Nu pot sa dorm.Ceva ma macina si ma simt vinovat pentru libertatea de acum. Vezi?...eu m-am obisnuit sa fiu tot timpul limitat pentru ca lumea in care am trait a fost veche, si ma bucur ca am cunoscut toate aceastea, habar nu ai cat de mandru ma simt pentru ca am cunoscut si pentru ca imi plac anumite obiceiuri vechi, insa odata cu ele vine si gandirea inchisa pe care nu o judec, pe care o inteleg, dar nu o doresc.Inca nu pot sa scap de ultimul lucrul pe care il urasc in lumea asta...si pe care nu il pot ignora.Am invat in timp sa ignor toate lucrurile si cum sa trec peste ele, insa nu pot inca trece peste modul in care lumea creste.Stiu ca nu poti sa schimbi lumea si din experienta am invatat ca egoismul e ceva la care trebuie sa apelezi daca vrei sa fii fericit, pentru ca la baza fericirea e egoista.Fericirea vine din lucruri care iti plac, deci clar nu poate fi altceva decat egoism....dar intorc privirea spre tine..si te vad cum dormi atat de linistita, si stiu ca pare un cliseu dintr-un film siropos, dar ma bucur pentru ca te privesc, si din nou ma incearca aceasta constiinta cu care am fost obisnuit.Nu pot sa fiu egoist, nu atata timp cat tu dormi atat de linistita langa mine.Cum ma pot gandi la fericirea mea cand si daca inchid ochii te pot vedea cum dormi?
................................
A doua zi Dante s-a trezit singur.Inca buimac si orbit de raza de soare care sa incapataneaza sa strice un linistit somn, se ridica si incearca usa de la baie...era deschisa.Si unde e Annie? O mica panica incepe sa isi faca loc.Si repede se imbraca si iese pe hol pentru a o gasi, numai ca acelasi receptioner cu care nu se intelegea deloc cu o zi in urma, nu pare ca ar fi invatat prin minune engleza, si bineinteles ca nu intelegea nici Dante ce mormaia ciudatul ala.Nu voia decat sa afle daca o vazuse pe Annie, chiar daca incercand sa o mimeze, se maimutarea pe acolo.In final, Dante a lasat-o balta aruncandu-i intre timp si doua injuraturi printre dinti receptionerului care devenise si el inre timp din ce in ce mai iritat.A iesit acum in fata hostelului uitandu-se in stanga si dreapta asteptand ceva, orice, un indiciu, un semn, o mana intins in spate..Nu aparuse nimic si panica initiala se amplifica.Stie ca obicei se agita mai mult, dar trebuie sa se calmeze si sa vada ce este de facut.A urcat inapoi in camera.Bagajele ei erau tot acolo..un pahar de cafea pe masa...terminat pe jumatate.Unde s-o fi dus? Si se pare ca a lasat si telefonul.Nu ar trebui sa fie departe, si totusi erau intr-un loc necunoscut.Dante gandea ca nu e momentul sa nu fie unul langa altul.Usor intra intr-o stare ciudata, o stare cunoscuta.Incepe sa fie ingradit de pereti reci si gri, si fel si fel de imagini isi fac loc in mintea lui.O stare in care de fiecare data isi imagineaza tot felul de lucruri si mai ales pentru ca nu ii place sa fie singur, a urat singuratatea chiar si cand o imbratisa cu atata ardoare.In sufletul lui tot timpul singuratatea l-a macinat, si mereu in incercarea de a se inconjura de persoane a observat ca nu merita si a revenit in cochilia lui. Acum cand din fata lui a reusit sa observe si persoana fara cravata, a lui, nu a lor, totul are un alt sens, pe care nu il vrea pierdut.Usor, mintea lui incepe sa lucreze mai mult decat ar trebui si deloc bine...In final prin ceata aparand si motanul chior care ii ofera cele trei alegeri ale lui.
-Alege-ma pe mine! spuse urna galbena. O sa iti arat ce inseamna sa alergi paduri pentru un ideal.Promit ca voi sta in spatele tau si voi asculta chiar daca nu ma multumeste rezultatul.O sa rad prosteste, doar ca o sa plec. Nu ma pot opri in acest loc, sunt trecatoare, iar tu stii bine ca nu poti sa stai in spatele meu, iar eu nu iti pot dicta drumul...
-Alege-ma pe mine! a strigat din mijloc copilaria. Eu o sa iti arat drumul, eu o sa te invat sa alegi si sa accepti refuzul.Alege-ma pe mine caci doar eu te voi trada doar sa simti si sa inveti sa treci peste.Alege-ma pe mine pentru ca eu o sa iti zambesc doar sa treci peste. Alege-ma pe mine! Eu voi pleca si ma voi intoarce cand nu te astepti.Eu te voi lasa sa alergi...
-Alege-ma pe mine! sopteste si tinta rosie.Eu nu iti promit nimic, dar iti accept compania.Eu voi spera langa tine si iti voi alimenta visele, sperantele, eu voi face ca totul sa para atat de real, dar
tot eu voi distruge in aceeasi masura tot, eu voi aduce totul impotriva ta.Eu te voi pune fata in fata cu realitatea si chiar daca primele alegeri nu te anunta, in cazul tuturor pierzi.Alege-ma pe mine pentru ca sunt sincera si pentru ca macar am demnitate sa pun sare pe rana si sa iti spun cat de putin imi pasa.Alege-ma pe mine ca e cel mai usor...ai mai facut-o...
La naiba cu totul! vreau sa dispari! TU! Voi! Toti! Am nevoie doar de liniste..visele astea imi fac rau si m-am saturat.
Dante ridica in momentul ala capul. Ceva il tine legat de podea ca o panza de paianjez incropita din sutele de ganduri care l-au adus acolo in prima faza.In fata, lumina apare din nou prin crapatura veche. Pe acolo vede si terenul ala plin de straina pustietate, plin de vesti triste si plin de speranta, pe acolo vede si calea batuta de omenire pentru noi si pata aia isi face aparitia tot pe acolo.Acolo o vede si pe ea aparand timid prin toata nebunia asta, incercand sa dea la o parte toate panzele, pas cu pas, pentru a ajunge la el, cu toate ca incearca, usor, din reflex, sa croseteze altele.Se apropie cu pasi
marunti, dar siguri, sa isi faca loc in cutiuta de tinichea, stricata si lasata sa putrezeasca.Intinde mana in incercarea de a salva ceva, dar Dante speriat se retrage.Pentru el starea asta nu e noua.Pentru el toata nebunia asta e cunoscuta.Doar mana ei intinsa nu face parte din peisaj.I se pare ciudat ca in haosul asta ceva sa il scoata de acolo.Trebuie sa o faca singur.Dante a mai trecut prin propriul purgatoriu.E ca un ritual ciudat inceput odata cu lumea si peste care e necesar sa treaca din cand in cand pentru o purificare mistica.
A reusit in final sa zareasca si micuta fereastra din tavan. Si-a adus aminte ca exista si scapare din ritualul asta, numai ca acum s-au adunat mai multe maini care il trag in jos.A mai scapat si alta data din visul asta ciudat, dar niciodata tras de atatea fantome, atatia strigoi ce isi infig ghearele adanc in spatele lui plin de cicatrici primite in urma ultimelor vizite pe acest taram ciudat.Isi recunoaste usor usor fiecare inamic in siluetele ciudate din jurul lui.Credea ca a reusit sa uite toate razboaiele de pana acum, dar mintea are un fel tragicomic in care deciea sa intervina si se pare ca are un mod din ce in ce mai insistent de a trage de el sa ramana acolo, cu toate ca mana lui ramane intinsa spre geamul din tavan, insa distanta e destul de mare, si greutatea strigoilor il trage in jos. Cazut din nou in genunchi, totul pare pierdut..."Sunt prea multe.Nu ma pot ridica, presiunea asta imi e de ajuns si nici puterea si nici dorinta de a lupta nu mai sunt atat de intense", pana si mintea lui care l-a ajutat de atatea ori, pare obosita acum...isi acopera capul cu mainile si asteapta finalul.A obosit....
- Dante! Dante!....hei! Dante! trezeste-te!
........................................
- Dante! nu te mai prosti, am adus mic dejunul, se pare ca room service-ul e un lux aici...
- Annie? tu esti? intreba Dante surprins si buimac.
- Ma intrebi daca eu sunt? pai cine credeai? sau asteptai pe altcineva?
- Nu...
- Atunci termina cu prostiile si cu somnul.Ai dormit destul, e timpul sa mancam si sa mergem mai departe.Avem o lume intreaga de vazut.
- Nu inteleg..
- Ce nu intelegi? ma ametesti si pe mine.Am coborat sa cumpar ceva de mancare.Ti-am zis ca aici nu avem room service, iar tu pareai atat de obosit, incat nu am vrut sa te trezesc, m-am gandit sa iti fac o surpriza.
- Mhhhmm...
- Ce e cu tine Dante? De ce esti asa de buimac?
- Nimic..se pare ca am avut din nou visul ala..nu reusesc sa scap de el.
- Offf...linisteste-te..sunt aici.Suntem amandoi aici.Nimeni nu poate sa ajunga la noi, si chiar daca ar incerca cineva sa ne faca rau, nu va reusi.Inca nu iti dai seama de asta? Totul depinde doar de noi.Fugi la baie! spala-te pe ochi si arunca toate visele urate in chiuveta.Lasa-le aici poate o sa il innebuneasca pe receptionerul ala ciufut.Hai! avem multe de facut astazi, iar mana mea nu o sa te astepte la nesfarsit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu