- Wake up Dante! You need to wake up, it's late, you overslept..
- Mia? Wow! how good to see a friendly face..
- What happened?
- Nothing, but i need to go..
- What? Where? and why so quckly?
- I can't be here on your head and i want to go, anywhere, the demons, they're searching me, i'll go...
- Dante you sound like a crazy person, what is wrong?
- I can't find my peace Mia, you say you found yours, but i can't.I cannot find anything that wasn't there in the first place..
- I'm sorry i couldn't raise your mood, but you're right, you need to find your own way, find what makes you happy, and forget all your past.It's taking you down.It's gone and you should let it go.
- Thanks Mia, thanks for your hospitality, I hope you'll live a good life, free of concerns and bad thoughts..
Dante s-a ridicat in momentul ala si se indreapta spre usa.Respira adanc si porneste din nou prin campul pustiu.Ii da o senzatie de libertate, iar amintirile trebuie lasate in spate..."Spuneai ca ele ne fac ceea ce suntem, dar ce e inauntru acum nu cred ca bine sa las acolo. Dezamagirile te invata, nimic mai adevarat, dar de ce trebuie sa invatam ca nu exista fericire? Ca oamenii de care te atasezi te vor folosi fals si te vor lasa cand simt cea mai mica slabiciune.E comic cum cautam tot timpul lucrurile rele din jur.Tragicomic.Nu imi dau seama de ce trebuie sa ne purtam ca idiotii pentru a obtine atentia necesara.Poate asa functioneaza lumea acum, dar cine spune ca e bine asa? In tine am crezut destul de mult incat sa mai accept tot ce spui.
Mergand pe acel drum catre nicaieri, diferite ganduri inca ma macina.."Fii un nesimtit" "Esti un prost ca m-ai pus pe primul loc" "Nu ma voi mai impaca niciodata...".Gandurile astea imi bombardeaza creierul, e necesar sa fie aruncate intr'o capsula a timpului alaturi de imaginea deformata a unui vis darapanat.O cabanuta ce ia foc in departare, o comedie incadrata gresit in sectiunea dramelor, o incercare de a scapa de rani provocand altele, o alta incercare la final de a fi un nemernic, care nu duce nicaieri.Toate acestea ingropate adanc in cel mai negru colt, iar cheia aruncata peste aparentele inselatoare, in groapa Pandorei."
Obosit, Dante vede o ruina a unei biserici in departare.Ar fi ultimul loc in care credere ca poate gasi linistea, insa scarile au un farmec aparte, le-a mai vazut de cateva ori in scenele de altadata.Se aseaza usor pentru a-si trage sufletul, insa spectrul unui vis se apropie de el, vezi tu...el e un visator si nu va schimba niciodata asta, poti sa ramai in lumea plina de namol alaturi de ce iti face rau, Dante, usor, trece peste asta.
O voce ii sopteste usor in ureche, iar Dante simte imediat eleganta pe care gresit o cauta in fantome.
- Hey, Dante! Nu te-am mai vazut de ceva vreme..
- Ava? Tu esti?
- Cine credeai ca iti poate fi alaturi pe aceste scari?
- Ava? Inca nu imi vine sa cred...
- Dante, eu sunt mereu acolo..cine crezi ca te-a ghidat pana acum?
- Ai facut-o prost Ava, acum realizez ca probabil a fost razbunarea ta pentru modul nesimtit in care am gestionat situatia, dar tu stii ce s-a intamplat.
- Stiu Dante...stiu, dar cu ce m-a ajutat? M-ai transformat in omul lor si am dorit sa te vad cum suferi atunci..Acum ca te vad asa abatut cred ca puteam sa nu o fac.Te doare Dante? Simti ca te rupi cu totul si ca nimic nu are sens?Simti ca ti-ai pus increderea in cineva care nu o merita deloc?
- De ce faci asta Ava? Nu trebuie sa intorci cutitul in rana..credeam ca esti mai desteapta si mai intelegatoare decat atat.
- Nu uita Dante..m-ai trimis in lumea lor, unde am fost nevoita sa ma descurc.Imi pare rau ca mi-au crescut coarne, dar tu ai alimentat cresterea lor.
- Imi pare rau, Ava...nu am stiut..
- Ba da, ai stiut, dar nu ti-a pasat, sunt amuzante acum coincidentele..ce simti Dante acum?
- Nimic...nu simt nimic, povestea e un pic diferita indiferent de toate asemanarile astea, tu nu ai fost anuntata, eu am primit semnae de pste tot, coduri si analize care toate duceau spre o realitate pe care o refuzam, o realitate pe care am fost indrumat sa nu o bag in seama.Vorbele nu si-au avut rostul si majoritatea au fost aruncate din egoism, acel sentiment pe care il urasc, dar pe care il voi imbratisa cu ardoare.Am simtit Ava, mai mult decat era necesar, nu stiu cum a fost la tine, dar dezamagirea a functionat ca o torta pusa pe rana, a cauterizat tot scotand durerea si lasand acolo un blocaj pentru viitoarele momente cand voi crede ca te pot aduce inapoi in orice forma.Dante zambeste..nu e un zambet complet real, insa e un zambet linistitor, liber si aproape sincer.E un mare pas inainte, doar amintirile ma trageau inapoi, dar gandind la rece, mi-am dat seama ca majoritatea erau false.Asta e singurul lucru ce mai deranjeaza, increderea asta pe care nu reusesc sa nu o ofer.Obisnuiam sa iau oamenii de la suta la suta si sa ii cobor in timp ce gresesc.Acum voi face invers, doar ca din ce am vazut pana acum, nici unul nu va obtine nota de trecere.
- Si eu cu ce am gresit, Dante, de am picat atat de repede sub cincizeci la suta?
- Nu stiu Ava, ti-am povestit atunci tot, ma bucur ca am fost sincer macar, meritai asta si am preferat sa nu ascund nimic...esti inteligenta, stiu ca minciunile mele doar te-ar fi facut sa analizezi cat mai mult si nu ti-ar fi facut bine.
- Iti pare rau acum? Un pic ciudat cum functioneaza karma..
- Da..nu stiu ce sa zic, functioneaza doar intr-o singura directie..probabil blestemele tale au functionat.
- Nu spune asta Dante, am regretat fiecare vorba rea, am vazut ce s-a intamplat apoi, doar ca stii ce orgoliu am..nu m-am putut abtine.
- Am primit palma imediat dupa ce ai plecat Ava, nu stiu daca e necesar sa primesc ditamai bataia pentru asta..vezi tu? eu inca te caut si cand credeam ca te-am gasit am inteles ca nimeni nu e asa, nici macar visul in care m-am trezit in ultimul timp.Ma sperie vorbele Ava, ma sperie cand vad ca ne vorbim tot timpul in coduri menite sa ne ascunda cat mai mult de realitate si de noi insine.
- Te doare Dante?
- Nu Ava, m-ai intrebat asta deja, nu ma doare, pe tine te mai doare?
- Nu, dar in schimb inca imi pasa, de ce crezi ca sunt acum aici?
- Sa intorci cutitul in rana...
- Nu fi naiv...
- Da...asta e tare..si tu spui ca nu esti aici d-asta? cuvintele tale si prezenta ta nu ma ajuta, dupa cum spuneam nu mai am incredere, nici macar in tine.
- Trist Dante..
- Adevarat Ava, dar e mai sigur asa, e mai sigur decat sa ofer ceva doar pentru a fi inlocuit de o versiune iesita din noroiul ala si menita sa arunce catre toti cu negru. Acum vezi tu?..otrava se intinde si spre lucrurile frumoase, incetoseaza minti si face din oamenii frumosi spectre ale intunericuluiO sa spui si tu Ava ca dramatizez.Am tot auzit asta in ultimul timp de la oameni.Ei nu isi dau seama ce inseamna..Ei au preluat recele aurului pe care il cauta calcand in picioare tot din jur.Vorbeam de curand de loialitate si corectitudine si mi se dadea dreptate, doar ca daca nu actionezi cum gandesti, toata vorbaraia asta nu are rost.
Sunt doar curios ce se va intampla cand aurul o sa dispara.Isi vor intoarce privirea atunci? Oare ar exista sanse sa salvam lumea?
- Ar mai avea rost? crezi ca odata atins de asta tu ai mai putea sa o faci?
- Tu ai fi facut-o?
- Eu nu am avut sansa asta..Cand mi-am pierdut increderea tu nu ai fost acolo sa ma tragi inapoi, am visat o perioada ca iti vei da seama ca ceva e in neregula si ca o sa vi sa ma tragi dintre ei, tu ai fost distras cum esti mereu, cu capul in nori si iti vedeai de ale tale, m-am transformat...am ajuns ca ei si te-am urmarit pe parcurs si mi-a placut cum ai evoluat si ce ai devenit, dar din pacate nu te puteam transforma si pe tine, iar eu plina de mine te-am urat pentru tot, nu puteam sa mai dau inapoi.
- Am visat de multe ori sa te mai vad coborand scarile, Ava, dar stiam ca ele au fost distruse odata cu visul nostru, calcat in picioare de mine, beat de aromele din libertate.Nu am reusit sa inteleg niciodata proverbul cu cioara de pe gard..
- Te doare Dante?
- Putin, ma doare sa aflu ce ti-am facut, dar iti promit ca ma voi revansa, nu fata de tine, asta nu o pot face, dar voi raspandi durerea ta peste tot.
7 Septembrie
Spui ca dramatizez si ca nu ma port normal, ca nu esti nevoit sa dai nimanui explicatii. Arunci cu venin in cine a avut incredere in tine, fara sa ti se ceara asta.M-a facut sa imi dau seama ce se intampla, chiar daca stiam, dar am preferat sa am incredere in tine. "Nu sunt o persoana rea..doar lasa". Sa incerc sa caut si aici prin cuvinete? nu are rost..prefer sa raman cu o alta impresie.Oricat de falsa ar fi.Ai spus toate lucrurile alea urate fara sa ai habar ca nu ma cunosti de fapt, fara sa te gandesti ca incercam sa fiu o persoana mai buna pentru tine...Toata sufocarea era doar pentru ca eu credeam ca asta isi doreste imaginea pe care ai creat-o in fata mea.Credeam ca doresti sa fiu o persoana mai buna.Nu stiam ca iti place sa fii o bataie de joc...Cine isi doreste asta? Te lasi pacalit de cateva firimituri de aur din lingou si cand aurul va disparea ce se va intampla? Te vei intoarce in camera regretand? Asta nu e treaba mea..stiu..asta nu e treaba mea..nu? Ba da, pentru ca ea a vazut altceva in tine.Si orice ai spune, nu imi convine ca trebuie sa fii o cretina pentru a avea parte de fericire, pur si simplu nu are logica.Te inteleg Dante intr-un fel..inteleg ca ai mintea blocata de fel si fel de experiente, dar nimeni nu merita sa fie lasat in mizerie, nimeni...nici macar tu...Am fost si eu la randul meu o fraiera, doar ca m-am trezit cu ajutorul anumitor factori, si am incercat sa te trezesc si pe tine.Spui ca am fost prea buna? mult noroc cu fericirea in nisipul miscator.Stii si tu ce se va intampla, stiu si eu pentru ca am trecut prin asta.Din acest motiv nu imi doresc amintiri, Dante.Amintirile nu sunt ceva cu care ma impac, momentul este..Eu nu blestem, tu ai blestemul tau deja, unul din care nu vrei sa iesi, unul care te transforma din ce esti in ce urasti.Asta e felicitarea mea..Aveam altceva in plan, dar oamenii se schimba, situatiile se schimba...
Cu drag,
Idioata care a incercat sa schimbe ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu