Cei doi au ajuns acum in Vilnius. Satucul in care au coborat din tren devenise prea plictisitor, abia vedeai un om afara din casa, din casele rasfirate de prin zona. Ema a incercat cateva poze prin zona. Au iesit bine, insa scoteau si ele in evidenta singuratatea de acolo. Au decis sa ia primul autocar ce le iese in cale, spre primul oras intalnit. Asa ca au iesit spre drum, au gasit un fel de maxi taxi de sat si in patruzeci de minute au ajuns in Vilnius. O capitala destul de curata, si cu oameni civilizati, de fapt nu stiu cat de civilizati sunt in realitate, dar cel putin isi vedea fiecare de treaba lui. Au hotarat sa mearga sa manance un sandwich in primul pub nimerit. In fata lor, staluceau cateva lumini sterse de la o locatie ce parea ca sta sa se darame. S-au indreptatat spre el si mare le-a fost mirarea cand au descoperit un art pub inauntru. Totul era fermecator in jur..un haos organizat, fel si fel de lucruri marunte, ca o galerie de obiecte vechi expusa intr-un local intins pe doua etaje. Jos era barul, de fapt un mic pervaz de unde erai servit, si in jur mese pictate in toate culorile posibile. Am decis sa urcam la mansarda sa descoperim magia acestui loc si am ramas impresionati. Acolo era o mansarda intinsa, plina de canapele si la fel, lucruri imprastiate. S-au asezat pe doua scaune si au pandit sa se elibereze canapelele pentru a isi odihni corpurile obosite de atata agitatie din ultimul timp. Muzica de jazz din surdina si fumul de tigara oferea locului un aer mistic asemanator New York-ului anilor 1930. Era o evadare a celor doi din lumea reala. S-au asezat pe o canapea veche si au asteptat cuminti si curiosi de tot ce era in jur. O lumina difuza intra pe micul geam din stanga, luminand fetele celor doi ca si cum le-ar oferi doar lor, prim planul. Totul parea lipsit de griji, asta fiind scopul unei astfel de calatorii. Au ajuns fix in locul potrivit...
- Imi place aici, cred ca si daca am fi cautat de iniante si daca am fi cerut indicatii catre un astfel de loc, nu am fi nimerit intr-unul atat de interesant. Iti place, Ema?
- Daca imi place? Nu am mai vazut asa ceva pana acum. Imi ofera o stare aparte, ma bucura ca oamenii sunt diferit, altfel nu ar fi exisat ceva de genul asta. As scoate aparatul si as poza absolut tot daca nu as deranja fericirea celor din jur. Pentru prima oara refuz sa pozez si cred ca iau decizia cea buna.
- Da, mai bine. M-ai fi orbit din nou cu blit-ul ala.
- Hai ca iti place, degeaba incerci sa te eschivezi, dar am vazut prin tine de fiecare data. Iti place sa te strambi, sa faci pe interesantul, dar iubesti sa stai la poze. Iti place sa te expui, iar asta o faci nu numai la poze. Esti, din ce observ, o persoana dependenta de atentia celor din jur, chiar daca urasti sa fii in centrul
atentiei.
- Poate asa e, insa iubesc sa fiu in centrul atentiei doar cand e vorba de oamenii foarte importanti pentru mine. In rest, mai bine sa fiu singur decat inconjurat de oameni falsi care sa imi provoace neplaceri.
- Sa inteleg ca eu sunt o persoana importanta penru tine?
- Ai devenit usor...nu ma gandeam ca pot sa fiu fericit langa tine, mai ales tinand cont de istoricul meu dezastruos. Ma simt bine alaturi de tine si chiar daca suntem de putini timp legati de destin, m-as simti foarte singur daca nu ai fi aici. Viata are un mod ciudat de a te tine strans de ea in momentele cand crezi ca totul in jur o ia razna si stiu ca posibil ca ea sa ne rezerve si momente mai putin frumoase, dar nici nu vreau sa ma gandesc la ele. Acum sunt aici langa tine, intr-un loc incredibil si incerc sa ma bucur cat de mult pot. Momentele astea sunt de tinut minte...le voi pastra in memorie si mereu cand va fi urat ma voi inveseli cu ele.
- Poate nu o sa fie nevoie sa ti le amintesti..poate va fi mult mai frumoasa realitatea.
- Va ramane de vazut, dar lasa asta, asculta melodia..mi se face pielea de cocos!
- Cocos? nu era gaina?
- Ti se pare ca as fi gaina? haha..sunt cocos, deci nici pielea nu are cum sa fie altfel.
- Cine canta?
- Cred ca Oasis..imi scapa melodia acum, dar e atat de cunoscuta...nu cred ca se potrivea altceva mai bine decat asta.
- Hmmm...ba da, uite ca vine tipul de la bar cu cele doua pahare de rom.
- Se pare ca azi este ziua noastra norocoasa...
- Clar, dar nu se va opri aici, va fi o calatorie frumoasa.
- Am mai auzit asta..
- Da, probabil, dar niciodata de la mine. Vezi tu..? oamenii nu sunt toti la fel, si sunt sigura ca si tu constientizezi asta..
- Nu, Ema, din contra..sunt in mare acelasi lut, doar modelat un pic diferit, majoritatea sunt o creatie simpla, una de duzina si rar gasesti arta cu adevarat.
- Ok, dar chiar si asa, merita cautarea. De ce sa stai simplu, sa privesti in gol cum se insira in fata ta o armata de lut, cand poti sa te bucuri de culoarea din umbra?
- Cred ca romul incepe sa isi faca efectul..am deviat total..
- Ba nu, nu am deviat. Suntem exact in punctul in care trebuia sa fim...bucura-te de moment, Dante, lasa motivele si uita-te in jur..
Intr-adevar, totul in jur, dupa cum spuneam si mai devreme, era ceva de vis, globurile din tavan fiind cateva planete ratacite pe bolta podului. Gandul zboara undeva departe, pe o pajiste intinsa, unde tavanul podului este inlocuit cu bolta cerului, stelele facandu-si aparitia usor. In jur nimic, doar liniste..pustiu. Agitatia din jur a disparut din capul lui, apasarea s-a ridicat in final departe de locul pe care il domnea linistita.
- Hei Dante..
- Ahh?
- Unde ai zburat?
- Ce?
- Cu gandul. Erai pierdut in spatiu..stiu ca e tare romul, dar nici chiar asa.
- Sunt obosit, Ema..am nevoie de un somn lung de cateva zile. Imi pierd concentrarea usor, chiar si intr-un loc ca asta. Poate inca nu imi vine sa cred ca sunt atat de linistit aici, fara nici o obligatie, chiar daca e doar pe perioada excursiei.
- Hei..poti sa fii obosit cand ne vom intoarce in lumea aia gri. Acum nu ai voie! Hmmm...si totusi nu ar strica deloc un pat mare, cu o patura groasa, in care sa ne odihnim trupurile incercate destul de mult in ultimul timp. Sa adormim fara grija unei ore de trezit devreme, sa putem lenevi destul in pat, sa lasam razele sa bata usor peste noi.
- Gata! Hai sa mergem, Ema. Trebuie sa gasim un motel..As uita un pic de tot ce e in jur, chiar si inconjurat de patru pereti.
Cei doi au plecat cu parere de rau ca trebuie sa paraseasca locul, dar cu ideea de a se intoarce cat mai curand posibil aici. Au pornit spre primul motel ce le iese in cale. Picioarele deveneau din ce in ce mai moi dupa oboseala de pana acum, combinata cu paharul de rom, acesta turnase plumb in tenesii lor. Pe drum, din ce in ce mai putina lume, doar ei doi carand fiecare in spate cate un rucsac plin cu greutati, care mai de care mai complexe, carti, haine, amintiri, momente...
- Ema, promite-mi ceva..
- Te ascult..
- Viseaza Ema, viseaza in continuare...nu te opri..
- Poftim?
- Viseaza...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu