- - Nu mergem în Africa Dante, nu îmi place acolo. Spuse Ava răspicat, scrijelind în continuare pe băncuță cu noul ei briceag elvețian.
- - Dar acolo vom găsi aventura, acolo sunt comorile. Hai Ava, nu mai fi fetiţă! Ţi-am spus că restul echipei nu va accepta un comportament de genul acesta. Dante încerca să se impună ca un căpitan ce trebuia să aibă grijă de corabie.
- - Restul echipei? Cine? John? Jack şi Becky au spus că se vor mai gândi. Ei la optsprezece ani vor fi în luna de miere. Au spus că vor să fie singuri. Au auzit că așa pleacă cei mari în excursii.
- - Da, John. Deci vom fi doi contra unu….şi vor veni şi ceilalţi doi. Jack o va convinge că acesta e cea mai tare lună de miere. Poartă-te ca un adevărat pirat sau nu vei merge cu noi.
- - Ha! Să te vad cum o să pleci fără mine. Tu mi-ai promis, la fel cum a făcut Jack, că vom fi căsătoriți şi atunci când vom fi adulți.
- - Căsătoriți? Ava, nu mă mai joc jocul acesta stupid. Eu vreau să fiu pirat, nu un om căsătorit!
- - Dar ai promis Dante, ai promis şi trebuie să iți respecți cuvântul. Ai auzit ce spune bunica că se întâmpla cu cei care nu își respectă promisiunile.
- - Hai Ava, doar nu crezi în poveștile bunicii tale cu ielele ce transformă oamenii răi în alte iele. John spune că bunica ta este un pic dusă.
- - Serios? Să vezi ce îi fac! Bunica nu îi va mai servi dulceață când va mai veni pe aici.
- - Perfect! Mai mult pentru noi.
- - Nici gând. Nici tu nu vei mai primi.
- - De ce?
- - Pentru că faci pe căpitanul cu mine. Uite, dacă vrei să mai guști şi tu din dulceață va trebui să mă iei obligatoriu cu tine, sau, dacă mă gândesc mai bine, cred că o să mă duc singură. Poate nu o să mai vreau eu să merg cu tine. Te voi lăsa să rămâi de vorbă cu gemenii de peste drum, cei ciudați, blocați în casă, cei frustrați că nu pot zâmbi aici, sub nuc şi își doresc să il taie doar pentru că nu pot fi aici. Te voi lăsa să discuți cu ei despre noi ecuații din lumea aia care nu are sens şi care nu ajută la mai nimic.
- - Da da…să vedem cum ai grijă de tine şi cum te vei feri de păianjeni fără mine.
- - La asta nu m-am gândit, dar sigur o să am bani să îmi angajez pe cineva care să aibă grijă strict de asta.
- - Mărgelele din cutia ta secretă nu vor ajunge pentru asta, Ava. E nevoie de mult mai mult.
- - Nici nu mă gândeam la asta. Poate tu nu știi, dar sunt bogată.
- - Bogată? Şi atunci ce mai cauți aici? De ce nu ești deja plecată?
- - Pentru că nu sunt adultă, idiotule!...şi pentru că nu pot să sap singura în spatele nucului din grădină. Bunica mi-a spus că nucul este de peste o sută de ani acolo şi știi bine ce scria în cartea cu pirați. La fiecare rădăcină de nuc ce are peste o sută de ani, se afla o comoară ascunsă.
- - Şi acum spui? Hai să o dezgropăm!
- - Hei hei, nu te grăbi. Nu am spus încă dacă vreau să faci şi tu parte din asta sau nu. Încă sunt supărata pentru că te-ai gândit să nu mă iei cu tine în aventură. Vei avea o perioadă de probă până mă voi hotărâ dacă meriți.
- - Hai Ava că mă enervezi. Voi intra în casa dacă mai ești arogantă.
- - Așa faci şi tu când te superi, așa că am voie.
- - Am plecat…Văd că nu vrei să te oprești..
Dante se ridică de pe băncuță şi face doi pași spre curte. Ava îl privește cu coada ochiului şi parcă îi vine să spună ceva, însă orgoliul ei nemăsurat o face să se mai abțină puțin. Dante nu era nici el sigur că vrea să plece, în casă nu avea ce să facă în afară de a se uita la pereți sau în cel mai rău caz să își facă temele de vacanţă, dar şcoala e atât de departe. Acum, nu mai putea să dea înapoi şi observând că Ava e în continuare cu ochii pe briceagul ei cel nou, mări pasul şi porni hotărât spre plictiseala de acasă.
- - Hei Dante! Spuse Ava timid şi un pic jenată. Mai rămâi puțin, te rog.
Dante întoarse capul mândru şi pregătit să refuze categoric orice încercare a acesteia de a-l întoarce din drum. Se gândea că e prea târziu şi că avertismentul său a fost dat înainte, însă nu s-a ținut cont de el.
- - Nu Ava, mă duc în casă, nu vreau să mai rămân aici. Spuse acesta răspicat. Dacă nu ai spus când ti-am zis eu, acum nu mai vreau.
- - Off…nu credeam că vei pleca cu adevărat. Spuse Ava, văzând neașteptatul rezultat al amenințării sale. Mai rămâi, te rog. Sunt singură în toată casa iar bunica mai întârzie. Îmi este urât acolo în toată singurătatea aceea. Bunica nu mă crede că tablourile acelea ciudate, cu străbunicii noștri se uită insistent la mine atunci când nu mai este nimeni altcineva prin preajmă.
- - Nici eu nu te cred, Ava, de fapt nimeni nu a mai auzit până acum despre tablouri ucigașe.
- - Nu mă crede, e treaba ta, dar eu știu de ce îmi e frică, așa că ai de gând să stai? Să mă lași singură, confecționând cornete la tine în cameră sau să mai stai? De fapt poți să te duci! Nu mai vreau. O să stau aici singură până se întoarce bunica.
- - Poți să o chemi oricând pe Becky să iasă pe afară, să iți ţină ea companie. Poate dezgropați împreună comoara aia şi vă duceți singure în aventură, unde o să plângeți în fiecare noapte de frica întunericului, știu că nu iți place fără lumină. Noi, băieții, vom avea cea mai tare echipă de trei din tot universul.
- - Cum să nu? Trei papă-lapte. Nu ați fost în stare să prindeți nici măcar găina scapată din curtea ta. Cum te aștepți să ghidezi o corabie?
- - Găina aia avea cea mare viteza. Nimeni nu ar fi prins-o, dar lasă asta…ce se întâmplă astăzi cu Becky şi Jack? Ultimul mi-a spus ieri, misterios, că astăzi nu va putea ieși pe afară. Jack să nu iasă pe afară în timpul vacanţei de vară? Pentru ce să lase el jocurile noastre?
- - Uite că în final tot cu mine rămâi. Jack este cu Becky la ea acasă. Bunicul ei a cumpărat câteva casete video cu desene noi şi s-au închisi în casă.
- - Desene? Îi omor! Noi de ce nu suntem acolo? Hai peste ei Ava!
- - Ai înnebunit? Ai uitat ultima vizită la ea? Bunica ei ne-a alergat cu mătura prin curte.
- - Adevărat…ce nebună…
- - Nebună? Tind să cred că are dreptate să nu ne mai primească pe acolo după faza cu borcanele cu murături.
- - Hehe. Măcar a fost amuzant.
- - Asta da. Hehe. Totuși, nu știu cat de bine a reacționat când a văzut vișinul ei preferat cu crengile rupte şi golit de tot. Poate are dreptate şi ar trebui să fim mai cuminți.
- - Nici gând Ava! Unde ai văzut tu pirați cuminți? Babele astea trebuie să se obișnuiască sau să piară sub tăișul sabiei?
- - Tu nu ai sabie, Dante.
- - Cel puțin nu acum, dar voi avea. O să îmi împrumuți şi mie din comoara ta să îmi cumpăr una. Altfel nu te voi putea apăra?
- - Te descurci tu.
- - Şi totuși…de ce Jack poate să se uite la desene şi noi nu?
- - Pentru că el e preferatul bunicii lui Becky şi se folosește de asta pentru a vedea ultimele casete video cumpărate de ei.
- - Ce norocos…iar John? De el nu știu nimic.
- - John a plecat în oraș cu părinții lui. Va ajunge mai târziu. L-am întâlnit când se urca în mașină şi mi-a spus că va ajunge şi el mai târziu.
- - Off. Ce plictiseală..
- - Nu te mai duci în casă?
- - Nu, m-am răzgândit. O să te privesc cum transformi toata băncuța într-un tablou, cu briceagul acela.
- - Ești invitatul meu.
Orele trec încet. Cei doi copii pierd în continuare timpul fără nici o grijă pe băncuța de sub nuc, cea construită cu stângăcie de toți cinci. În jur o atmosferă liniștită de vară leneșă. Soarele ardea pe cer, alungând toată lumea de pe uliță în case. Ava şi Dante însă erau prea plictisiți de pereții caselor. Au ieșit să plănuiască marea lor evadarea din marea amenințare, lumea adultă. Au aflat că trebuie să ia parte la un moment dat la asta şi nu li s-a părut o ideea prea bună. Au hotărât că atunci când vor fi nevoiți să o facă, să fugă spre o mare aventură, călătoria vieții lor. Astfel vor evada din lumea tristă în care pare că trăiesc toți cei mari. Au uitat să zâmbească şi asta e de nepermis într-o lumea a desenelor, piraților şi a dulciurilor, lumea pe care şi-o imaginau ei. Pentru ce să își facă griji când lumea e atât de frumoasă acum? Nu înțelegeau de ce cei mari trebuie să plece în fiecare zi de acasă atât de dimineață şi să se întoarcă seara, obosiți şi lipsiți de chef. Nimic din toate acestea nu aveau sens şi au decis să nu ia parte la asta, nici măcar dacă vor fi obligați să o facă. Ava desena traseul cu briceagul pe băncuță, imaginându-se înotând în cel mai limpede ocean, alături de sute de peștișori colorați, în timp ce Dante se va căţăra pe cei mai înalți şi periculoși munți, voia să vadă cat de sus poate ajunge. Împreuna vor ajunge să descifreze mesajele ciudate de pe piramidele aztece. John cunoaște foarte bine însemnele acelea…cel putina aşa se lăuda, că a învățat dintr-o carte veche. Becky, experta în plante, avea să ne ajute să ne vindecăm de orice boală şi ne va spune ce se poate mânca, în timp ce Jack este responsabilul cu orientarea. Poate ajunge oriunde, în orice moment. Asta este echipa care va trăi altfel. Până atunci vor trebui să scape de privirile bănuitoare ale vecinilor, de încruntările celor mari şi să nu cumva să fie atrași într-o direcție greșita. Trebuie să fie atenți.
- - Hei Ava! Șopti Dante. Nu te uita în stânga. Ochi de peşte, bătrânelul acela ursuz, trece pe lângă noi. Fă-te că nu îl vezi în speranța că nu ne va vedea nici el pe noi.
- - La naiba…capul în pământ atunci!...A trecut?
- - Nu, rămâi acolo…Dacă o să ne vadă, ne vom alege cu o alergătura pe cinste. Sunt sigur că nu ne iartă pentru geamul spart cu praștia.
- - Ce să iți fac, Dante, dacă tu ai vrut să tragi cel mai departe? Nu te-ai mulțumit şi acum va trebui să ne ferim de fiecare dată când trece pe drum.
- - Acum vorbești? Înainte să mânaci toate bomboanele câștigate prin acel pariu nu păreai așa supărată pe ceea ce făcusem.
- - Partea aia mi-a plăcut...Noi nu vom fi ca ochi de peste…așa e Dante?
- - Sigur că nu Ava. Noi vom fugi înainte să ajungem așa. Noi vom dormi undeva pe o plajă fină, sub o luna călduroasă, într-o colibă. Într-o noapte ne vom căsători acolo, în jurul câtorva torțe ce vor arde continuu. Ceilalți trei şi luna vor fi singurii invitați. Vom juca toate jocurile până în zori de zi, iar când ne va fi somn, vom intra toți înăuntru şi vom adormi liniștiți, fără nici un nenorocit de cocoş care să tulbure somnul. Apoi ne vom trezi, vom face baie în ocean şi vom continua să căutăm comoara ascunsă pe insulă. Apoi când o vom găsi, o vom folosi pentru a căută altele, în alte locuri cât mai rare şi frumoase. Am făcut absolut toate planurile, trebuie doar să mai treacă timpul puțin.
- - Abia aștept să creștem mari în felul nostru…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu