Discutia cu Ava l'a trimis pe Dante intr-un somn adanc.A fost placut sa simta linistea langa ea, chiar daca asta a implicat sa isi aduca aminte de situatii din trecut, situatii care se repeta, pe care mintea lui le analizeaza incontinuu..trebuia sa fie calatoria perfecta alaturi de persoana perfecta, in schimb a fost aruncat de cautarea acestei perfectiuni intr-o calatorie in cele mai negre colturi ale propriei persoane.Nu avea nevoie de asta acum, a incercat sa fuga de tot, insa lumea asta gaseste modalitati sa il tina alaturi, iar tu nu esti aici.Vezi tu?...el a tot incercat sa zboare, dar razele de soare ce il incalzeau s-au transformat in torte menite sa ii arda aripile, astfel a cazut in mocirla asta.A reusit sa fie aproape de tine, insa nu in cabanuta aia cu semineu...e aproape de tine in ganduri, scheme ale unor oameni rai, te urmareste speriat pentru ca esti singura pe care o vede acum si cu toate ca esti motivul pentru mocirla de pe el, continua sa iti urmeze pasii.Ti-ai facut prieteni aici, care mai de care mai deformat, cu care stai la taclale.El ramane in spate cu capul in pamant...ii e frica sa ii cunoasca, a auzit cateva discutii si nu ii place deloc sa te vada asa...ii e teama sa te vada altfel.Momentele in care alergati pe cer pentru a vedea orasele mari si apoi locul de retragere, au disparut chiar inainte sa va bucurati de ele.Trist...
Mintea lui Dante refuza sa accepte o realitate in care nu se regaseste..Campul sec se transforma usor intr-o zona de munte, copacul uscat din fata devine un nuc falnic cu eaganul deja agatat de el, cu semineul in care duduie focul si patura din fata luui, dar nimeni nu e acolo..vede doar in departare doua siluete cum se apropie.
- Hai Annie, grabeste-te! Ajungem in curand.
- Ti-am zis Dante, nu sunt facuta pentru sport, sunt total pe dinafara...nu puteai sa aduci elicopterul ala cu care veneai de atatea ori sa ma vezi cateva minute? De ce nu l-ai luat si acum?
- Haha..misca'ti fundul Annie...astazi o sa slabesti cinci sute de grame..ce zici de asta? esti mai motivata acum?
- Mai taci din gura..Ti se pare ca sunt grasa?
- Doar stii, Annie, ca esti frumoasa exact cum esti.Uite cabanuta! Hai sa intram..se lasa seara.
- Hai sa mai zabovim cateva momente langa leagan.Incep sa se vada cateva stele..Hey! uite un cazatoare...
- Taci Annie! nu se va mai indeplini asttfel..sau poate asta vrei..
- Esti idiot! De ce mi'as mai pune dorinte daca nu as vrea sa se indeplineasca?
- Nu stiu, ce e in capul tau e un total mister pentru mine..
- ....
- Haha..ce misogin!
- Eu? Nu ma cunosti asa de bine..
- Da? Si ce secrete ai tu?
- Nu stiu...doar ca am si eu piticii mei acolo..poate ii vei cunoaste..aaa...si in timpul liber sunt criminal in serie..
- Ce..?
- Ha...sa vezi ce fata ai facut?
- Esti nebun..
- Stiu, stiai si tu.
- Uite inca o stea cazatoare!
- Esti incredibila! Tu chiar vrei sa iti pui toate dorintele degeaba..
- Dar tu? Nu ai dorinte?
- Acum? Ce dorinte as mai putea avea? a da...una singura...sa nu te transformi in omul lor..ramai aici, si cand ne plictisim vom calatori impreuna catre marile orase.Stiu ca vrei sa le vezi.Aste e dorinta mea Annie, si nu depinde de mine sau de stele, depinde de tine.
- Dragut..asta putem face, nu-i bai.
- Esti sigura? oamenii se schimba...
- Ai increderea in mine, ramai la fel si totul o sa fie bine...
- Bine Annie..hai in cabanuta, aici se lasa frig si inauntru focul o sa moara.
In casa totul era exact cum visase.O lampa veche transmitea o lumina stearsa, semineul completa acea lumina pentru a crea o atmosfera de poveste.Geamurile erau aburite, cu toate sa afara e vara, dar aici serile sunt destul de racoroase.In colt domnea linistita o canapea pufoasa, insa patura de pe jos era mult mai atragatoare.
- Hey...Hai sa ne odihnim un pic, e atat de frumos aici.
- Ai dreptate..strange-ma in brate Dante, caldura semineului nu poate inlocui caldura ta.
- Ai grija ce iti doresti Annie..te-ai putea sufoca.
- Nu'mi doresc nimic mai mult decat sa adorm cu tine in brate, sa uit de cosmaruri si sa pot sta linistita alaturi de tine.
- si cand se vor intoarce acestea? cand te vor trage de haina sa cazi alaturi de ele? Vei avea puterea lupti in continuare? Sa le radem in fata?...sau o sa alegi calea usoara si te vei duce sa te bucuri de minciuni, falsitati si mizerie?
- Tu ce crezi ca o sa fac?
- Eu nu stiu cum gandesti, fiecare persoana are secretele ei si modul ascuns de a gestiona situatiile.Mi-ar placea sa cred ca ai ramane, ca mintea ta e destul de puternica incat sa nu ai incredere in fericirea lor falsa...doar tu spuneai ca sunt oameni de nimic, stiu ca pot fi destul de convingatori.
- Dante, sunt aici pentru ca asta vreau, cu ce pot inlocui asta? crezi ca imi doresc altceva?
- Tu sa imi spui Annie...tu sa imi arati, stii ca increderea mea a fost calcata un pic.
- Stei linistit, ti-am mai spus si repet.Ei sunt superficilai, au modul ala stresant de a se plictisi de nimic, eu vreau totul, chiar daca asta implica si un copil in spatele meu...
- Un copil? caopilul asta o sa te bata rau daca mai faci misto de el.
- Si cum o sa faca asta? Nu ii e mila? Atat de rautacios?
- Nu ai vazut nimic din super puterea lui de a bate oamenii.
- Hahaha...esti amuzant.
- Amuzant? pregateste-te! o sa imi testez puterile pe tine?
- Acum deja ma sperii...esti nebun!
- Da..o sa te strang in brate pana te sufoci..
- Asa sa faci..
Amandoi au intrat intr'o stare de amorteala.Fericirea locului si a momentului i'a obosit...Noaptea aici e liniste totala..doar sunete de padure si cate o bufnita ratacita ce crede ca poate gasi adapost in nucul batran.
8 septembrie, in salbaticie,
Am fost pe cale sa rup vraja asta de cateva ori.M;am gandit ca nu am nevoie sa alerg dupa cine nu merita asta. Am tot incercat sa intorc capul, in schimb, tu ai ales sa apari de fiecare data acolo cumva, un zambet, un semnal, o sfoara pe care o foloseai cand lucrurile mergeau prost si aveai nevoie de supererou sa apara.M-am gandit de fiecare data, iar tu ai reusit inca din primul moment sa ma intorci.ochii tai erau cei mai nevinovati..Cum as fi putut sa rezist? Mi-a fost frica inca de cand te-am vazut, sa cumva sa fiu prins de picioate si tarat in mocirla, stiam ca va trebui sa ies la un moment dat, doar ca nu mi'am dat seama ca nici nu voi apuca sa cunosc vreun pic zona, sa ma pregatesc sa pot iesi apoi.Drumurile astea sunt total necunoscute si nu stiu incotro sa ma indrept.Daca nimeresc prin nisipurile miscatoare, stiu ca nu voi putea iesi de acolo...Am visat cabanuta aia aseara.Nenorocita nu ma lasa sa dorm, credeam ca nu o voi revedea prea curand...Si leaganul era acolo, Annie..chiar si bufnita aia stresanta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu