta, daca ati gasit asta, faceti tot posibilul sa tineti cat mai mult de el, ca greu se mai gaseste ceva de genul, iar eu acum ma astept sa nu mai gasesc niciodata, pt ca am vazut pana acum ce si cum, si nu e bine deloc..

"Cateodata ai incredere prea mare in oameni,te fac sa crezi in ei..si dupa ca printr-o minune,se duce toata increderea si ramai nedumerit,fara macar o explicatie,fara nimic..cu ochii'n soare cum s-ar spune. Dar stii tu,e o vorba..roata se intoarce ,si sper sa se intample cat mai repede,totusi tre' sa am rabdare ,ca si rabdarea are rostul ei. Majoritatea sunt facuti ca sa ne dezamageasca si noi,la randul nostru sa-i dezamagim pe altii..chiar daca o fac direct,prin vorbe..sau indirect,prin fapte..pentru asta suntem facuti,dar..daca ar fii o armonie totala,numai lapte si miere,credeti ca ar mai exista sentimente? pe cuvant,nu. Fericirea aduce suferintza,si suferintza fericire."(TH)

Oamenii se pot schimba, insa va ramane mereu acest "se pot" asta da o oarecare nesiguranta, asta e ceea ce diferentiaza unii de altii, acest "se pot".Eu "ma pot" schimba dar sincer nu stiu daca e bine si mai ales daca vreau.Nu am primit pana acum critici, sau nu le-am ascultat, dar mai mult nu am primit,poate ca si asta imi lipseste, o critica bine pusa la punct si la suflet, o critica de la o persoana care sa ma schimbe oarecum, si acum am ajuns la ce vrobeam mai devreme, daca vreau sa ma schimb, se pare ca as vrea oarecum, dar urasc enorm de mult sa stiu ca trebuie sa ma schimb, nu pentru ca m-as crede un perfect, nu! Nimeni nu e perfect, dar nu stiu cu ce sa incep.Daca schimb ce e bine si pastrez ce e rau.Trebuie sa ma opresc neaparat cu gandurile astea, imi fac rau, si nu le vreau, dar in acelasi timp nu ma pot opri din gandit.Rar am fost asa indecis intr-o problema care ma priveste stric pe mine.Gandind ca nu imi e bine ma deprima rau de tot, pentru ca daca asta e tot ce imi trece prin minte, inseamna ca ceva nu e in regula.
Cacat...Cred ca mi-am pierdut echilibrul care ma caracteriza...nu vreau sa fie adevarat, vreau doar sa ma trezesc, ca dintr-un vis pe care il urasc si deschid ochii, sper sa ii pot deschide si de data asta.Am nevoie.Am nevoie de "tine", am nevoie sa imi dai echilibrul inapoi..si acum chiar nu ma gandesc la nimeni, terminati cu interpretarile, terminati sa credeti ca ma cunoasteti, nu stiti nimic, terminati sa va dati cu impresia despre viata mea, terminati pur si simplu, nu ma deranjeaza, dar se aduna, si sunt momente ca astea in care nu mai e loc, in care vreau sa o termin cu totul, sa dispar, sa incep din nou, sa...nu stiu, sa orice altceva, sa privesc inapoi, sa privesc pe loc, sa privesc inainte si sa rad....sincer...