- Hai sictir!
- ...?
- Esti un prost! Ti se pare ca am cautat in vreun fel cuvintele pe care le arunci in stanga si dreapta? Unii oameni sunt mult prea importanti ca sa stea sa iti asculte tie toate balivernele! Au si alte lucruri de facut..
- Si totusi...oamenii astia, atat de importanti, isi gasesc repetitiv momente pentru a scormoni in mintea unui prost. Ce cauti aici Annie? Cine te-a invitat in mintea mea? Eu unul stiu ca atunci cand nu ma intereseaza ceva, nici macar nu insist, nici macar nu ascult..asa mi se pare normal. Cum poti tu, regina, sa asculti parerea subiectiva si personala a unui bufon? Daca toate cuvintele lui sunt aberatii, cum au ajuns sa afecteze mintea unui om atat de puternic?
- Pentru ca m-am saturat sa tot ascult prostiile tale.
- Nu sunt neaparat tampenii doar pentru ca nu le intelegi complet. La fel ai inteles si cuvintele alea aruncate..mai deloc. Draga mea, daca tii atat de mult ca adio sa fie atunci cand doresti tu, fii desteapta si dispari in tacere, ignora ideile mele fixate pe nimic si scuteste-ne de vizitele tale ascunse. Nu ti-am scris in ideea de a te expune...oricine sta destul de mult alaturi de tine, ajunge sa te cunoasca, am vrut sa iti ofer o parere sincera pe care o primesti destul de rar sau poate deloc, am crezut si inca raman la parerea ca ai puterea de a indeparta aroganta cu care vezi lumea si astfel sa iti continui drumul spre nori.
- Cine te crezi tu sa oferi sfaturi de rahat? Nici macar nu ti-am cerut asta. M-am plictisit de cuvintele tale si sa stii ca nu dau doi bani pe ele..Consider ca asta e singura consolare a ta.
- Adevarat, chiar e singura consolare pentru dezamagirile cunoscute alaturi de tine, pentru ca m-am lasat pacalit de ambalajul frumos al nimicului si pentru ca mi-a luat atata sa realizez aceste lucruri.
- Esti un idiot! Am coborat atunci pentru ca ma plictiseam, nu aveam ce sa fac alaturi de tine, esti un ratat, iar eu sunt prea eleganta pentru tine.
- Observ asta prin reactia ta..eleganta de care dai dovada exista cu desavarsire, ce nu intelegi tu inca e faptul ca nu am incercat sa fac o concurenta intre noi doi, nu am incercat sa arat ca eu sunt mai bun ca tine, e pur si simplu o parere pe care o poti ignora, mai ales ca vine din partea unui cretin, asa cum iti place tie sa imi spui, nu e nevoie sa te agiti mereu prin mintea mea si sa iti cauti loc in niste vise care nu mai au de mult legatura cu tine. Nu ai priceput ca nu ti-am pus la indoiala niciodata calitatile cunoasterii, doar ca din punct de vedere social am ramas total dezamagit de ceea ce am vazut.
- Nu ai nici un drept sa judeci...esti un ratat daca nu intelegi ca fiecare isi urmareste drumul, fiecare alege ce crede ca este mai bine...
- Insisti prea mult pe liberul arbitru, cand eu iti tot insir cuvinte despre comunicare si corectitudine, unii fata de ceilalti...Nu am incercat sa rad de tine sau sa te pun sub mine, am crezut ca te vei trezi odata din ceea ce mie mi se pare un nimic, ca vei reusi sa mentii aura de poveste pe care o aratai relaxata si ca tu chiar esti diferita..am crezut asta pana in ultimul moment, dar fiecare om are bariera peste care nu trebuie sa treaca fie ca vrea, fie ca e obligat. Stiam ca nimic nu e usor, mai ales ceea ce merita, am aflat asta inocent din experiente de acum multa vreme, admirand intelepciunea unora...lasand la o parte tragedia din esenta. Ce nu ai inteles tu, Annie, e ca nu predicam nici un
moment despre bani, faima....cred doar ca e cazul sa ne educam sufletul, am uitat prea mult timp de el...
..............
- Hei, trezeste-te! Chiar acum intram in Letonia, m-am gandit ca nu vrei sa ratezi asta.
- aaA?
- Hai somnorosule, cred ca esti in stare sa iti dormi toata viata daca te-as lasa!
- Hmmm...se pare ca am stiut de ce ma lipesc de tine..
- Sa ma folosesti pe post de ceas desteptator?
- Poti sa spui si asa daca vrei tu.
- Esti idiot.
- Mi se tot spune asta..
- Glumesc...uite cat de frumos e cerul! Letonia incepe bine.
- Totul incepe bine, depinde de noi ce se intampla...
Cerul arata, fara indoiala, superb, soarele se pregatea sa isi incheie ziua de munca si lasa in urma lui o aura rosiatica ce se intindea pe tot orizontul din stanga trenului. In departare, o casa simpla din lemn, tipica pentru nord estul Europei, domnea linistita peste o adunatura de dealuri, in pustiul verii...Trenul merge in continuare, Ema zambeste in dreapta, iar daca totul trebuie sa fie mentinut sub control si daca avem nevoie sa decidem pana si cand ne luam adio...eu prefer sa plec fara sa imi iau ramas bun...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu