Sunt idiot.De mult prea putine ori am reusit sa nu fiu astfel.De mult prea putine ori am facut exact asa cum trebuia, si tot de atatea ori a contat, de data asta insa conteaza, iar eu trebuie sa imi urmaresc atent mintea, gura, sufletul.Am crezut ca fiind bun totul in jur devine bun.Nu.Orice ai face tot conteaza restul, tot conteaza ce, cum, unde si de ce.Pentru mine toate astea sunt relative.Tot ceea ce conteaza e ce vrem sa conteze.Stiu ca nu vreau sa fiu un urmaritor al multimii, stiu si sper ca sunt totusi, daca nu mai destept, cel putin mai deschis decat restul.
Am sarit.Si nu regret nici macar o secunda din tot ce s-a intamplat, ba mai mult imi felicit fiecare moment de curaj...da acele putine momente in care sunt altfel decat de obicei, si care sunt mai importante decat orice.Intr-o lume singura gasesc momente pline, momente linistitoare.Din nou, da!...sunt idiot, da...sunt aiurit, da, sunt cretin, dar din nou vreau sa merg mai departe, si asta am vrut mereu.Nu m-am gandit nici un moment sa fac rau, sau nu m-am gandit sa iasa prost, in nici un caz nu am vrut asta.Sa inteleg m-am priceput mereu foarte bine, insa partea proasta a venit la partea cu explicatii.Nu ma pricep deloc sa fiu inteles, si am avut intotdeauna nevoie de ajutor pentru a fi inteles asa cum am vrut sa fiu.Nu cer mila, nu cer ceva ce in mod normal nu ar veni, nu cer sa doi acolo unde unul e tot ce pot obtine, nici macar nu imi doresc sa ma tarasc pentru moneda de pe podea, vreau poate doar ca acea moneda sa fie impinsa un pic, sa ajunga in bataie soarelui si sa straluceasca.In umbra nimeni nu o vede, iar eu am nevoie de sclipirea ei, sunt indragostit de acel argintiu stralucitor, si nu as vrea sa intre niciodata din nou in umbra, pentru ca nu vreau sa ma mai trezesc.De data asta pot simti totul, si daca ar fi sa imi intorc viata la fel ca pe o clepsidra, nu as misca nimic.As lasa sa se puna praful pe ea, pentru ca pe partea asta ea arata mai bine, si asa imi doresc sa ramana mereu.Jumatatea goala este sus, si chiar daca pare ciudat, atunci cand a fost intoarsa a fost jos, nu a putut fi umpluta, dar cad de mult mi-am dorit sa fie asa? extraordinar de mult...night after night after night...
Vad lumina si sunt sigur ca nu e o iluzie, doar ca sunt satul de nori, de furtuna si de ploaie, chiar daca asta imi place cel mai mult.Imi doresc sa simt racoarea unei tristeti de vara, insa nu aici.Vreau ca acum sa ma ascund in coliba mea, in patul meu vechi, invelit in vechea patura uitata ravasita langa perna, doar ca nu vreau sa o fac singur.Nici nu ma gandesc sa ma las pierdut de lume...de fapt lumea nu conteaza...nu vreau sa ma las pierdut de tine, vreau sa visam si acum, si atunci.Vreau sa adorm acoperit de linistea ta, nestiind ce inseamna frigul.Vreau sa dispar, doar tu sa ma vezi....e de ajuns.
"Want to see you soon"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu