Dante si Ema se intorceau obositi din miniexpeditia in care s-au aventurat. Nu a fost chiar o expeditie, insa Dante si acum bombanea ca trebuie sa mearga atat, iar Ema se amuza stiind ca se prosteste pentru a-i observa ei zambetul, are o slabiciune cand cineva zambeste si asta il face sa para cel mai imatur, chiar daca in adanc duce o lupta pe care nici un copil nu ar putea sa o poarte, totul ramane insa acolo, afara nu trebuie sa existe decat zambetul, totul e prea scurt pentru a lasa orice sa strice ce se intampla in exterior. Ajunsi din nou la taverna, au urcat spre camera lor. Ema a facut un dus si s-a intins in pat in ideea de a recupera ceva energie si pentru mai pe seara, cand avea de gand sa iasa din nou in acel mistic orasel uitat de lume. Dante s-a asezat pe scaun si a ramas fixat la masuta.
- Hei Dante, nu ai de gand sa te odihnesti? parca spuneai ca nu iti mai simti picioarele? nu vrei sa vii langa mine in pat?
- Ba da, dar nu pot dormi, ti-as strica si tie somnul daca m-as tot fatai pe acolo, odihneste-te tu, glumeam cu picioarele, batranele astea doua pot duce mult mai mult.
- Ha...sa inteleg ca te dadeai lovit in fata mea, faceai misto de mine.
- Stii ca imi place sa te chinui, chiar si mental imi da o satisfactie ciudata.
- Am inteles, sa vezi ce satisfactie iti dau eu tie daca mai faci misto si daca tot esti asa viteaz, urmatoarea data cand vom avea ceva de urcat, o vei face cu mine in spinare si poti sa te vaiti cat vei dori ca de data asta nu o sa mai bag de seama. Totusi...nu vrei sa vii langa mine, nimeni nu a spus nimic de dormit, cel putin nu pentru moment.
- Scuza-ma, promit sa ma revansez, dar astazi nu.
- Habar nu ai ce pierzi...
Ba da, stiam ce pierd, doar ca nu are rost sa stric un astfel de moment fiind cu gandul in alta parte, Ema merita mult mai mult, iar eu trebuie sa ma invat sa ma port cu ea, altfel as fi un nesimtit care isi bate joc. Mi-am promis ca o sa fiu un egoist perfect, ca voi face alegerile strict in functie de mine, dar nu pot deveni atat de repede ceea ce pana nu demult uram cu desavarsire, Ema si-a facut usor un loc in sufletul meu si nu as putea trai cu ideea ca am ranit pe cineva important, nu stiu altii cum pot dormi noaptea cu astfel de idei, dar eu nici macar nu vreau sa incerc, cel putin nu cu Ema...ea merita mai mult...
M-am trezit cu creionul in mana si cu o gramada de idei in cap, dar nici macar nu stiu de unde sa incep, iar ca de fiecare dau drumul la creion in coltul paginii unde notez data, iar apoi totul incepe si se termina cu tine. Credeam ca voi lasa totul acolo sus, dar m-am intors mai agitat decat am plecat. Eu nu ma pot odihni, imi zboara fel si fel de imagini prin cap si nu credeam ca pot fi vreodata un perfectionist, ca dupa toata pauza in care am colindat pierdut prin lumea lor, voi mai fi miscat din zona de confort, ca voi mai putea face greselile copilaresti pe care suntem in stare, cu buna stiinta, sa le facem de dragul unui lucru, persoane, situatii. Nu ma consider un tip lenes, doar ca uneori imi lipsea motivatia. Ai reusit sa scoti ce era mai bun la iveala, dar nu ai stat pentru a lucra impreuna cu mine la asta, iti multumesc totusi pentru ca ai dat startul la ceva frumos, ca mi-ai aratat ca din cutia aceea inca mai pot stoarce sentimente si mi-ai reamintit astfel cine sunt, cine imi doream mereu sa fiu..un naiv imbatat de momente si sentimente. Vezi tu..sa fiu cerebral nu mi-a placut niciodata, am zis ca nu se merita sa am fata dreapta, traim oricum mult prea putin si asa si nu ma intelege gresit, pot sa fac fata situatiilor serioase, dar in rest prefer sa ma adancesc in norul din capul meu pentru ca acolo tot ce e neimportant in jur, dispare..acolo iti faci aparitia tu si te privesc de fiecare data cu placere, nu se compara cu momentele cand ma uitam talamb spre pozitia ta ciudata de somn, nu pot inlocui zambetul tau pe care il purtai incercand sa scapi din mainile mele ce iti chinuiau trupul, dar chiar si in acest moment de sfarsit prefer sa ma intorc fericit la acele momente. Ti-am spus ca nu te pot privi altfel si imi voi mentine parerea, asta nu inseamna ca nu voi mentine aceasta tacere tacita, doar ca privindu-te altfel nu are nici un farmec si nu imi aduce nici o bucurie.
Iti spuneam de avalansa de idei care imi strabate mintea obosita..ei bine...nu pot face legaturi intre ele. Adevarul ca oricat de mult doresc sa ma bazez pe creier, inchei de fiecare data ametit de prea multe analize. Credeam pana acum ca nu stiu ce imi doresc si am cautat solutii in cap, insa de data asta raspunsul a venit ca un uragan din alta parte, ravasind tot ce a avut curajul sa stea in cale, uneori ma simt ca un copil ce alearga o intreaga padure noaptea pentru cateva cuvinte. Ti-am spus ca am vointa, dar imi trebuie motivul.
O sa spui ca sunt nebun sau ca imi place sa imi asum idei frumoase, dar in continuare imi apar imagini cand intorc capul. Nici macar nenorocita aia de usa nu o mai pot deschide fara sa mai fiu invadat de amintiri "nu am facut nimic sa merit asta, de ce insisti sa ma chinui?", am o teama continua pentru ca dupa ce o voi inchide ea va ramane goala fara sa las pe nimeni sa vegheze...apoi ma trezesc privind in gol spre nicaier. Diminetile sunt obisnuite acum si pot sa imi continui ziua linistit fara sa imi pese de ce las in urma, pentru ca de data asta in spate nu mai e nimeni, nu are ce sa ma mai tina inca cinci minute cu riscul de a intarzia in activitatile de zi cu zi, cu toate ca in calatoria asta nu exista un program anume. Da, poate parea dramatic, dar pasiunea nu poate fi controlata oricat de mult am incerca sa facem asta.
Intrasem intr-un con de umbra, incepuse sa imi pese din ce in ce mai putin de mine sau de tot ceea ce se intampla in jur, eram ancorat de acele placeri trecatoare pe care credeam ca le voi pastra tot timpul, dar in scurt timp am revenit la idei mai vechi ce imi spuneau ca doar un singur lucru nu e trecator si ca pentru acela merita sa alergi pana la capatul lumii pentru a il obtine. Devenisem acelasi trist pe care il blamam ulterior impreuna, ma uram pentru rugina stransa in cutie, pentru lipsa de atasare si pentru indiferenta, iar acum m-am trezit brusc cu tot ceea ce cautam in jur, dar inca impiedicat in incercarile de a pune totul cap la cap, am pierdut destul timp incercand sa ma ascund in mine si a fost bine o perioada, doar ca niciodata nu poti tine sub control ceea ce esti si de fiecare data va exista momentul in care o iei de la cap cu aceleasi matrite pe care le-ai apreciat tot timpul, ti-am mai spus ca ne putem ascunde de tot, ca putem purta oricat de multe masti in fata celorlalti, dar ca niciodata nu ne vom ascunde de noi, ar fi o prostie sa incercam sa mintim singurul suflet care intelege in totalitate ce se intampla si acel suflet va bate tot timpul la usa noastra, nu ne va lasa sa murim sufocati si va continua sa se bata cu mori de vant pentru a obtine ce isi doreste. Erau momente cand gandeam ca orice ofera o oarecare dificultate trebuie parasit in secunda doi, dar care ar mai fi farmecul daca totul ar fi asa de simplu. In acelasi timp am aflat ca atat timp cat va exista cel putin o persoana care va lupta pentru ceva, acel lucru va continua sa existe, iar asta imi da sperante ca pot realiza tot ce imi propun. Nu imi e frica sa dau cu capul de toate pragurile din lume, mi-e teama doar ca ajuns in punctul in care imi doresc vor exista regrete, dar ce mai e viata fara regrete, tuturor ne place sa urlam cu toate puterile ca nu avem regrete, dar fiecare stim in sinea noastra cate s-au strans si cat de mult ne-am dori sa existe butonul de rewind pentru viata, ne place doar sa parem viteji cand te fapt cu totii suntem niste copii fricosi.
Cu toate ca pare ca am tot ce mi-as dori langa mine, cu toate ca Ema e superba si se poarta excelent, alter-ego-ul prefera sa viseze undeva departe, si cine ar putea sa il invinovateasca atunci cand totul in jur se leaga de tine.
Ti-am promis ca nu ma voi implica in decizia ta de a te intoarce in locul unde ai intampinat cele mai mari dezamagiri, ti-am spus ca te voi lasa sa iti alegi singura drumul si sa te zbati in continuare cu ei pentru a creea ceva mai bun si in continuare voi privi imaginar si detasat la calatoria ta, cu toate ca nu inteleg deloc ce te-ar face sa parasesti lumea asta pentru a te intoarce in mizeria de acolo. In continuare, totusi, voi fi acolo sa te scot cand decizi ca te-ai saturat, ti-am mai spus ca nimeni nu merita ceva ce nu il face fericit,dar stiu ca esti la fel de incapatanata ca mine, doar motivele difera si asta conteaza incredibil de mult, eu nu am nevoie sa demonstrez niciunui oracol ca am dreptate, la mine lupta e doar interioara si nu am cum sa pierd cand joc de unul singur. Stiu ca pana nu te convingi nu iti poate face nimeni nimic, sper doar sa nu fie prea tarziu si sa te transformi si tu in ce uram. Imi aduc aminte de mana intinsa pe peron inainte sa dam startul la o intreaga nebunie, iti sunt dator acum sa iti intorc favorul si sa las mana in spate, trebuie doar sa te agati de ea...savureaza bunatatea pentru ca rautate intalnim la orice pas.
- Hei Dante, ce tot faci? zici ca esti un nebun asa pierdut cu privirea pe fereastra. Nu te saturi sa tot gandesti atat? Eu una m-as plictisi sa visez atat cu ochii deschisi la cai verzi pe pereti.
- Ba da, Ema, ma plictisesc al naibi de rau, dar ai ajuns sa ma cunosti si stii ca am nevoie sa imi eliberez mintea.
- Stiu Dante, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te las pierdut acolo, am avut deja trei vise pana acum, nu vrei sa incerci? te ajuta sa scapi de tot ce ai pe cap, hai in pat, lasa prostiile si bucura-te de moment, imi tot povesteai cu mandrie cat de hotarat esti sa faci asta. Doar nu vrei sa iti incalci promisiunile facute catre tine. Hai aici sa uiti de tot, nu crezi ca ti-ai eliberat mintea destul?
- Ai dreptate..si acum ca ai tot tras de mine, pregateste-te sa iti chinui fiecare parte a trupului.
- Hmm..sa vedem cat curaj ai sa incerci.
- Nu pot sa refuz provocarile, hai sa vedem cat de viteaza esti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu