Pandora, 31 august, 2015
Draga Annie,
Stiu ca nu ne-am mai vazut de ceva timp si stiu ca nu am fost cel mai bun...dintre toti.Stii? Am tot alergat prin desertul mintii si nu am gasit nici o urma..de-a ta...de-a noastra.Iti scriu inconjurat de strigoii de care te-am tinut departe si spre care m-ai impins fara cale de scapare.Nu am avut curajul sa iti recitesc scrisorile.Imi e frica.Fantomele devin iritate cand ma gandesc la tine.Imi tot spun ca in locul asta nu exista speranta.Imi spun ca geamul din tavan e doar in imaginatia mea, si ca de fapt nu am fost plecat de aici nici un moment, dar eu stiu ca te-am vazut Annie...Am innebunit? Spune-mi ca am visat si lasa-ma sa putrezesc aici alaturi de cele fara vise.Eu am vazut inceputul,Annie.Sunt sigur ca l-am vazut, dar tu decizi sa ma lasi aici fara voia mea...fara voia ta.De ce ii lasi sa te stranga in lanturi? cand ai putea sa vezi o lume intreaga libera si fericita.Spui ca asta e prima noastra viata din cele sapte, dar se simte la fel de rau ca si cum ar fi ultima.Daca e ultima, Annie? Poti sa traiesc cu asta? Eu unul nu pot si nu mai vreau sa merg inainte cu nimic.Stiu..o sa spui ca sunt dramatic, dar dramatismul pare un pic mai dulce decat pelinul aceste piese tragice.As putea inghiti sticluta cu totul si sa ma transform.Sunt sufocat aici.Ranile nu sunt vindecate si sunt destul de adanci incat as avea nevoie de un doctor, dar singurul care ma poate ajuta nu doreste sa trateze.
Sunt lipsit de speranta si tu nu esti aici.Imi urla in minte vocea ta cand imi spune ca ma vrea in brate, dar nu esti aici.Ma uit in oglinda si tot ce vad e tot reflexia ta.Mi-au spus ca ma vor feri de amintiri.M-au mintit! La fel cum o fac toti.Am fost iar naiv, pentru ca vad bunatate pana si in nenorocitele astea de fantome.O iau razna, Annie! Am crezut ca pot vedea si simti stelele, in schimb am ajuns sa numar gandacii din beciul asta.Nici macar sa vad stelele prin gemuletul din tavan nu mai pot pentru ca imi e frica sa ma uit acolo.Acolo ar trebui sa apari tu si nu as putea sa rezist daca as vedea altceva.E mult prea trist oricum.
Stiu Annie..ai spus ca ai un viitor bantuit din cauza unui trecut toxic.Nu am reusit sa imi dau seama ce ar fi atat de grav, cu toate ca m-am gandit la nenumarate idiotenii.Crede-ma...am cele mai rele chestii in cap.Ma gandesc la cele mai urate posibilitati sa inteleg ce te face sa nu lupti.Chiar si asa Annie...nu inteleg.Stiu ca una din ideile mele poate fi adevarata, dar nimic nu m-ar opri sa iti fiu alaturi, chiar daca totul ar fi impotriva.Nu exista amanare Annie, tot trebuie sa iti infrunti demonii si credeam ca o sa iti fie mult mai usor alaturi de mine, asta daca nu vorbeai prostii cand spuneai ca vrei sa vezi cabanuta aia.Nu cred in rautatea ta..nu vreau si nu mai pot sa mai cred parada asta.Ma pune la pamant.Bratele tale imi sunt de ajuns sa scap de aici, dar le vad in continuare inchise.Am devenit usor o umbra.Zambetul meu, atat de important, devine un suras trist indreptat spre o lume din care nu vrei sa iesi, pe care o poti lasa foarte usor in spate.Stii si tu cat de plina de minciuni si rautate e...spune-mi ca stii asta.Incerc sa scot capul pe usa si nu imi place deloc ce vad.Ma intorc repede.Tot de afara se leaga de tine...mai putin eu....Trebuie sa inchei Annie, strigoii incep sa simta ceva.Nu ma pot da de gol...nu inca...
Al tau, drag,
Dante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu