Vorbeam de noroiul asta si de cum ne complacem in el.Spuneam ca am inceput sa ma simt bine cand ma zbat alaturi de ei, pentru ca ei fac parte din noi si noi facem parte din ei, oricat am vrea sa trecem peste.Repeti ca e vorba de aurul lor.Ca nu ti-ar ajunge si argintul. De ce? Nimic din ce se intampla nu are sens, si cu toata ca am stiut asta de ani buni, am hotarat sa ignor, pentru ca nimic si nimeni nu merita mai multa atentie si liniste in afara de noi.Nu am crezut ca dupa problele din camera mintii, luptele cu Cerber, discutiile despre egoism si dezamagirea totala de dupa, cutia va reusi sa fie intoarsa si sa functioneze din nou.Asta e un lucru bun.Asta inseamna ca speranta functioneaza de cateva ori.Numai ca fiind iesita din cutia Pandorei, va trebui sa se intoarca tot acolo si sa ia cu ea tot. Ai reusit sa devii o muza pentru metaforele lipsite de sens din capul meu.Ai trecut peste nimicul lor doar sa ma pui in locul tau dar eu nu le vreau atingerea neagra.Eu nu vreau sa ma uit in ochii lor, pentru ca stii si tu cum sunt.Intelegi? nu mai vreau sa mai scormonesc prin gramada de teama sa nu gasesc imaginea ta acolo.Nu esti o persoana rea, si asta m-a bucurat sa observ atunci cand incercam sa te scutur de praf.De ce sa scutur din nou doar pentru a-i da drumul apoi? Spui ca merit sa gasesc globul de cristal acolo.Nu-l voi gasi pentru ca nu il voi mai cauta.E randul meu sa intru in camera cu fantome si sa raman acolo de tot de data asta,pentru ca doar ele ma inteleg.Am o gasca intreaga stransa acolo care ma sfatuieste si ma transforma in alta fantoma.imi spun sa nu am incredere in oameni, sa nu vorbesc, sa nu privesc si sa nu ascult, pentru ca nu voi reusi sa ies de aici.Cel mult as putea sa ii aduc pe ei aici, dar eu nu am scapare.Eu nu am nevoie de cineva care sa vada asta pentru mine.Aud in urechi tot timpul asta si decid de fiecare sa merg inainte.Ajunge...ajunge si pentru mine.Nu mai incerc sa ies de aici, cei de afara sunt incredibil de rai.majoritatea..iar cei putini ma trimit inapoi in camera.Ei nu sunt rai..ei sunt doar lasi pentru a lupta impreuna.Prefera sa se amestece cu ei, pentru ca au speranta ca intr-o zi o sa le fie sila sa mai alerge si o sa se multumeasca, fara batai de cap, cu noroiul asta.Uitam cu totii cand visam la nisipul de pe insula pustie.Unde s-au dus visele noastre?Am ramas injunghiati de fel si fel de tristi si ne-au molipsit cu tristetea lor....Ma intorc in camera.Fantomele devin prea puternice, si eu, lipsit de ajutor din partea celor putini.Ma intorc pentru ca imaginea asta e prea dura pentru mine.O sa raman aici...Nu e speranta..e o pacaleala..
Ai spus cu lacrimi in ochi ca nu vom ajunge aici spuneai ca o sa iti fie dor daca voi pleca, chiar si pentru un singur weekend.Ca nu ai incredere si ca nu vrei sa scap din brate.Promiteai o casa undeva sus cu un gazon frumos in fata de care o sa am eu grija, iar tu o sa fii ocupata sa gatesti toate nebuniile din lume.Stiam ca esti gurmanda si te lasam sa iti faci de cap.Catelul nostru, Dante si el, o sa ma incurce in fiecare zi cand vreau sa te iau in brate pentru ca nu o sa am loc de el.Ti-am zis ca
esti irezistibila.Spuneam ca daca ar veni cea mai frumoasa femeie la mine, tot mi s-ar parea mai urata decat tine.Ma certai.Spuneam ca sunt mincinos si ca nu as face asta.Aici am vazut cum incepeai sa te indoiesti de mine.Am vazut ca venind spre tine prin creierii padurii, noaptea, nu a miscat nimic in sulfetul tau.Ai intrat usor in hora lor, acolo unde stiai ca eu nu am ce sa caut...eu nu stiu sa dansez..Am incercat sa te trag inapoi, dar erai prinsa strans in bratele celorlalti.Dansai si radeai...Ochii nu s-au mai intors spre mine si am fost nevoit sa ii uit.Dansul vostru a strambat cutiuta mea.
Am vazut stelele cu tine mult mai aproape.Puteam sa le atingem daca voiam, dar mainile nostre erau ocupate.Eu nu voiam sa iti dau drumul, tu imi sopteai ca nu ai in plan sa pleci nicaieri, pentru ca toti cei din casa te-ar intrista.Ei nu vor sa vada stelele si asta spune multe.A fost nevoie de un foc de artificii sa iasa afara, iar apoi au fugit repede stiind ca stelele nu vor exploda in toate culorile, iar asta nu e de ajuns pentru ei.Distractia e inauntru..si ei stiu sa danseze.As incerca si eu pentru tine, dar,din nou...ce rost are sa intram in hora lor si sa pierdem asta? Maxim putem intra in camera si sa fim inconjurati doar de noi.Sa te aud cum soptesti ca e tot ce vrei si sa iti spun ca imi e frica.Sa ma linistesti si sa adorm acolo ferit de fantomenele mele...Stai!nu te transforma..off...esti deja aici..imi pierd mintile si nu reusesc sa vorbesc cu cine trebuie.
Hey! nu asculta..fugi acum! fugi!.....vocea din gemuletul din tavan e cunoscuta, doar ca de data asta am aruncat si cheia de la usa si geamul este inchis.Ele au descoperit ca pe acolo scapam.Imi iau locul pe scaunul putrezit, aprind lumanarea si ma uit la o carte.
E scrisul meu, dar imi venea sa cred ca eu as fi notat atatea lucruri triste.Tocmai eu care visam la verdele din tot.Acum am inteles ca nu ar mai avea rost sa scap de aici..acum inteleg ce imi spuneau fantomele tot timpul..nu are rost sa incerci..Mai bine sa raman aici unde totul e cunoscut si unde stiu minciunile pe dinafara, deci nu mai sunt nevoit sa le ascult si sa le cred.Aici nu imi va ridica nimeni moralul, dar nici nu il va pune la pamant.Aici e subsolul si nu are unde sa se mai duca.Aici stiu totul exact cum e si nu apar imagini false, cum ar fi verdele sau cabanuta aia, aici zimbrul nu mai apare...afara ar fi in stare sa ma ia sub copite..Aici e cimitirul cutiutei.
Am alergat dupa tine atata timp..Ma bucur ca esti aici.Stiam ca o sa apari..Le-am spus asta si lor, si le-am ras in fata. Am pus amintiri si vise in bagaj.Ai vazut castelul? Eu unul nu am apucat sa vad nimic din el..Cum sa ma fi uitat la el, cand e privelistea asta in fata mea.Si nu...nu ma refer la imaginea superba cu dealurile din jur.Ai zis ca nu poti sta asa, ca ai nevoie de altceva si ca e prea mult pentru tine.Departarea e nenorocita, dar m-am intors.Sunt aici, un pic mai puternic si mai increzator in fortele mele.Imi spui ca iti pare rau.E o prostie ce ai facut si stiu si eu si tu asta.Asa ca asta nu va afecta nimic. Ne place sa jucam ping pong..sa aruncam mingea de o parte si de alta a mesei.O arunc mereu spre tine si o astept cu placerea unui catel pentru un bat.Am vazut ezitarea si am plecat sa ma racoresc in aburi de alcool si idiotenii.M-am intors plin de noroi din lume...Fantomele soptesc usor si ma ia somnul pe masa..visez ciudat..visez ca exista speranta..ma trezesc si ma duc sa beau o gura de apa..si ea e plina de noroi.Adorm din nou..sper macar sa nu mai am vise proaste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu