Ceva e ciudat. Astăzi soarele bate cu mai multă putere prin geam. Mi-e cald, însă nu vreau să deschid ochii. Știu că in curând o să apară Mark să ne trezească, așa că încă nu vreau să pierd nici o secundă de liniște. Mă simt obosit după seara petrecută afară şi îmi simt corpul cum tânjește după o bună porție de odihnă, dar gândul că nu mai am prea mult timp pentru asta, îmi perturba somnul. Mă întorc pe cealaltă parte şi încerc să îmi las mintea să zburde până când obosește. Mă văd din nou sub cerul plin de stele alături de Ema. O țin in brațe şi îi spun că nu vreau să plec de acolo. Cu toate că sunt conștient că mă aflu singur în pat, îi simt prezenţa atât de aproape. Corpului ei a rămas întipărit pe brațele mele, iar chipul ei îmi zburdă liniștit prin minte. Imaginea e atât de lină, iar Mark pare atât de departe încât mă afund din nou în locul în care mă regăsesc cel mai mult, însă nu peste mult timp aud prin vis ușa cum se deschide ușor şi simt o mână ce îmi atinge obrazul.
- Hei, trezește-te. Ai dormit destul. Hai să mergem.
Buimac, încă nu îmi dau seama ce se întâmplă şi nu vreau să mă dau jos din pat, dar deschid ochii încet şi îi văd pe cei ai Emei cum mă privesc cald. Dacă ar fi să aleg vreun mod în care să fiu trezit, sigur acesta ar fi.
- Hai! e târziu şi nu putem lăsa oamenii de aici să muncească în timp ce noi lenevim în casa lor. Nu e frumos.
- Să muncească? Cât e ceasul Ema?
- Destul de târziu. Mark a observat că ne-am întors de dimineață acasă şi a decis să ne mai lase să dormim.
- Pfff…sigur o să îmi bată obrazul că l-am lăsat singur şi o să râdă de mine că nu sunt în stare să trăiesc o viaţă că asta.
- Stai liniștit. Cei de aici par mai hotărați să ne înțelegem noi bine decât să termine treaba lor. Dacă iți vine să crezi. M-am trezit odată cu ei de dimineața şi zâmbeau continuu unul la celălalt şi apoi spre mine. Mark a vrut să mă tragă de limba, însă timida Hannah i-a tăiat foarte repede elanul spunând că e doar treaba noastră.
- Ha ha..ce curios e Mark. În afara seriozității legate de muncă, e ca un copil mic.
- Eh. Se amuză şi el pe seama noastră. Probabil acumulează energie cât timp sunt singuri aici şi când apare câte un vizitator, aruncă toata energia aia spre el. Acum noi suntem în faţa lui, așa că trebuie să îl înțelegem şi în același timp, dacă tot suntem aici, ar trebui să îi întoarcem bunăvoința şi să îl ajutăm. Așa că nu mai lenevi şi hai să mergem.
- Nu putem să mai rămânem câteva minute?
- Acum nu, dar vom găsi momente să ne furișăm să mai privim stelele şi să adormim liniștiți. Hai sus!
- Off…bine.
Mă ridic încet din pat şi încep, încet, să mă schimb. Trag un pic de timp în speranța că Mark e cel mai voinic om din lume şi că deja a terminat treaba, astfel să pot lenevi tot restul zilei, însă în același timp mă simt şi rușinat faţă de Ema care se mișcă nerăbdător prin cameră. Mă opresc pentru câteva secunde să o privesc. Încă nu îmi vine să cred că am avut norocul să rămână aici după tot ce a fost. Mă simt norocos şi cred că as putea obține orice dacă o am aproape, toate visele sunt aproape şi prind culoare, astfel că munca alături de Mark nu mai pare așa de istovitoare până la urmă.
Ajuns în curte, îl observ pe Mark care căra un braț de lemne. Mă apropii un pic rușinat de faptul că abia m-am trezit şi îl întreb cu ce îl pot ajuta. El nu pare atât de strict ca de obicei. Îmi zâmbește şi răspunde calm că pot să încep prin a culege câteva galeți cu vișine pentru băutură lui specială…nici nu vreau să mă gândesc ce înseamnă asta, dar dacă a vrut să îl ajut cu asta, o fac cu mare plăcere. Toată treaba nu părea în teorie prea mare lucru. Mă învârt in jurul unor copaci şi eventual mă pot şi căţăra în ei şi pun fructele alea mici în gălețile oferite de Mark. Practic, toată migăleala asta mi-a luat două, trei ore. Să le culegi din iarba deasă şi tot lipiciul cu care te alegeai, nu a fost atât de plăcut şi nici toată chinuiala din pomi nu m-a amuzat, însă am căpătat în schimb o voie bună incredibilă şi energie peste măsură. Când am terminat, m-am îndreptat hotărât spre Mark pregătit să car trei căruțe pline cu lemne după mine. Dacă Mark mi-ar fi cerut să îi vopsesc toată casa sau să culeg toate legume din sere, o făceam fără să discut.
- Hai Mark! Ce mai e de făcut? Doar atât ai de gând să îmi dai de muncă? Păi în cazul acesta cred că o să îmi construiesc şi eu o casă lângă a ta. Deja mă simt pregătit să fac toate lucrurile astea. E o joacă de copil.
- Hehe. Debordezi de energie. Nu cumva are legătura cu ce s-a întâmplat aseară?
- Ce s-a întâmplat aseară? Am ieșit un pic cu singura persoană care nu avea somn să vedem împrejurimile.
- Şi v-ați întors în zorii zilei. Nimic neobișnuit. Nici nu știu de ce m-ar mira…Hai să lăsăm asta Dante că oricum o să îmi povestești tu mie totul, degeaba îți place să te ascunzi. Astăzi la pauza de după masă mergem în oraș să luam masă acolo şi să bem o bere. Vreau să iți arat şi partea urbana zonei, asta dacă poți să o numești așa. Te las pe tine să alegi locul în care ne vom opri.
- Putem merge la Kriga?
- Kriga? Bodega aia? Cum ai nimerit să mergem acolo?
- M-am gândit că poate ne întâlnim cu August. E un tip pe care l-am întâlnit in timp ce veneam spre voi.
- August? Îmi spui că prima interacțiune cu orașul asta a fost să intri în Kriga şi să te înhăitezi cu nebunul ăla?
- Nebun? Mie nu mi se părea în felul acesta. Era un om cu capul pe umeri. Poate doar un pic prea pătimaș în legătura cu ideile lui, dar în rest era un om bun. El m-a condus la casa voastră. În plus, vorbea foarte frumos despre tine şi familia ta.
- Ciudat…Eu cred că are prea multe idei. Şi cele mai multe sunt blocate. Visează prea mult la principii pe care nici măcar el nu le poate respecta.
- Poate e doar prea leneș. Poate nu se mobilizează să își pună ideile în aplicare. Cum poți defini tu un om nebun fata de un om normal? De fapt, ce nu e bun…şi ce e normal? Hai să îi mai dăm o șansă!
- Bine, dar dacă începe iar să vorbească prea mult tu te ocupi de el. Eu o să va las singuri şi îmi văd de treaba mea. E pauza de masă, nu sunt alegeri parlamentare.
- Bine Mark. Tu nu trebuie nici măcar să vorbești, sau poți sta la o masă alăturata să nu te deranjăm, dar nu știu de ce presimt că ne vei sta în coaste să auzi şi să asculți fiecare lucru. Hai să mergem.
Am ajuns din nou în locul ala ciudat. O lumina difuză stăpânea atmosfera localului. Cei doi iubiţi nu mai erau şi nici alte persoane nu erau la mese. Mă gândeam dacă nu cumva am greșit intrând. Poate localul era închis, dar prezenţa nelipsitului August, care fuma la o masă in spate, mă convinge că am nimerit perfect. Nu aveam chef de un loc gălăgios unde să vad oameni încurcați de fel şi fel de probleme ale vieții cotidiene. Mereu sunt triști…la fel ca noi, dar măcar ne dăm seama, chiar dacă asta e la fel, în esența, tot trist.
- Salut August!
- Salut! Spuse şi Mark, vizibil deranjat de atmosfera de aici şi de faptul că dintre toate locurile am ales să vin aici.
- Hei Dante! Salut Mark! Luați loc. Ce mai faceți? Cum ați ajuns aici? Mark, mă uimește că te văd la Kriga. Ce a fost în capul tău?
- Hmmm. Mă bucur că iți aduci aminte cât urăsc locul ăsta. Nici eu nu am uitat, însă i-am promis lui Dante că va alege el locația…şi uite ce mare greșeală am făcut.
- Hai că măcar e liber, nu te vei mai certa cu nimeni în seara asta.
- Nu e chiar liber. Aici se află singura persoana cu care am reușit să mă cert din toata zona. Printre oameni mă puteam ascunde, dar acum trebuie să stau doar lângă tine.
- Hai Mark. Ce a fost a trecut. Nici eu şi nici tu nu mai suntem la fel că înainte. Cred că putem să stăm amândoi la masă acum şi să bem o bere.
- Cred că ai dreptate, dar să nu te aștepți să mai intram în discuții serioase. La noi, mereu serios înseamnă aprins.
- Sigur, îl am pe Dante pentru asta. Are şi el destule idei.
Acum realizez de ce August nu a intrat să mă prezinte atunci când m-a condus spre ferma lor. Se pare că erau certați, doar că nu înțeleg de ce doi oameni atât de ok ar fi putut să se ciondănească, dar e problema lor. Sunt bucuros că am reușit să îi aduc la aceeași masă.
- La ce te-ai mai gândit în ultimul timp August?
- Oh nu, spuse imediat Mark. Nu cred că ai făcut greșeala asta. Şi tu ești la fel ca el.
- Poți să intervii şi tu când dorești Mark. E o adevărata plăcere.
- Da...sigur Dante, dar prefer să mă duc să ne comand câte ceva, replică Mark ridicând-se spre bar.
- Lasă-l Dante. A renunțat de ceva vreme să mai discute despre lucruri pe care nu le putem rezolva. A preferat să se ascundă in munca lui de la fermă şi să nu ii mai pese ce se întâmplă în jur. Spune că oricum nu poate rezolva nimic, așa că ce rost are să își umple capul cu toate prostiile şi visele ciudate ale oamenilor de rând când el are raiul lui lângă familie la fermă.
- Poate are şi el dreptate. Nu îl invidiez, dar poate tot ce are el inseamna perfectiune. Cel putin pentru el.
- Totul până la un anumit punct, până când lumea își va găsi un alt moment să îi strice planurile. Mereu ne împiedicăm de asta, fie că vrem fie că nu.
- Şi dacă nu reușim să facem nimic în legătură cu lumea? Înțeleg că asta te deranjează. Tu spui că oricum va găsi un moment să se implice în viaţa noastră. De ce să nu ne bucurăm de momentele pe care le prindem şi să profitam cât mai mult cât putem?
- Pentru că e datoria noastră să încercăm să schimbăm ceva.
- Majoritatea nu vor să schimbi nimic, Augusts. Majoritatea se complac în situația în care sunt şi sunt incântați de toate lucrurile astea efemere. Chiar şi noi ne bucuram de multe ori în lumea lor. Probabil fiecare cred că a încercat la un moment dat să schimbe ceva ca să fie pe placul lui…şi unde am ajunge? In aceleași locuri negre pe care le frecventăm noi, oamenii moderni.
- Acesta e un motiv să renunțăm?
- Nu, ăsta e un motiv să ne întoarcem privirile spre noi. Acesta e un motiv să îi lăsăm în pace să privească în gol spre griji, lucruri care nu contează în nici un fel dacă le au său nu. Lasă-i să se gândească doar la cum să se încurce unii pe ceilalți în drumul spre fericire. Noi nu trebuie să ne încurcăm de ei. Oricât de zâmbitori şi amabili ar fi. Știi şi tu la fel că mine că în momentul în care se întorc, zâmbetul lor dispare. Vrei să fii ca ei? Vrei să lucrezi de dimineața până seara pentru a ajunge la familie cu masina cumparată din economiile de o viaţă? La o familie cu care nu mai reușești să te conectezi pentru că lipsești prea mult? Uite d-asta îl apreciez pe Mark. E înconjurat tot timpul de oameni pe care îi iubește şi nimic mai mult.
- Să înțeleg că îi iei partea în toata asta.
- Nu îi iau partea. Doar cred că are dreptate. Am alergat şi eu prin gândurile astea. La fel ca tine aş fi vrut să schimb şi eu lumea şi încă mai am momente când îmi doresc asta, dar lumea nu vrea să fie schimbată. Ei îi place doar să se plângă pentru câteva momente, doar pentru a reveni la aceleași obiceiuri bolnave. Noi vorbim de aceleași idealuri frumoase doar pentru a împrumuta ulterior acțiuni de la ei. Suntem toți o apă şi un pământ. Singura diferența e că noi sperăm la ceva mai bun, iar ei nu. Par mai câștigați. Multe lucruri nu se vor schimba. Cel puțin în direcția în care ne dorim. Mereu e mult de discutat în privința asta. Mereu vom avea idei care mai de care mai fanteziste pentru o lume mai bună, dar ea nu va deveni mai buna…doar schimbată…niciodată mai bună. Înțelegi de ce trebuie să privim spre noi? Şi nu neapărat doar spre noi, putem să ne înconjuram de oameni asemănători nouă, dar asta nu înseamnă să îi certăm pe toți cei care vor să alerge în noroi. Pentru că vom vorbi in vânt şi tot ce vor înțelege ei este cât de mult ne dorim lumea asta şi cât de invidioși suntem pe ei, iar cei puţini care vor părea că înțeleg, mint. Mint mult doar pentru a căpătă câteva momente de pauza din cursa lor, pentru ca apoi să se întoarcă obosiți în lumea lor de unde sa o ia de la capat. Vezi? Până şi termenul de odihnă e atât de diferit pentru ei.
- Vorbești frumos şi poate chiar ai dreptate, dar eu nu m-aş simți în largul meu să mă mulțumesc doar cu ce primesc. Aş fi plictisit să privesc spre lumea lor şi atat, fara să intervin. M-as simți vinovat pentru cei pe care îi las acolo.
Discuția ar fi durat la nesfârșit dacă nu ne-ar fi întrerupt Mark care nu s-a mai întors până nu a fost sigur că ne poate opri din pălăvrăgelă. A adus singur ce a pregătit bucătarul. Chelnerul era oricum blocat pe același televizor, sper că nu şi pe același meci ca acum câteva zile în urmă. Acum că Mark ne-a potolit din discuție, se poate așeza la masă şi într-o tăcere de mormânt ne înfruptăm înfometați din porții. Apoi, totul s-a schimbat. Mark a uitat cât de mult urăște locul acesta şi a luat parte alături de noi la câteva discuții….şi la câteva beri, însă în același timp cu ochii pe ceas şi după ceva vreme spune:
- Hai Dante, au trecut cele doua ore promise. E timpul să mergem acasă. E timpul pentru runda a doua.
- Sigur, hai să mergem.
Ne luam rămas bun de la Augusts şi plecăm spre casă. Runda a doua? Nici nu vreau să mă gândesc că Mark vrea să mai facem ceva acum. După Kriga sigur am fi avut nevoie de câteva ore de somn, dar ce mai contează? Am spus că o să încerc experiența asta, așa că orice are de gând, o să merg după el, doar că acea rundă a doua a fost întreruptă in primă fază. Ajunși acasă am observat totul deghizat ca pentru petrecere. Ornamente peste tot în jur, felinare atârnate prin copaci şi masa pregătită sa fie umplută cu tot felul de mâncăruri. Mark se uita nedumerit spre mine şi asta mă face să cred că nu a avut nici o legătura cu toata nebunia asta. În schimb, rânjetul fetelor alăturat energiei celor doi copii care foiesc în jurul lor, mă asigura că e mâna lor. Mai mult, nici ele nu se ascund.
- Ați întârziat mult Dante. Ce fel de exemplu dai tu copiilor când nu poți să te întorci la timp? Mark avea dreptate când spunea că nu poți trăi după regulile astea. Acum cum veți termina voi la timp pentru a vă bucura de tot ce am pregătit?
- Hai Ema, nu-i da apă la moară lui Mark. Cred că abia așteaptă să mă ia la rost, mai ales după ce l-am târât în Kriga. Cu toate că am impresia că nu l-a deranjat atât de mult pe cât se vaită.
- Să spunem că nu a fost atât de rău şi în același timp hai să ne mobilizam Dante. Fetele se vor supăra că au muncit atât degeaba.
Orele care au rămas de muncă au trecut incredibil de greu. Am aflat de la Mark că Hannah are obiceiul să mai facă din când în când surprize de genul asta, așa că eram tare curios de cum va decurge. Mai mult, nu aveam nici un chef după ce m-am întors şi îl vedeam şi pe Mark cum nu mai este același om plin de energie, dar reușim intru-un final să terminam şi să plecăm să ne pregătim pentru ce au organizat Ema şi Hannah. Sigur o să fie special…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu