Dante se trezeste speriat ca dupa un cosmar, totul in jur era aiurea, afara s-a lasat bezna si doar un bec ratacit il deranja intrand fix pe dunga ramasa neacoperita de draperie. Buimacit si singur, incearca sa o gaseasca pe Ema cu privirea, insa singurul lucru pe care il observa este un bilet lasat pe masuta. Emotiile il cuprind ca o avalansa pe care nu o poate controla, a mai citit bilete, scrisori si nu crede ca este in stare sa citeasca din nou baliverne scrise de suflete lase, in mintea lui deja se pregatea si se contura o ura pentru o persoana pe care o aprecia cateva ore mai devreme, in ultima perioada rollercoaster-ul emotional l-a facut sa piarda controlul, trecand imediat de la apreciere la ura, de la bine la rau si de la a crede anumite detalii, la a-si da seama ca inghite porcarii. Calatoria, pana acum, i-a adus o cunoastere mai clara a propriei persoane, dar i-a adancit lipsa de cunoastere pentru cei din jur, fiind nevoit sa ghiceasca felul oamenilor de a fi, iar de cele mai multe ori a ramas dezamagit.
Temator, Dante se ridica din pat si se indreapta spre bilet, ca un condamnat spre locul in care isi va ispasi pedeapsa, il deschide cu o oarecare retinere si incepe sa citeasca: "Buna lenesule, parca spuneai ca nu esti obosit. Cand am plecat dormeai bustean, sper ca nu te-ai agitat vazand acest mesaj, stiu ca am mai facut o idiotenie si sper sa nu iti fuga mintea aiurea. Am fugit sa cumpar ceva de mancare si cafea, pentru a ne pune pe picioare sa ne putem continua vacanta. Ma intorc repede, sper sa nu te gasesc tot dormind, o sa te trezesc cu o galeata cu apa rece. Te pup!". Dante se simte ca un idiot pentru ca a raul in fata, dar cine il poate invinovati? a mai intalnit faze de genul asta, astfel ca a fost obisnuit sa gandeasca asa, acum s-a linistit, e fericit ca poate construi o incredere legata de Ema, chiar daca in ultimul timp i-a fost furata si batjocorita de prea multe ori, dar Ema pare diferita si isi da seama acum cat de mult o apreciaza si cat de mult l-ar afecta daca ar pierde aceasta persoana, i se pare ca a fost un cretin pentru ca a ignorat-o atata timp cat a stat langa el, tinand cont de telenovela legata de Annie. Observa cat de mult rau i-a facut cea din urma, cat de multe piedici i-a pus si cu toate ca inainte o vedea a pe un model, acum parca nimic nu il mai atrage sa mentina o relatie, oricat de firava ar fi, cu o persoana ce merita evitata, nu doar de el, de oricine ar putea crede ca ar fi ceva de salvat la un suflet stramb. Este o decizie grea pe care trebuie sa o ia, dar o decizie necesara pentru a nu ii oferi Emei tratamentul de rahat pe care l-a primit si el, astfel ca Dante ia creionul in mana pentru a rupe legatura ce il tinea blocat pe un vis distrus de nimicul altora.
"Buna Annie,
Ce mai faci? De fapt nu imi raspunde, am vrut sa fiu cordial, dar sincer nu ma mai intereseaza. Aceasta este ultima scrisoare pe care o vei mai primi de la mine.
Nu stiu cum am stat atata timp legat de tine si nu inteleg cum am permis ganduri referitoare la o persoana care nu ar merita mai nimic, probabil am vazut cva frumos in tine, dar ma lasam pacalit de aparente inselatoare. Stim amandoi si probabil nu doar noi cat de mult iti place sa minti, ce nu inteleg este cum mai exista persoane care vad ceva intr-un loc unde e bezna totala, nici ei nu pot fi invinovatiti, si eu am stat atata timp ignorand toate minciunile si arogantele tale. Esti o persoana ambitioasa, dar iti lipsesc cu desavarsire abilitatile sociale, consideri ca esti in varful tuturor si o sa te lovesti rau cand vei pica, cei care inca mai vad ceva in tine au nevoie de timp pentru a isi da seama si ei de egoismul tau nemasurat, chiar si amaratii aia care te privesc de departe fara un contact direct vor vedea ca rozul pe care si-l imagineaza e de fapt un negru opac.
Am incercat sa pastrez o legatura de prietenie chiar si de la distanta dar sictirul tau a facut sa dispara toate motivele pentru care mi-as fi dorit ceva de genul asta. Acum apar usor lucruri clare pe care inainte reuseam sa le ignor. Usurinta cu care ai sarit mi-a placut, dar nu face cinste unei persoane cu pretentii. Ziua in care am iesit la cafea in Belarus si ne-a deranjat nenea ala, ar fi trebuit sa imi dea serios de gandit, inca de atunci daca refuzam sa iti cred ochii, as fi putut vedea cat de putin iti pasa de cei din jur, eram doi insi mintiti fara nici un fel de jena. Chiar si cand "rudele" te cautau obsesiv in miez de noapte, am decis sa ignor ceea ce ochii ma obligau sa vad...sa continui? nu are rost, stim amandoi cum esti, chiar daca vei spunea ca am avut putin timp la dispozitie, ai fost destul de transparenta incat nici un copil nu ar fi dorit sa isi imparta jucariile cu tine.
Iti spuneam ca esti o persoana ambitioasa, e singurul lucru bun pe care il pot spune, in rest...haos, nici macar cu tine nu esti sincera, cred ca uneori nu poti iesi din fantezii, din aceste minciuni pe care le servesti tuturor, inclusiv tie. Vorbeam ca visezi orase mari, oportunitati excelente, visezi sa fii o persoana importanta si sa traiesti experienta unice, dar in felul in care de comporti vei ajunge sa te zbati cu oameni de nimic pentru un ciolan murdar, iar tu stii bine asta. Spui ca vrei sa cunosti persoane de exceptie, dar uiti ca ele nu vor da doi bani pe manelele tale. Ma amuza cand folosesti cuvinte mari pe care se pare ca nu le intelegi, nu vreau sa cred ca esti atat de incapatanata sa iti dai seama de insemnatatea lor, dar totusi sa actionezi invers. Cunosc visul tau, asta daca e real, de a te linisti, de a te lega obsesiv de baba aia faimoasa, dar tocmai tu imi spuneai ca te vei plictisi dupa un timp, urmand apoi sa scuipi unde saruti stramb. Nu pot alerta pe nimeni, nu sta in puterea mea, dar consider ca cine e atat de cretin incat sa asculte cu incredere in ceea ce spui isi merita din plin palmele ce vor veni, asa cum si eu am meritat sa fiu dezamagit tinand cont ca am ignorat toate sfaturile si semnele posibile.
Sunt dezamagit de mine pentru ca am intrat intr-o zona pe care juram sa o evit, dar nici acum nu pot sa nu ofer incredere celor de la care sper sa fie altfel, se pare ca trebuie sa gandesc altfel despre ce e in jur, pentru ca dupa cum spuneai si tu oamenii chiar sunt jigodii, doar ca nu ma asteptam sa vorbesti despre tine. Ai grija de tine, pana acum se pare ca doar iti bati joc de visele tale si stiu ca asta nu e doar parerea mea, e un lucru observat de toti ceilalti, mai putin de persoana care ar fi in masura sa schimbe ceva.Credeam ca eu sunt cel care tine pe loc visele noastre, dar observ ca eram impiedicat de manevrele tale si ma bucur ca acum pot vedea clar tot ce intampla in jur, inclusiv
cat de mica esti ca persoana.In final as fi dorit ca totul sa fie diferit sa iti pot spune ca mi-a facut placere sa te cunosc, dar as minti si din fericire asta nu a apucat sa se transfere si la mine. Adio Annie...
Dante. "
In sfarsit, Dante a reusit sa isi usureze sufletul, ideea ca Ema ar putea pleca in conditiile astea, l-a facut sa realizeze ca se blocheaza in nimic si pierde toata actiunea ce se desfasoara in fata lui. Cateodata e nevoie de un soc si de ajutor pentru a iesi din situatii repetitive, daca nici in astfel de momente nu ne dam seama ce trebuie facut, atunci meritam sa murim sufocati de smogul pe care ni-l servim.
Eliberat de ganduri, Dante incepe sa fie combardat de plictiseala, Ema era plecata, iar el a ramas sa o astepte singur in camera. A observat aparatul de fotografiat undeva sub masa si l-a luat pentru a naviga putin prin ochii ei. Nu a apucat sa observe mai mult de doua poze si Ema isi face aparitia in camera.
- Hei! ce faci cu aparatul? Nu ai voie sa umbli cu el.
- Nu am voie? Habar nu aveam ca e strict secret. Nici macar nu am apucat sa vad mai mult de doua poze de la festival.
- Bun! Si nu e vorba a e secret, copil, dar vreau sa te surprind cu toate pozele cand totul va fi gata. Pana atunci nu trebuie sa vezi nimic, totul face parte dintr-un proiect care nu are nici un farmec daca nu e incheiat.
- Oooook..si eu care credeam ca sunt singurul nebun aici.
- Haha...nu, nu esti singurul, poate din acest motiv ne intelegem asa bine.
- Ema, vrei sa plecam?
- E prea devreme pentru festival, nu o sa fie prea multa lume si nu am chef sa fim singuri de nebuni pe acolo.
- Nu vorbesc sa mergem acolo, hai sa plecam spre Letonia, cred ca e momentul sa lasam Lituania in spate si sa vizitam si altceva.
- Esti hotarat?
- Da, chiar as dori sa plecam, e in regula?
- Sigur, imi plac momentele imprevizibile. Hai sa mergem, nu stiu cand pleaca trenul de aici, dar putem sta si in gara, e frumos afara si nu ne-ar strica sa vedem cateva stele in timp ce asteptam.
- Perfect.
Cei doi au strans lucrurile au aruncat o ultima privirea la camera ce i-a apropiat atat de mult in ultima perioada, apoi s-au indreptat spre usa. Inainte sa iasa, Dante o trage de mana pe Ema, care s-a intors uitandu-se mirata catre doi ochi ce pareau sa nu isi gaseasca cuvintele.
- Hei Ema, habar nu ai cat de importanta ai devenit, nu ma pricep la lucruri de genul asta, dar iti multumesc pentru ca ai ramas in continuare alaturi de mine, cred ca as fi renuntat la tot fara tine.
- Fiecare moment a fost o placere, stiu ca oamenii din jur sunt niste idioti, noi, cei visatori, trebuie sa ne ajutam sa scapam din prinsoare lor si sa ne continuam batalia pentru soare.
- Ai dreptate, dar tot iti raman recunoscator, ai fost excelenta in toata perioada asta.
- Si nu ma voi opri aici, avem o intreaga lume de vazut impreuna, iar eu chiar imi doresc asta.
- Si eu, copil, si eu...
Bravo, copil!
RăspundețiȘtergere