Azi vreau sa uit de tot.Vreau sa uit de munte, mare.Sa uit de zilele fericite din trecut pentru ca toate sunt trecute.Vreau sa privesc in fata si sa nu imi fie frica, sa nu ma gandesc la ceea ce va fi.Azi nu vrea sa ma gandesc la toata prostia care exista si care ma irita din ce in ce mai mult...mai ales in ultimele zile.Deja incep sa visez:).Gandul ca Cerber nu exista si ca nu exista nici macar persoana pe care sa o apere ma umple de fericire.In visul asta nu exista manele:D...in nici un caz.Aici guta e un vanzator de shaorma, iar salam nu exista...da, chiar nu exista, pai daca nu e Cerber...si care e legatura?..habar nu am.Ambii sunt idioti.In toata aceasta lume imaginara eu dau dracu tot ce ma tine in spate, pentru ca in lume asta nu ma intereseaza, sunt mult mai puternic, e si normal doar e visul meu.Ipocrizie? Nici gand...Tradare? Ce inseamna?Aici sunt decat doua tari...tara verii si tara iernii, dupa placul fiecaruia.Eu o sa zabovesc mult timp in prima tara pentru ca seara aici e de vis:).Cand ma mai plictisesc emigrez un pic in cealalta parte, dar nu stau prea mult ca sunt friguros de fel.Debordez de caldura in alta parte, numai ca se risipeste aiurea...dar stai...e lumea mea...aici nu se risipeste nimic. Noiembrie nu exista, e doar o zi aiurea numita Sf Noiembrie, in care lumea e suparata, doar pentru ca toti sa isi dea seama cat de norocosi sunt.cristiano ronaldo e doar un copil de mingi, admirandu-l pe Gerrard si gandindu-se cum nu o sa ajunga el niciodata la maretia sa.50 cent e doar un "gangsta" suparat, urat, idiot si amarat...de fapt nu asta e si in realitate:-s? Aici nu exista toate numele idioate.Numai cele venite din inima si inspirate din pasiuni si dorinte.Florin nu exista pentru ca e o tampenie, iar alt nume tampit e interzis.
Aici noi doi suntem fericiti, zambim, ne plimbam, uitam de tot si ne aruncam in viitor fara nici un fel de retinere, pentru ca aici viitorul e al nostru.Aici totul e sigur, nu e nevoie de nici o grija, pentru ca tot ce ai nevoie aici e Coldplay si multe, multe vise.
Aici esti tu, aici sunt eu, aici suntem noi.
vineri, 26 februarie 2010
Old SNAP!
It's a quiet night, the silence is interrupted a few moments by those lonely crickets, they remind him that he isn't cursed, and loneliness is everywhere.A crazy smile appeared, maybe he went crazy.The past couple of months, Brown saw so many ideas, had so many thoughts, that now he doesn't know anymore what's real and what's not.deception isn't so annoying and painful anymore.He has loads of questions, but in the same time he give a damn about the answers, he cares so little now.Things that in the past would bother him very much, now means nothing. In the corner of the room a golden cup shines, and many memories gravitates around it.He laughs again, nothing can make him sad.Maybe his broken heart turned into stone.Maybe, maybe, maybe...lots of uncertainties, but his little red pain box still works, this time with other batteries.Only one major problem it's causing trouble.How should Brown know, and how should he act?tough decision to make, but this time he is sure...nothing can turn him around, not even the old illness.
She keeps his mind busy, happy, simple.Ms. Ree is back to haunt his dreams.All bad things turned to better.
She keeps his mind busy, happy, simple.Ms. Ree is back to haunt his dreams.All bad things turned to better.
miercuri, 24 februarie 2010
Nisip
Cam ce ar mai fi de zis?Pai lasand la o parte aiureala din capul meu, stiu ca am o liniste foarte ciudata, o liniste ce sperie...in postul asta renunt la metafore, renunt la tot ceea ce ar putea sa il faca bun, postul asta cat va mai dura va fi simplu, atat de simplu incat maine cand o sa il recitesc o sa ma simt prost, dar acum nu imi arde de nimic, nu imi arde sa ma gandesc...am facut-o de atatea ori si cu ce folos?Tot am picat de prost si tot lumea se uita la mine ciudat cand incerc sa fac ceva bun.Acum imi e sila de tot ce e superficial si mincinos, acum va urasc pe voi cei ce manipulati, toti cei ce se cred buni pentru mine sunt doar niste idioti, acum va multumesc voua celor, putini ce-i drept, care imi mentineti visele in viata, cei alaturi de care vad ce e bun, pentru ca de rau m-am saturat.Sunt plin.De prostie nu mai zic...am ajuns sa strig si eu ca altii si sa urlu cand vad cat de nedreapta e lumea., si nu pentru mine, ca eu totusi am un echilibru, facut praf in ultimul timp, dar il mai am, insa sunt atatea nedreptati, incat ajungi sa o dai dracu de credinta...oricare ar fi aia.Cum cineva care face atat de multe tampenii si chestii rele poate fi atat de linistit?Pamantul e balanta? :-j..pamantul e un alunecos, unul mare, gras, egoist si slinos, un nenorocit.Am spus ca termin cu metaforele,dar fara ele as fi inteles de prea multa lume, si de asta nu am chef acum.
Sunt satul pana peste cap de cine nu-mi merita atentia, dar in primul rand, o da, sunt mega-satul de mine si de toate prostiile din capul meu, de eroismul meu cand gandesc si de lasitatea cand actionez, mi-e sila ca inca visez, si sper la o fericire in care am din ce in ce mai putina incredere.Cred in dragoste si asta ma seaca, pentru ca imi pierd pe zi ce trece increderea in ea si nu stiu cum as putea trai fara sa cred in ceva.Cum as putea trai atunci cand singurul lucru in care cred nu exista?Si ce as putea face eu apoi?
Nu am chef la batranete sa fiu un mosulet rau si morocanos, unul care sparge o minge doar pentru ca i-a atins casa:(.
Am incercat pe cat posibil sa evit subiectul urmator, si nu sufar sa scriu cat de mult am nevoie de tine.Pentru ca am incercat sa fiu mai simplu "tine" habar nu am cine e...e nu stiu...:))...incerc altfel...."tine" nu cuprinde persoane prefacute, "tine" nu asteapta sa am eu chef, nu minte, NU, NU MINTE! nu isi bate joc,vede ce e in fata sa si stie sa pretuiasca, "tine" vreau sa aiba nevoia pe care o am si eu, si poate cel mai important, vreau sa aiba curajul care imi lipseste mie cu desavarsire.Nu imi place deloc sa ma vait, si nu imi place sa vad ca numai asta fac, dar nu a fost mereu asa, in ultimul timp am renuntat totusi sa ma mai zbat pentru nimic, pentru ca pana acum nu am obtinut nimic, decat pumni in cap..si ce de pumni am luat...palme...castane...tot ce poti da cuiva cand il iei la misto, eu le-am primit...iar ma vait...:|. Imi pare rau ca am ajuns atat de nepasator exact acum cand am nevoie mai mult, de fapt nepasator nu sunt..doar ca mi-a ajuns sa mai fac eu ceva...nu e chiar asa, as face orice daca as sti ca nu e in zadar.Spune-mi ce sa fac si nu discut.Spune-mi sa sar si o voi face, dar nu stiu cat de mult vrei si tu sa o faci...
Sunt satul pana peste cap de cine nu-mi merita atentia, dar in primul rand, o da, sunt mega-satul de mine si de toate prostiile din capul meu, de eroismul meu cand gandesc si de lasitatea cand actionez, mi-e sila ca inca visez, si sper la o fericire in care am din ce in ce mai putina incredere.Cred in dragoste si asta ma seaca, pentru ca imi pierd pe zi ce trece increderea in ea si nu stiu cum as putea trai fara sa cred in ceva.Cum as putea trai atunci cand singurul lucru in care cred nu exista?Si ce as putea face eu apoi?
Nu am chef la batranete sa fiu un mosulet rau si morocanos, unul care sparge o minge doar pentru ca i-a atins casa:(.
Am incercat pe cat posibil sa evit subiectul urmator, si nu sufar sa scriu cat de mult am nevoie de tine.Pentru ca am incercat sa fiu mai simplu "tine" habar nu am cine e...e nu stiu...:))...incerc altfel...."tine" nu cuprinde persoane prefacute, "tine" nu asteapta sa am eu chef, nu minte, NU, NU MINTE! nu isi bate joc,vede ce e in fata sa si stie sa pretuiasca, "tine" vreau sa aiba nevoia pe care o am si eu, si poate cel mai important, vreau sa aiba curajul care imi lipseste mie cu desavarsire.Nu imi place deloc sa ma vait, si nu imi place sa vad ca numai asta fac, dar nu a fost mereu asa, in ultimul timp am renuntat totusi sa ma mai zbat pentru nimic, pentru ca pana acum nu am obtinut nimic, decat pumni in cap..si ce de pumni am luat...palme...castane...tot ce poti da cuiva cand il iei la misto, eu le-am primit...iar ma vait...:|. Imi pare rau ca am ajuns atat de nepasator exact acum cand am nevoie mai mult, de fapt nepasator nu sunt..doar ca mi-a ajuns sa mai fac eu ceva...nu e chiar asa, as face orice daca as sti ca nu e in zadar.Spune-mi ce sa fac si nu discut.Spune-mi sa sar si o voi face, dar nu stiu cat de mult vrei si tu sa o faci...
"And you couldn't see,
The wood from the tree
You're eyes are unkind,
So don't look at me.
And all that you know,
Is written in stone." (Unkle Bob)
marți, 23 februarie 2010
Dante
Sunt obosit...Ochii imi raman tintuiti intr-un colt intunecat al camerei, iar imaginea pe care o vad e de fapt un film vechi..o drama la care am jurat sa nu ma uit pentru ca nu imi place cum se termina...totusi o privesc pentru ca nu ma pot abtine...si exact cum am prevazut finalul nu e incantator.Urasc filmele cu final prost:|.Initial regret ca l-am vazut, dar apoi realizez ca a fost un film frumos care probabil daca nu se termina asa nu mai avea farmec...Ba nu...acum aberez..orice ar fi tot urasc finalurile tampite si lipsite de logica.Actorul principal daca vrea sa scape poate reusi, nu e neaparat nevoie sa ramana alaturi de bomba care explodeaza.In final imi promit ca nu voi mai urmari niciodata filme de genul asta.
Revin in camera mea lipsita de viata.Ochii refuza sa mai stea deschisi, dar e momentul sa incerc sa realizez ce vreau, ce pot, ce urmeaza, si cum sa fac sa fie asa cum vreau.Inteleg acum cat de greu imi e sa fac ce vreau.Stiu ce vreau, asta e un pas in fata, sper sa pot atat cat trebuie, dar inca odata problema apare la partea de executie, pentru ca nu am fost niciodata un zidar bun.Mi-a placut sa visez, sa imi imaginez constructii ambitioase, sa cred ca daca vreau nimic nu imi sta in cale, dar niciodata nu m-am descurcat atunci cand a fost nevoie sa pun caramida langa caramida.Acum pentru a construi castelul pe care il vreau, e nevoie de multa munca.
Ridic din nou capul din podea, aud vocea ta...SNAP!...Dupa atata timp te-ai intors in visele mele.Fata alaturi de care stateam pe scarile crapate si prafuite, care imi zambea linistitor si pe care imi doream sa o tin de mana, paseste din nou in visul meu.Mintea imi joaca feste...sar din intunericul camerei pe scari, de pe scaunul de lemn in zona intrebarilor fara raspuns.Nu ma gandeam vreodata ca voi fi ascultat, dar acum realizez ca totul vine si pleaca, vreau de data asta sa ramai ni visul meu.
Inchid ochii, ma gandesc la mine, la cum dau gres de fiecare data, cum sunt atat de putin inteles, si cum ma fac atat de putin inteles.In mare e vina mea, dar cine pana acum s-a oprit cu adevarat sa ma asculte?Am lasat intotdeauna mai multe sensuri cuvintelor, pentru a putea iesi din situatii ca putea devenii grele pentru mine, nici de data asta nu pot face altfel, dar de data asta sunt sigur ce vreau.Stiu ca vreau sa inchid ochii si sa sar, si nu vreau sa o fac de unul singur, pentru ca desi nu sunt atat de sociabil, nu imi place singuratatea.Si stiu ca sunt tembel, si aiurit, dar de ceva vreme nu am mai intalnit persoana alaturi de care sa pot fi serios.Acum totusi sunt.Si tot ce vreau acum e sa fiu cu adevarat inteles.
.....Iar daca sar ma vei prinde....?
Revin in camera mea lipsita de viata.Ochii refuza sa mai stea deschisi, dar e momentul sa incerc sa realizez ce vreau, ce pot, ce urmeaza, si cum sa fac sa fie asa cum vreau.Inteleg acum cat de greu imi e sa fac ce vreau.Stiu ce vreau, asta e un pas in fata, sper sa pot atat cat trebuie, dar inca odata problema apare la partea de executie, pentru ca nu am fost niciodata un zidar bun.Mi-a placut sa visez, sa imi imaginez constructii ambitioase, sa cred ca daca vreau nimic nu imi sta in cale, dar niciodata nu m-am descurcat atunci cand a fost nevoie sa pun caramida langa caramida.Acum pentru a construi castelul pe care il vreau, e nevoie de multa munca.
Ridic din nou capul din podea, aud vocea ta...SNAP!...Dupa atata timp te-ai intors in visele mele.Fata alaturi de care stateam pe scarile crapate si prafuite, care imi zambea linistitor si pe care imi doream sa o tin de mana, paseste din nou in visul meu.Mintea imi joaca feste...sar din intunericul camerei pe scari, de pe scaunul de lemn in zona intrebarilor fara raspuns.Nu ma gandeam vreodata ca voi fi ascultat, dar acum realizez ca totul vine si pleaca, vreau de data asta sa ramai ni visul meu.
Inchid ochii, ma gandesc la mine, la cum dau gres de fiecare data, cum sunt atat de putin inteles, si cum ma fac atat de putin inteles.In mare e vina mea, dar cine pana acum s-a oprit cu adevarat sa ma asculte?Am lasat intotdeauna mai multe sensuri cuvintelor, pentru a putea iesi din situatii ca putea devenii grele pentru mine, nici de data asta nu pot face altfel, dar de data asta sunt sigur ce vreau.Stiu ca vreau sa inchid ochii si sa sar, si nu vreau sa o fac de unul singur, pentru ca desi nu sunt atat de sociabil, nu imi place singuratatea.Si stiu ca sunt tembel, si aiurit, dar de ceva vreme nu am mai intalnit persoana alaturi de care sa pot fi serios.Acum totusi sunt.Si tot ce vreau acum e sa fiu cu adevarat inteles.
.....Iar daca sar ma vei prinde....?
joi, 18 februarie 2010
Miop
Nu am inteles niciodata cum merg lucrurile in lume. Poate sunt eu prost sau incet la minte sau poate nu mi-am batut capul destul de mult.Nu am inteles daca creierul nostru atunci cand ne joaca feste, ne ajuta sa gandim lucrurile diferit, sa intelegem ceva ce in mod normal nu am deduce, sau daca isi bate pur si simplu joc de noi, sau nu el isi bate joc, poate cei din jurul nostru isi bat joc.Cat de rea poate fi lumea, si cat de mincinoasa, ipocrita si cinica, si cat de putin putem vedea noi? sau cat de mult? intr-un final totul se rezuma la cat credem si cat nu.
Nu am nici cea mai mica inspiratie si habar nu am ce se intampla sau daca e real, dar simt ca trebuie sa continui cu probabil cea mai proasta asezare de ganduri. Nici eu nu ma inteleg. Sunt un idiot, un aiurit. Sunt persoana care da cu capul de raspunsuri si nu le vede, sau le vede, dar par atat de simple incat ii vine greu sa le creada.Oare cat o sa continui sa am nevoie de impingeri de la spate? sau cand o sa le vad? M-am saturat ca totul sa fie ciudat, si ma duc cu gandul la o casuta darapanata undeva in mijlocul pasunii verzi, innsorite si cu nori mari, albi care sa se transforme in negrii, grei, suparati, iar apoi sa isi verse supararea pe noi, sa parasim leaganul si sa alergam spre nimic, sa visam, apoi sa intram in casa si sa privim pe gream cum iarba se chinuie sa faca fata vantului, sa ne plictisim si sa adormim.
Lipseste increderea, lipseste siguranta de a da crezare ideilor pe care le vad. Cat de prost poate suna?...probabil ca tocmai aceasta aiureala din capul meu ma face sa ma exprim atat de prost. Nu m-am descurcat niciodata in a-mi aranja gandurile pe foaie coerent, dar acum mai mult decat oricand sunt mai ametit, iar eu care terbuie sa gasesc raspunsul dau peste si mai multe intrebari si ma simt din ce in ce mai incapabil, iar sa cer acum mai multe raspsunri inseamna sa fiu cu adevarat idiot, dar am nevoie de ceva in care sa pot crede.O balanta are nevoie de siguranta si de adevaruri. De ce? Pentru ca e batuta in cap...
Subiectul din Nonsens a trecut prin acele pocniri, acele treziri, a trecut prin iarba si stelele verii, prin rugamintile pline de scepticism, prin momentele de disperare, prin cele de singuratate, iar acum rade, in mare parte de mine pentru ca oricat as incerca, raman acelasi copil nesigur care are nevoie sa simta pentru a avea incredere, acelasi cretin care are nevoie de atat de mult ajutor sa inteleaga incat provoaca sila si dispret........pierzand.
"If I lay here, if I just lay here, Would you lie with me and just forget the world..."
Nu am nici cea mai mica inspiratie si habar nu am ce se intampla sau daca e real, dar simt ca trebuie sa continui cu probabil cea mai proasta asezare de ganduri. Nici eu nu ma inteleg. Sunt un idiot, un aiurit. Sunt persoana care da cu capul de raspunsuri si nu le vede, sau le vede, dar par atat de simple incat ii vine greu sa le creada.Oare cat o sa continui sa am nevoie de impingeri de la spate? sau cand o sa le vad? M-am saturat ca totul sa fie ciudat, si ma duc cu gandul la o casuta darapanata undeva in mijlocul pasunii verzi, innsorite si cu nori mari, albi care sa se transforme in negrii, grei, suparati, iar apoi sa isi verse supararea pe noi, sa parasim leaganul si sa alergam spre nimic, sa visam, apoi sa intram in casa si sa privim pe gream cum iarba se chinuie sa faca fata vantului, sa ne plictisim si sa adormim.
Lipseste increderea, lipseste siguranta de a da crezare ideilor pe care le vad. Cat de prost poate suna?...probabil ca tocmai aceasta aiureala din capul meu ma face sa ma exprim atat de prost. Nu m-am descurcat niciodata in a-mi aranja gandurile pe foaie coerent, dar acum mai mult decat oricand sunt mai ametit, iar eu care terbuie sa gasesc raspunsul dau peste si mai multe intrebari si ma simt din ce in ce mai incapabil, iar sa cer acum mai multe raspsunri inseamna sa fiu cu adevarat idiot, dar am nevoie de ceva in care sa pot crede.O balanta are nevoie de siguranta si de adevaruri. De ce? Pentru ca e batuta in cap...
Subiectul din Nonsens a trecut prin acele pocniri, acele treziri, a trecut prin iarba si stelele verii, prin rugamintile pline de scepticism, prin momentele de disperare, prin cele de singuratate, iar acum rade, in mare parte de mine pentru ca oricat as incerca, raman acelasi copil nesigur care are nevoie sa simta pentru a avea incredere, acelasi cretin care are nevoie de atat de mult ajutor sa inteleaga incat provoaca sila si dispret........pierzand.
"If I lay here, if I just lay here, Would you lie with me and just forget the world..."
vineri, 12 februarie 2010
Rupt de Tot.
Am dat gres.In incercarea patetica de a scapa, am dezamagit persoane apropiate, persoane pe care nu le cunosc, te-am dezamagit pe tine, si probabil cel mai important , m-am dezamagit pe mine.Am crezut ca pot face fata, am plecat linistit si cu sufletul impacat, insa amintirile au inceput sa bata cu putere rand pe rand in cap, iar imaginea ta a inceput a-mi aparea in toate persoanele din jur.
Acum stau si ma gandesc daca mai are rost sa uit, sau poate de data asta trebuie sa asccept, dar cum as putea accepta daca eu nu sunt de acord?...Cobor din nou intr-o lume plina de intrebariale caror raspunsuri nu le cunosc, sau nu le vad rostul.In ultimul timp, mii de ganduri imi strabat mintea, ata de multe incatle uit foarte repede, dar imi gasesc usor scuze pentru aceste mici amnezii.Poate gandurile sunt neinsemnate, insa cum pot fi astfel cand ele sunt despre tine?
Din nou cerul devine din gri in negru si tot ce imi trece prin cap acum este furtuna aceea...acum singura futuna este in mintea si sufletul meau, chestia e ca mie imi plac zilele innorate si ploile, acum totusi, este prea mult.
Ai uitat...iar eu nu, ai fugit, iar eu am ramas sa infrunt demonii de unul singur....
"Ti-am zis eu...acum nu ai ce sa faci decat sa te zbati in marea asta de sentimente false, de zambete fortate, vise care iti trec prin cap si nici macar nu sunt ale tale.Acum lupta cu mediocritatea, pentru ca stii bine ca odata cazut in fata demnitatii, te ridici doar jumatate, iar ca sa reusesti sa treci din nou peste ...e greu...acum nu are rost.Sa nu uiti totusi ca orice s-ar intampla nu e totul pierdut, pozele doar ale tale au fost inocente, facute intr-o sila comica, o iritare cuminte si plina de simpatie.Nu uita ca tu ai descoperit cum sa alergi kilometrii intregi pentru cinci minute, tu ai descoperit cum sa alergi noaptea prin padure doar pentru un zambet, si tu....tu ai fost cel fara de care nimic din tot ceea ce s-a intamplat nu s-ar fi intamplat..."
Tot ceea ce tu, constiinta, imi spui e perfect adevarat, insa imi va lua mult timp sa accept totul, stiu ca ai dreptate si stiu ca ar trebui sa ma ingrijorez mai putin, dar asta sunt eu, trebuie sa iau pe toate fetele chiar si cel mai marunt lucru.
Am devenit o forma ciudata, un incomplet ce incearca sa se integreze intr-o lume pe care nu o agreeaza.Sunt un incapatanat convins care nu vrea sa scape si da vina pe incompetenta, iar nimic din tot ceea ce se intampla nu mai are rost, pentru ca tot ce se intampla se leaga de tine...mai putin eu...
Acum stau si ma gandesc daca mai are rost sa uit, sau poate de data asta trebuie sa asccept, dar cum as putea accepta daca eu nu sunt de acord?...Cobor din nou intr-o lume plina de intrebariale caror raspunsuri nu le cunosc, sau nu le vad rostul.In ultimul timp, mii de ganduri imi strabat mintea, ata de multe incatle uit foarte repede, dar imi gasesc usor scuze pentru aceste mici amnezii.Poate gandurile sunt neinsemnate, insa cum pot fi astfel cand ele sunt despre tine?
Din nou cerul devine din gri in negru si tot ce imi trece prin cap acum este furtuna aceea...acum singura futuna este in mintea si sufletul meau, chestia e ca mie imi plac zilele innorate si ploile, acum totusi, este prea mult.
Ai uitat...iar eu nu, ai fugit, iar eu am ramas sa infrunt demonii de unul singur....
"Ti-am zis eu...acum nu ai ce sa faci decat sa te zbati in marea asta de sentimente false, de zambete fortate, vise care iti trec prin cap si nici macar nu sunt ale tale.Acum lupta cu mediocritatea, pentru ca stii bine ca odata cazut in fata demnitatii, te ridici doar jumatate, iar ca sa reusesti sa treci din nou peste ...e greu...acum nu are rost.Sa nu uiti totusi ca orice s-ar intampla nu e totul pierdut, pozele doar ale tale au fost inocente, facute intr-o sila comica, o iritare cuminte si plina de simpatie.Nu uita ca tu ai descoperit cum sa alergi kilometrii intregi pentru cinci minute, tu ai descoperit cum sa alergi noaptea prin padure doar pentru un zambet, si tu....tu ai fost cel fara de care nimic din tot ceea ce s-a intamplat nu s-ar fi intamplat..."
Tot ceea ce tu, constiinta, imi spui e perfect adevarat, insa imi va lua mult timp sa accept totul, stiu ca ai dreptate si stiu ca ar trebui sa ma ingrijorez mai putin, dar asta sunt eu, trebuie sa iau pe toate fetele chiar si cel mai marunt lucru.
Am devenit o forma ciudata, un incomplet ce incearca sa se integreze intr-o lume pe care nu o agreeaza.Sunt un incapatanat convins care nu vrea sa scape si da vina pe incompetenta, iar nimic din tot ceea ce se intampla nu mai are rost, pentru ca tot ce se intampla se leaga de tine...mai putin eu...
miercuri, 10 februarie 2010
Here's your letter
"Oh dear Holly,
It's been a long long time, and I'm still counting the days until this empty sickness fades away.I wanted to write you earlier, but I thought it would be to soon, and I didn't want to screw things up.The truth is that I still have this pain, still the only image that pass trough my head is your smile, and I know that this is not good, but I don't care anymore, I stopped caring long time ago.
I hate you Holly, but I love you like hell.Between tons of stuff that you've learned me is this stupid unnatural feeling, this combination of hate of love, and I still remember how you learned me how to appreciate stupid and silly things, and yes, Holly, cows still makes me laugh.
What about you? how are things for you? I've always wanted to be your lifeguard.How silly is this? I don't care anymore.What's the purpose of being a good man if I don't have you? I'm sick of this sharks that won't let me forget.You know which is the most awful, lonely period? Night! I go sometimes to sleep because I miss you so much, and I know that I will see you there, and from this point of view I am always satisfied, because you always show up..every fuckin' night you are there, next to me.The biggest disappointment though is when I wake, and realise that the sweet talk comes only from the wind blowing trough my rusty window.
I need to go back to those times or go away forever, Holly eventually I will be of this spell but you don't need to hear this, do you? It's ok, I learned many in six years.I learned to control myself, I learned to forgive, to understand, to be anything but me when needed, and to be me any other time.I've learned that you cannot force anything, that being there for someone makes me happy only in very few circumstances, I learned to have faith, to trust again, to pay attention to others needs, to wait..
I'm tired.I'll go to bed now, forgive me for this poor letter, I just wanter to get it done.I'll wrap it up, but remember, Holly, I'm always wanting you...
Your old friend,
marți, 9 februarie 2010
ASthenia part one
It was an awful day, the rain just won’t stop, the grey sky makes him think about that storm when he saved her.The trees bend like they could understand him, like they are the only ones who still backs him up in this situation.He likes this kind of weather, but now nothing can cheer him, it’s like he woke up from ten years of dream, ten years of better life, ten years of good experience that finally went wrong.The shades from his room are shut, and the clock it’s useless now, the time means nothing, actually for him nothing seems to count anymore.He barely got up from his perturbed bed, and looking at the mirror he sees an unknown man. His beard covered his face now, it meant nothing, the spiders or flies couldn’t care less about his aspect.That fucking heartache won’t disappear, he always thought that heart pain it’s only a latin sitcom legend, he would rather have an annoying headache than this awful pain in in his chest.
It’s been six days spent in the house, and the only friends which understood him where only his mp3 and couple of beers.He knows that this isn’t honorable at all but he deserve to act like this, even if he promised that it wouldn’t be like this.He thinks it will eventually rise from this grave, but now he needs to figure it how….After all he’ll have to live a life of loneliness after ten years with her….his sweet Irene…
It’s been six days spent in the house, and the only friends which understood him where only his mp3 and couple of beers.He knows that this isn’t honorable at all but he deserve to act like this, even if he promised that it wouldn’t be like this.He thinks it will eventually rise from this grave, but now he needs to figure it how….After all he’ll have to live a life of loneliness after ten years with her….his sweet Irene…
Asthenia part four
It’s so cold, winter can be very rough these times in these areas, i used to like snow, not white…only snow…even if the orange box almost broke because of it..the winter wasn’t the only fault..you were…and i liked that way…
Dante suddenly snaps! He likes to remember things, but his heart hated it…even if Irene is almost dead, he still believe that she is there waiting..but, C’mon! Irene is guarded now, Cerber is such a bitch…especially it’s southeast head…hell seems the perfect place for it, lie, infatuation, black character and….ehhh, Dante was more bigger than that, but he is still human and still want that head dead…he realized that even with that, Irene still wont’ come back…the harm was done.
Don’t laugh Irene…you’re aren’t the one that i miss…I miss the old you..you’ve changed in so many ways, and the only feeling that i have for you now is pity, because you’ve turned into something that we used to laugh about, you are the new neighbour.
Dante was visible doing better, he turned his energy to Irene, he finally spat the wrong out…Good luck with no soul Irene! and Cerber fuck you!you are so low…you’ll need to live another thirty years to be at humanity’s level.In the past you’ve won, you took Irene away, but now you’re just a fool, you both are the same…and i’m sorry you weren’t around when all started…but you were busy to hide you’re weakness…for them you did it, for me, you are the same.Irene i don’t need you…i just need someone whom i can love like i loved you, someone to care liked i cared about you, you’ll realize later how lucky you were………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
That’s it!!! it’s not you Irene, it’s not you at all, it’s me…you are nothing to me, the thing i miss it’s that feeling…go away, go to the place you wanted…the fish-shaped borders will be you’re limits, and i will be so much more than that, you don’t get it, do you? after all this time, you stil don’t get it, i must have overevalued you…i sure had.
….And yes…i care so much about you Jenny, but you seem so cold, you just won’t open yourself…and i’m sorry, i am not so good with these kind o f things lately, but i’ve been trough a lot and i hope you understand me cause i don;’t understand you at all.I really don’t want another changing Irene. I love natural people, independent people, those who know what they love or not, those that won’t need Cerber to take the decision for them..You were the sassy girl, but we ended up so different from the movie…sweet and low…
Dante suddenly snaps! He likes to remember things, but his heart hated it…even if Irene is almost dead, he still believe that she is there waiting..but, C’mon! Irene is guarded now, Cerber is such a bitch…especially it’s southeast head…hell seems the perfect place for it, lie, infatuation, black character and….ehhh, Dante was more bigger than that, but he is still human and still want that head dead…he realized that even with that, Irene still wont’ come back…the harm was done.
Don’t laugh Irene…you’re aren’t the one that i miss…I miss the old you..you’ve changed in so many ways, and the only feeling that i have for you now is pity, because you’ve turned into something that we used to laugh about, you are the new neighbour.
Dante was visible doing better, he turned his energy to Irene, he finally spat the wrong out…Good luck with no soul Irene! and Cerber fuck you!you are so low…you’ll need to live another thirty years to be at humanity’s level.In the past you’ve won, you took Irene away, but now you’re just a fool, you both are the same…and i’m sorry you weren’t around when all started…but you were busy to hide you’re weakness…for them you did it, for me, you are the same.Irene i don’t need you…i just need someone whom i can love like i loved you, someone to care liked i cared about you, you’ll realize later how lucky you were………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
That’s it!!! it’s not you Irene, it’s not you at all, it’s me…you are nothing to me, the thing i miss it’s that feeling…go away, go to the place you wanted…the fish-shaped borders will be you’re limits, and i will be so much more than that, you don’t get it, do you? after all this time, you stil don’t get it, i must have overevalued you…i sure had.
….And yes…i care so much about you Jenny, but you seem so cold, you just won’t open yourself…and i’m sorry, i am not so good with these kind o f things lately, but i’ve been trough a lot and i hope you understand me cause i don;’t understand you at all.I really don’t want another changing Irene. I love natural people, independent people, those who know what they love or not, those that won’t need Cerber to take the decision for them..You were the sassy girl, but we ended up so different from the movie…sweet and low…
Asthenia part three
He went outside…Dante saw the light for the first time in many days, and liked the feeling, unfortunetly, every single thing that he saw outside, reminded about the past, that wild savana from the garden…the place where used to eat those baked potatoes.he fell on his knees with hands wrapped around his head, screaming: “Why won’t you ghosts go away NOW!!”, accidently he looked on the left and saw that cursed hill where he was teacher on walking,when he saw the end, but not paying attention…Thoughts came out from his mind like wind…It was too much…walking his way out of this, he reminded how he was a dick on that uphill. how the blue horse saved the day that evening answering his calls.Irene was pesimistic, but he told her to cover her face, and it will come.He was right, with er he was many many times right, but the problem was that he liked everyone to know this.
His heart was sending killer waves now, if it could stop it it was perfect, but it just won’t stop..the orange cover still ain’t closing, and my brown cover it will cover but it doesn’t matter now, he has a black cover now, she has a black one two, but where’s the desire?
The anger stormed him now…no words for this, why he would be angry, and with whom should be angry?Irene is gone, Irene is dead, instead of her, now is a girl blended in a society filled with stupidity, false dreams, ipocracy.
C’MON old IRENE!! please get out of my head…you used to be so kind and loving, so innocent…fuck it you’ve lost you’re innocence and you have no charm now, why can’t i understand this?
He reminded about his half heart, it is lost along some pieces of paper, in the plastic compartiment in his walking machine.There used to be two stars on it, but one faded away.The other sits alone…why does it come so long way from southeast to stand on a broken-hearted neck.
They said this is the most awful day of year, the specialists never get this things right, but he was the king of bad luck, he had to prove the ohers wrong if this meant him being miserable.Night came, and found him crounching on the grass. Stars were so visible like the ones when he begged freedom, he was such a badass then…yeah…we all are.The thought of death was so sweet now…only wanted to lay down there and never get up, but it wasn’t so easy…this would’n end on his terms.Sweet Irene is now a hated one, and the winter tree may never have such big ears.
Again his heart is punished with million tiny arrows, the soul is dying, letting in a cement way of life, not even the strawberries would make a difference, or cherries, or peaches…how can the apples count for nothing?You were supposed to marry a farm guy, have you forgot?
Sweet old Irene was dead, he couldn’t get her from her grave, she has those monsters keeping her away from life, and he cannot match them, they won long time ago…………………………………..and his nowadays just wont stretch that saving arm, it’s just another shovel diggin his grave…
His heart was sending killer waves now, if it could stop it it was perfect, but it just won’t stop..the orange cover still ain’t closing, and my brown cover it will cover but it doesn’t matter now, he has a black cover now, she has a black one two, but where’s the desire?
The anger stormed him now…no words for this, why he would be angry, and with whom should be angry?Irene is gone, Irene is dead, instead of her, now is a girl blended in a society filled with stupidity, false dreams, ipocracy.
C’MON old IRENE!! please get out of my head…you used to be so kind and loving, so innocent…fuck it you’ve lost you’re innocence and you have no charm now, why can’t i understand this?
He reminded about his half heart, it is lost along some pieces of paper, in the plastic compartiment in his walking machine.There used to be two stars on it, but one faded away.The other sits alone…why does it come so long way from southeast to stand on a broken-hearted neck.
They said this is the most awful day of year, the specialists never get this things right, but he was the king of bad luck, he had to prove the ohers wrong if this meant him being miserable.Night came, and found him crounching on the grass. Stars were so visible like the ones when he begged freedom, he was such a badass then…yeah…we all are.The thought of death was so sweet now…only wanted to lay down there and never get up, but it wasn’t so easy…this would’n end on his terms.Sweet Irene is now a hated one, and the winter tree may never have such big ears.
Again his heart is punished with million tiny arrows, the soul is dying, letting in a cement way of life, not even the strawberries would make a difference, or cherries, or peaches…how can the apples count for nothing?You were supposed to marry a farm guy, have you forgot?
Sweet old Irene was dead, he couldn’t get her from her grave, she has those monsters keeping her away from life, and he cannot match them, they won long time ago…………………………………..and his nowadays just wont stretch that saving arm, it’s just another shovel diggin his grave…
10 pasi pentru a devenii prost
1. Neaparat pentru a devenii prost trebuie sa ai o doza de prostie in tine, asa ca exploateaza-ti prostia la maxim!
2.Sa dansezi pe melodia de la telefonul prietenilor atunci cand suna.
3. Trebuie sa porti cel putin o discutie fara sens pe zi.
4. Sa asculti o melodie de poponari si sa iti placa.
5.Trebuie sa iti gasesti o porecla la moda, gen: “Scarba, Cacat, Gary, Borel…etc”
6.Numarul 6 e o regula: Orice s-ar intampla, raul prietenului e un bine pentru tine!
7.Sa vorbesti cu Dumnezeu ca de la frate la frate.
8.Sa iti sara mucu sau bala la o gluma buna, dar NU in ciorba sau pe tine, totul are o limita!
9.Atunci cand esti beat trebuie neaparat sa te certi cu prietenul tau pe motive neintemeiate!
10.Tzuguie-ti buzule cand esti rau!
si mai merge si 11. Cand prietenii nu sunt atenti fura-le orice!!! mai ales bautura!!!
Asthenia part two
He decides to act now, and realized that mourning would only make things worse, but why should he mourn, and is it worthless to mourn….?
- Fuck it! I lost my balance, C’mon…you are so better than this, my mind is only mine, and only i can make things better, and who are you, second? How can you dare to tell me who i am, you don’t even know me…are you surprised? You don’t know nothing, this glow that you’ve put on you it’s so false, and i will rise over it so quickly. Again, YOU KNOW SHIT ABOUT ME!!! so treat me properly, or go away! Fuck it, i lost it again…mirror please tell me more, i am scared to tell this to myself, you can do this better..
- You don’t want, and i think you cannot face the truth..
- I can’t, but i want to
- Ok, you are weak, you won’t understand once it for all what you should have known so many years ago…
-I can’t even understand you know…
-You need to face yourself, you need to prove who you are, you need to make them know that you aren’t only a box of chocolate, one can use you, and one can eat you.
Then the glass broke, even, it went to far, He wasn’t a tool.He used to be, but not anymore.The use would only be usefull now, hopefully, but it’s it choice,and the LIPeater, would have to thank only with his past soul.His new soul would need to grow, without lies, without false impressions, and without past.
He thinks now about the thing that he cares…”was i so boring, how could i create this poster of myself? this half real, but half unreal avatar?”, but then he realised…”If you haven’t the patience to listen to me, you’re fault! I was here all the way, and i will be many years from now one, but you should be ashame, you wouldn’t even took a moment to know me.
His room started to shrink suddently, he realised that the escape is the only thing that can make him valuable.The north wall couldn’t keep his trace anymore, and the south….well the south wall should shine very bright, because it’s last grey shadows made him think that te wall don’t care about him..
He went outside….breathing again…believing again….hoping again…Dante was trying a hole new life now..
P.S. part one was created, but it will appear when it’s time will come.
- Fuck it! I lost my balance, C’mon…you are so better than this, my mind is only mine, and only i can make things better, and who are you, second? How can you dare to tell me who i am, you don’t even know me…are you surprised? You don’t know nothing, this glow that you’ve put on you it’s so false, and i will rise over it so quickly. Again, YOU KNOW SHIT ABOUT ME!!! so treat me properly, or go away! Fuck it, i lost it again…mirror please tell me more, i am scared to tell this to myself, you can do this better..
- You don’t want, and i think you cannot face the truth..
- I can’t, but i want to
- Ok, you are weak, you won’t understand once it for all what you should have known so many years ago…
-I can’t even understand you know…
-You need to face yourself, you need to prove who you are, you need to make them know that you aren’t only a box of chocolate, one can use you, and one can eat you.
Then the glass broke, even, it went to far, He wasn’t a tool.He used to be, but not anymore.The use would only be usefull now, hopefully, but it’s it choice,and the LIPeater, would have to thank only with his past soul.His new soul would need to grow, without lies, without false impressions, and without past.
He thinks now about the thing that he cares…”was i so boring, how could i create this poster of myself? this half real, but half unreal avatar?”, but then he realised…”If you haven’t the patience to listen to me, you’re fault! I was here all the way, and i will be many years from now one, but you should be ashame, you wouldn’t even took a moment to know me.
His room started to shrink suddently, he realised that the escape is the only thing that can make him valuable.The north wall couldn’t keep his trace anymore, and the south….well the south wall should shine very bright, because it’s last grey shadows made him think that te wall don’t care about him..
He went outside….breathing again…believing again….hoping again…Dante was trying a hole new life now..
P.S. part one was created, but it will appear when it’s time will come.
Eyes Open
E tarziu….la fel ca in ultimul timp nu prea reusesc sa adorm atunci cand as vrea…si probabil la fel ca zilele trecute maine ma voi trezi exagerat de tarziu….aaa….nu…maine plec, deci trebuie sa ma trezesc un pic mai devreme, dar nu va gandit ca asta ar insemna 8-9, un pic mai devreme inseamna 11 
…vine sesiunea acum si o sa ma trezeasca rau de tot la realitate cu somnul.
Motivul pentru care insir cuvinte aiurea din nou pe aici este ca in noaptea asta am observat ca viata merge inainte si ca ea trebuie sa mearga inainte orice ar s-ar intampla, si stau sa ma gandesc daca pana acum nu a mers…ba da cred ca a mers dar nu mi-am dat seama.Totusi, de ce simt ca ma scufund in monotonia multimii? Cred ca cinismul lumii moderne nu lasa loc nimanui sa respire, si doar cei foarte priceputi reusesc sa scape.Cand aud, sau cand vad pe cineva pe la televizor caruia sa ii reuseasca aceasta evadarea, ma bucur gandindu-ma ca momentul meu e aproape, dar apoi imi trec fel si fel de tampenii prin cap, si chestia care ma deranjeaza cel mai mult e ca m-am gandit bine de tot si nu cunosc pe nimeni care sa fie foarte fericit cu ceea ce face, sau nu cunosc pe nimeni care sa fie fericit in modul in care imi doresc sa fiu si eu la un moment dat..ehh..aiureli..
Ma ingrozeste gandul ca poate nu voi reusi niciodata sa fiu cu adevarat liber, ca peste 10-15 ani voi avea aceleasi nemultumiri ca si acum, si sincer nici macar nu vreau sa ma gandesc ca s-ar putea intampla asta.Cred ca exceptand perioada evului medi, toate celelalte sunt cu mult peste perioada moderna, eu unul cred ca suntem mult mai cenzurati acum decat in anul 0, spre exemplu. Cred ca era mult mai usor sa iti urmezi visul atunci decat acum.Trebuie sa iti asumi milioane de riscuri ca sa speri la ceea ce iti doresti.
Nu stiu, probabil sunt influentat acum, si sper ca asta sa fie adevaratul motiv al pesimismului meu.In noaptea asta am citit o chestie care m-a socat in sensul bun, m-a facut sa sper si sa merg inainte, am vazut ca oamenii nu sunt totusi o specie pierduta, si ca mai sunt persoane care gandesc asa cum trebuie sa gandeasca, numai ca din ce vad sunt putini.M-am gandit odata, inspirat fiind, ca daca nu o sa mai fiu fericit aici o sa o caut in alta parte, si momentul ala a venit, numai ca, asa cum am mai spus, lumea din ziua de azi nu te ajuta sa o iei de la zero, ba mai mult iti pune si mai multe probleme in cap..
Acum totusi cred ca totul e in regula,sunt in continuare dezamagit, lasat singur si lipsit de vlaga, dar exceptand prima chestie, celelalte sunt din vina mea, asa ca nu pot sa fiu suparat si nici nu pot imputa asta cuiva, deci asta inseamna ca daca imi vad de treaba mea asa cum trebuie pot sa fiu 66,66% mai bine decat acum, cat despre dezamagirea de 33,33%, ehhh…moldova nu a fost niciodata taramul meu preferat, ma multumesc cu Londra, sau casa cu peluza, chiar si luminile zapacite din orasele insomniace ma fac mai fericit, si inchei in felul acesta, realizand ca sunt mai norocos decat as fii crezut, si ca lucrurile bune vor aparea doar daca eu vreau sa apara, si chiar trebuie sa incep sa imi doresc.
Ciorna
Ok…cum puteti blama un orb ca nu vede…sau cum ii puteti cere unui orb sa vada lucrurile pe care nu le poate vedea?Cum sa stie el ca soarele a apus, daca el nu vede ca a apus?…cate minciuni si cate adevaruri aude el…tot atatea chestii nu le poate crede, pentru ca nu le vede, pentru ca nu le simte si pentru ca e extraordinar de debusolat singur in lumea lui, ametit de tot c se intampla in jurul lui, si cum il puteti blama pentru ca e cum e? nu el si-a dorit sa fie orb…pur si simplu s-a intamplat, nu a avut grija…nu a fost nici atent destul de mult, dar in principiu nu a fost vina lui…deci cum puteti sa il acuzati aiurea daca el vrea sa vada…nu cred ca e un lucru pe care el sa poate sa si-l impuna, cel putin nu stiu, e evident ca trebuie sa isi continue viata si eu cred ca si el isi doreste la fel de mult sa poate merge inainte asa orb…insa asta nu inseamna ca nu isi doreste sa vada…ba da..va dori mereu sa vada pentru ca ar fi mai bine asa, pentru ca nu e nimeni in lumea asta care sa vrea sa renunte la vedere…(probabil va urma…)
11 Noiembrie
Habar n-am ce vreau sa scriu, dar simt ca trebuie sa imi insir gandurile, pentru ca altfel nu stiu daca pot sa le mai tin minte, sau sa le stiu macar ordinea, ordinea dorintelor, si ordinea necesitatilor, faza e ca in ultimu timp nu stiu daca ceea ce vreau e o dorinta sau o necesitate.Totusi am zis sa incerc, deoarece de fiecare data cand m-am simtit jos de tot, am reusit prin acest blog pe care unii sau majoritatea, sau chiar toti il considera de kkt, am reusit sa imi revin, si am aflat si eu ca sa iti dai seama care e problema, inseamna ca ai si rezolvat-o in proportie de 90%.Adevaru ca e o chestie ciudata, “astenia asta de noiembrie” e o problema care imi e destul de cunoscuta.De vreo jumatate de an tot insirui ganduri triste si credeti pe buna dreptate ca altceva nu am mai bun de facut, pai sa stiti ca si eu sunt de aceeasi parere, numai ca vointa imi lipseste cu desavarsire atunci cand nu sunt convins ca vreau sa fac un lucru..si eu nu vreau sa il fac.De ce? poate ca imi plac lucrurile asa cum sunt, sau poate ca nu vreau deloc ca ele sa fie altfel.Important e ca ele au ramas asa, si eu nu doresc sa le schimb, sau doresc da nu sunt hotarat.Imi aduc acum aminte de desenele din copilarie in care apareau pe un umar un inger si pe celalalt un dracusor, si sincer ma vad in acceasi situatie, dar nu stiu care e ingerul si care e dracusorul,oricum nu i-as asculta deloc:)), sunt atat de incapatanat incat chiar daca stiu ca un lucru mi-ar face bine tot nu l-as face daca nu vreau sa il fac.In ultimul timp oscilez intre momente bune si momente ciudate…oricum ceea ce ma bucura e ca cele ciudate au devenit mai rare…totusi la fel de dureroase…si daca va ganditi ca stiti care e motivul acestora…mai ganditi-va odata…putini stiu care e adevaratul motiv…foarte putini…nu stiu de ce ma simt obligat sa explic, pentru ca asa cum am mai spus…scriu doar sa ma descarc, si sa ma simt mai bine, nu sa inteleaga lumea…totusi daca va doriti sa intelegeti cu adevarat, trebuie doar sa cititi atent si nu va dura mult…Dupa atata timp Coldplay tot suna unic, Killers tot ma fac sa ma simt important, si dupa tot acest timp, acest lung lung timp East 17 reusesc sa ma calmeze si acum.Si iarta-ma daca uneori crezi ca imi vars nervii pe tine, daca uneori crezi ca exagerez, sau daca uneori sunt batut in cap…nu sunt rau intentionat:)e doar un instinct prostesc pe care uneori il ascund, alteori nu, dar niciodata nu am fost mai impacat ca acum:D.
P.S. Coldplay – Fix you…nu are cum sa nu va placa…melodia asta e…..chiar daca risc sa fiu iar exagerat….epica.Nimeni nu aranjeaza lucrurile simple mai bine decat Coldplay…
P.S.2 Am hotarat sa nu pun titlu…e de ajuns:D
P.S.3 Azi m-am “incins” cu P.S.-urile…
P.S.4 Momentele de “Killers” sunt “my devil’s water”…incantatoare:D
I’ll see you soon
Nonsens 4
…..Azi o sa fiu rau…rau cu voi…cei carora va place sa va bateti joc de toti restu…voi cei care credeti ca lumea e a voastra…si da…rau cu voi..cei care credeti ca totul inseamna fericirea, minciuna si fatarnicia voastra.
Uite astazi nu mai e asa…azi t nu iti mai bati joc de mine, azi tu nu ma mai folosesti, si tu, azi nu pui stapanire pe mine.DA! azi tu nu mai ai putere, puterea sa ma faci sa vin, sa ma faci sa nu mai…, sa ma faci.Astazi tu nu mai esti tu, iar eu sunt mai mult eu.
Sunt zile in care incerc sa va inteleg, in care, nu ca vreau, dar ca sper ca voi sa aveti un motiv bun pentru care sunteti asa…si stiti ce realizez? Realizez ca voi nu sunteti nimic altceva decat niste copii care uita de Craciun ca alaturi de ei cu adevarat sunt parintii, nu prietenii de alaturi, dar ii inteleg.Ii inteleg pentru ca ei sunt copii.Ei sunt copii, iar voi ce sunteti? voi aveti scuze?DE CE crezi ca fara tine lumea nu exista, iar atunci cand nu mai exista realizezi ca ai nevoie de ceilalti?De ce tu crezi ca a fi o persoana buna inseamna sa fi o persoana care prin bunatatea altora sa iti satisfaci propria dorinta.Si…DE CE tu care presupui ca esti pur, inocent, si ca esti tu..esti de fapt tu cel care joci doua jocuri in acelasi timp?Ai invatzat de la cei mai buni nu?..Pai atunci afla ca ceea ce ai invatzat tu nu e deloc ceea ce trebuie invatzat.Realizeaza odata ce cu totii realizam odata: Lumea nu e cutia ta cu nisip, nu poti sa arunci cu nisip in cel care nu e pe unda ta, pentru ca nisipul odata va vedea cine esti tu si se va rasturna singur peste tine.
Tie prietene iti place sa te joci, dar crezi ca noua ne place? Tie iti place sa fi tu, dar eu nu stiu cn esti tu, si nu vreau sa cred ca tu esti tu pe care mie imi e frica sa il cunosc.M-am saturat, Tu! m-am saturat sa fiu ce vrei tu sa fiu.Nu vreau sa ma mai conduci, Tu!…si…Tu!…vei pierde, pentru ca lumea are simtul corectitudinii.Pentru ca imi place sa cred ca lumea e nascuta in balanta, si ca odata va vedea ce e mai mult rau si ce e mai mult bine, si ca va face ordine.Pentru ca imi place sa cred ca tu, asa cum eu am fost increzator, m-am intors la gandirea pamanteasca, asa vei fi si tu intors.Si pentru ca in final imi place sa cred ca eu am trecut prin foc, si nu vreau sa treci si tu….vreau doar ca eu sa ajung la apa mea, si ATAT..apa mea imi ajunge..apa mea poate linisti totul..pentru ca focul a ars indeajuns de mult incat sa fie stins..si pentru ca linistea merita instalata.Pentru ca voi avea incredere…pentru ca voi continua sa fiu eu, pentru ca voi, cei numai pentru care sa va simtiti bn orice fara sa conteze imprejurul, veti realiza intr-un final, PENTRU ca astazi am realizat ca ce vreau e mult mai mult, mult mai bun, mult mai pur..si ca si exista…Trebuie doar sa ajung la ce vreau, pentru ca atunci va fi perfect.Pentru asta voi continua sa merg, sa ma chinui, si dak va fi nevoie sa las capul jos.Pentru ceea ce am nevoie voi reusi, iar voi…voi faceti ce vreti…De azi nu mai sunt pentru voi….
P.S. Nu incercati sa faceti legaturi…nu isi au rostul…
Uite astazi nu mai e asa…azi t nu iti mai bati joc de mine, azi tu nu ma mai folosesti, si tu, azi nu pui stapanire pe mine.DA! azi tu nu mai ai putere, puterea sa ma faci sa vin, sa ma faci sa nu mai…, sa ma faci.Astazi tu nu mai esti tu, iar eu sunt mai mult eu.
Sunt zile in care incerc sa va inteleg, in care, nu ca vreau, dar ca sper ca voi sa aveti un motiv bun pentru care sunteti asa…si stiti ce realizez? Realizez ca voi nu sunteti nimic altceva decat niste copii care uita de Craciun ca alaturi de ei cu adevarat sunt parintii, nu prietenii de alaturi, dar ii inteleg.Ii inteleg pentru ca ei sunt copii.Ei sunt copii, iar voi ce sunteti? voi aveti scuze?DE CE crezi ca fara tine lumea nu exista, iar atunci cand nu mai exista realizezi ca ai nevoie de ceilalti?De ce tu crezi ca a fi o persoana buna inseamna sa fi o persoana care prin bunatatea altora sa iti satisfaci propria dorinta.Si…DE CE tu care presupui ca esti pur, inocent, si ca esti tu..esti de fapt tu cel care joci doua jocuri in acelasi timp?Ai invatzat de la cei mai buni nu?..Pai atunci afla ca ceea ce ai invatzat tu nu e deloc ceea ce trebuie invatzat.Realizeaza odata ce cu totii realizam odata: Lumea nu e cutia ta cu nisip, nu poti sa arunci cu nisip in cel care nu e pe unda ta, pentru ca nisipul odata va vedea cine esti tu si se va rasturna singur peste tine.
Tie prietene iti place sa te joci, dar crezi ca noua ne place? Tie iti place sa fi tu, dar eu nu stiu cn esti tu, si nu vreau sa cred ca tu esti tu pe care mie imi e frica sa il cunosc.M-am saturat, Tu! m-am saturat sa fiu ce vrei tu sa fiu.Nu vreau sa ma mai conduci, Tu!…si…Tu!…vei pierde, pentru ca lumea are simtul corectitudinii.Pentru ca imi place sa cred ca lumea e nascuta in balanta, si ca odata va vedea ce e mai mult rau si ce e mai mult bine, si ca va face ordine.Pentru ca imi place sa cred ca tu, asa cum eu am fost increzator, m-am intors la gandirea pamanteasca, asa vei fi si tu intors.Si pentru ca in final imi place sa cred ca eu am trecut prin foc, si nu vreau sa treci si tu….vreau doar ca eu sa ajung la apa mea, si ATAT..apa mea imi ajunge..apa mea poate linisti totul..pentru ca focul a ars indeajuns de mult incat sa fie stins..si pentru ca linistea merita instalata.Pentru ca voi avea incredere…pentru ca voi continua sa fiu eu, pentru ca voi, cei numai pentru care sa va simtiti bn orice fara sa conteze imprejurul, veti realiza intr-un final, PENTRU ca astazi am realizat ca ce vreau e mult mai mult, mult mai bun, mult mai pur..si ca si exista…Trebuie doar sa ajung la ce vreau, pentru ca atunci va fi perfect.Pentru asta voi continua sa merg, sa ma chinui, si dak va fi nevoie sa las capul jos.Pentru ceea ce am nevoie voi reusi, iar voi…voi faceti ce vreti…De azi nu mai sunt pentru voi….P.S. Nu incercati sa faceti legaturi…nu isi au rostul…
Just The Killers
“Have you ever been in love?
Oh love, it can start very quickly and very easily.
As simple as a way a beautiful girls hair falls across her shoulders.
But it can disappear just as quickly.
You wake up one morning and its gone, but you want it back and you wanna fight for it!
You wanna breathe that fire again.
So you call for it,
You call out…. “
Just The Killers….Brilliant
Nonsens 3
TU! Innebunesti?…habar nu ai ce e in capul meu…haha…pun pariu ca nici macar tu nu sti ce e in capul tau.Pfff…mai taci..crezi ca sti atatea despre mine, ca ma poti judeca, dar cine esti tu sa razi de mine, de faptele mele, esti bou.NU! Tu sa taci..vai vai..iti bati joc de mine? De cand dezastrul e atat de mic? De cand tragedia e atat de mult invocata si atat de mult micsorata prin lucruri marunte. Lucruri marunte? Vorbesti serios? Lucruri marunte? Cum e acolo la tine, cate tragedii ai vazut tu. Scuza-ma…in cate tragedii ai fost implicat? Habar nu ai…am trait cel putin “atat de multe” ca si tine, am vazut cel putin “atat de multe” ca si tine.Nu cred…altfel ai intelege…inteleg, insa tot acest tam-tam pe care il faci, nu ca ar fi aiurea, dar cu siguranta e un pic tragic, insa nu pentru cei din ci pentru tine…Nu vezi ca te tragi in jos? Nu vezi ca tu dintre toti esti cel ce crede ca esti pierdut? Everything’s not Lost. De cate ori vrei sa iti mai strig.Tocmai tu crezi ca totul e pierdut?…Mai taci…NU! TU SA TACI…Taci si viseaza…Taci si nu mai cauta…Taci si zambeste…Taci si traieste…Cine esti tu sa imi spui ce sa fac? Nu vezi ca sufar?…Ma faci sa rad…Tu suferi?…Tu suferi? Mai taci…si priveste bine in fata…mai taci si priveste
“Eu sunt Tu”
Scrisoare pentru mine
Si ce daca!? Si ce daca noptile si zilele nu mai sunt la fel…eu tot eu sunt.Si ce daca locul acela nu mai e la fel, sau prostiile nu mai sunt la fel de comice, sau acum nu mai sunt deloc;).Si ce daca melodiile nu mai au aceeasi perceptie, nu-i nimic, acum au alta:D. Si ce daca determinarea nu mai e cum era…ea e tot acolo, doar pentru mine. Si ce daca ploua? Se uita prea repede ca mie imi place ploaia.Mersul prin ploaie poate fi mai placut, sau mai interesant decat cel prin soare.E mai greu, normal, dar nu neaparat mai neplacut. Si FIX YOU nu mai e cum era? Uiti ca Fix you nu a fost asa mereu? Uiti cand te-ai indragostit de FIX YOU? Parca niciodata nu a sunat mai bine. Ai uitat For Reasons Unknown? Acum Adam Sandler nu mai pare venit din filemele SF.Acum furtuna daca vine voi fi mai atent la mine.Acum nimeni nu trebuie sa inteleaga dece si ce scriu, pentru ca probabil doar unul va reusi.
Argintul meu nu vreau sa se transforme in aur, argintul meu doar asa e cel mai bun.
Iar acum “lucrul acela obsedant” “12 sau 21″ poate arde 
Scrisoare
Inca un text, care pentru mine e foarte frumos, gasit pe internet:
Scrisoare.
Nu credeam ca voi fi vreodata genul care sa se manifeste astfel, care sa isi deschida sufletul in felul acesta, care sa spuna cu atata usurinta: TE IUEBSC!. Totusi, gandindu-ma la un anumit 11, blestemat sau nu, ma intreb daca merita sau daca vreau sa renunt.Imi e frica si nu vreau ca aceasta chestie sa strice mai mult si nu pot crede ca dupa atat timp tot nu reusesca sti dacaintradevar va strica sau dimpotriva va face bine.
Trebuie sa zbor……….
Nu credeam ca vreodata frunza chiar va cadea.Insa ea vrea sa se intoarca, vrea sa sparga bariera fara de speranta a nucului.
- Spui ca alte frunze nu le indragesti ca pe mine, nucule. Insa spui si ca legatura pare subreda.Eu te provoc, nucule, sa incerci!
Inca pot, nucule, sa fac un triplu AXEL….pentru tine o sa il fac nucule.Crezi tu, nucule, ca nu vom putea ajunge impreuna la visul nostru, Londra? Eu nu stiu daca pot fara tine, si, nucule, casa noastra nu va fi la fel de verde, sunt sigur de asta. Tu doar sa ma las in adierea vantului si o voi face nucule, voi pleca indata.Spune-mi sa mai stau si o voi face. NUCULE! cu tine sunt fericita, insa fara fericirea ta, nucule, nu inseamna nimic.Sa ajung inapoi spre ramurile tale e greu, stiu, dar crezi ca fara lupta rezolvi ceva important.Luptand, rezultatul e mult mai dulve.Tu mai lupti, nucule? Tu mai lupti? sa sti daca pot lupta alaturi de tine.In doi totul e mai usor.Spune-mi, nucule, voi ofili la radacina ta, sau pot ajunge din nou sa fiu stransa de ramurile tale.Nucule! fara tine imi e greu…
Copacul ramase rece la rugamintile frunzei, la dorintele frunzei, la boala frunzei.
Toamna venise, iar odata cu ea sufletul frunzei, ofilise…
Blestemat
Am dat din greseala pe internet, de o chestie care mi-a placut foarte mult.Este vorba despre o poezie a unui autor de care nu cred ca a auzit nimeni dar care din perspectiva mea a reusit sa scrie o poezie foarte tare.Spune-ti daca va place si voua:
?? BLESTEMAT
Andrei Avramescu
TREZESTE-TE!!! imi strig acum,
Cauta-ti un intreg drum.
Tot ce pot insa sa spun,
E, nu mai duc, nu mai sunt bun.
A-nceput toamna tarziu,
Cand era greu sa mai fiu.
Intoarce-te! tu, dulce timp.
Ca sa pot eu sa te schimb.
Are rost sa-ncerc sa sper?
Cand inima iti e de fier.
Are rost sa ma gandesc?
Si spre tine sa privesc?
STOP!!! acu n-as putea din nou?
Sa fac iarasi un nou show?
De cand m-ai prins tu in capcana?
De cand?…nu mai am coroana?
URLA!!!cat poti tu de tare,
URLA!!!si sti in picioare.
URLA!!! spune ca mai vrei,
Urla, lasa-i totul ei.
Lasa toate amintirile
Lasa-i toate zilele
Da-i tot ei si fericirea,
Da-i tot, ei, ia doar iubirea.
Ia iubirea s-o pastrezi,
Si nu inceta sa crezi
O sa ai si cui s-o dai,
Doar asteapta, doar mai stai.
Pot acum sa mai iubesc?
Parca degeaba traiesc
Am mai luat o lovitura
Am primit pe cea mai dura.
Hai! ridica-te, te rog!
Stai un pic, usor, pe loc
Tu stiai de mult cum e
Nu te lua dupa lume.
AI PIERDUT! din nou, hai pleaca!
Fantana asta este seaca.
Oricat tu ai incerca,
N-o sa poti scoate apa.
Eu mai vreau, eu mai treaiesc,
Inca pot sa te iubesc
Mai gandeste-te un pic,
Mai gandeste-te iti zic.
Insa ea de mult gandise,
Ea de mult in sine zise
A plecat, si am scapat.
Nu-l vreau iarasi pe ratat.
Stau si ma gandesc la tine,
Dar aici nimeni nu vine.
Nu-i nimic nu eu-s de vina,
Trupul pare sa mai tina.
…………………………………………….
SA IUBESC! SA STRIG! SA VREAU!
SA-NCETEZ, ca sa mai beau,
Din al vietii amar vin,
Presarat cu rau si chin.
Eu mai vreau, mai pot, mai duc,
Nicaieri nu vreau sa fug.
Da-mi tot ce-i mai rau, mie,
DA-MI!!! ca inima mi-e VIE!
I’ll never see you again!
What's Wrong
In ultimul timp traiesc cu sentimentul ca ceva nu e in regula, ca ceva in viata mea, sau in viata asta nu e in regula..cred ca ma asteptam la prea mult de la ea, si de fapt am primit un pumn de nisip in viata si un mesaj de genul “asta e tot ce primesti tu, treci inapoi la coada si poate data viitoare ai noroc”, dar care data viitoare, daca nu va exista niciodata data viitoare, si daca niciodata nu voi primi ceea ce vreau.Imi place sa cred ca, intradevar noi avem puterea sa facem tot ce vrem, dar in acelasi timp imi place sa cred ca cineva vreodata va zice “acum e randul tau, fa-ti de cap” si imi va da o mana de ajutor in privinta cu toate visele si cu toate enigmele pe care am si voi avea nevoie sa le descifrez.Imi place sa cred ca nu va fi mereu asa si probabil vreodata tot ce e rau in lumea asta se va opri si poate atunci cu totii vom putea privi cerul senin fara nici o grija si vom spune ca nu avem nevoie sa ne batem capul in halul asta, rautatea 
nu mai exista, tot ce tine de ea a fost aruncat undeva departe si nu se va mai intoarce niciodata, iar noi oameni vom putea avea incredere in oricine vom dori, si nici macar nu vom mai putea tine numarul prietenilor adevarati, vom lasa la o parte amintirile acelea negre cand ne intrebam daca exista cineva caruia sa ii putem atasa titlul de prieten de nadejde.Sunt suparat pentru ca cineva, cu siguranta nu ne-a uitat, insa ne pedepseste in continuare cu dezamagiri, tristeti, vorbe aruncate in vant, si ne intoarce unul impotriva celuilalt exact cand nu e momentul.NU! spun ca in acest moment meritam aceea fericire fara sfarsit, dar cred ca avem dreptul sa speram ca va veni si ca va veni curand, nu?
Cateodata am impresia ca tot ce a fost frumos a trecut si ca nu va mai veni prea curand inapoi, exact opusul ideii care ne face sa mergem mai departe, si am impresia ca nu sunt singurul nemultumit de tot ce se intampla pe lume, cu siguranta tot noi suntem de vina pentru toate rautatile din lume, pana la urma noi suntem cei care am deschis cutia Pandorei nu, insa cred ca avem dreptul la un ajutor, un ajutor care sa ne faca sa ne fie mai usor in privinta lacatului ce trebuie pus acelei nenorocite cutii, deorece din tot ceea ce vad ea pare sa nu aiba fund, relele ies si incep sa sufoce tot ceea ce e bine, sau cel putin tot ceea ce a fost bine.
Cateodata imi doresc ca basmele cu oameni care aduceau pacea pe pamant sa fie adevarate, din filmele de genu actorii sa iasa si sa dea o mana de ajutor la ridicarea unui bastion al dreptatatii, unui ultim bastion care sa lupte nopti si zile neintrerupt pana cand vom castiga, sau in caz ca nu vom merita sa ne resemnam cu totii cu gandul ca am incercat, ca eram aproape de reusita, si ca totusi vom continua in aceasta lume neagra cu o alta speranta la alta minune..
And it’s a long long long way down….
I’ll see you soon…
Fix you Please!!
Poate ca este prima chestie cand intr-adevar ceva bun iese, cand intr-adevar lucrurile merg exact cum le gandeam sau poate nu cum le gandeam dar de fapt cum nu le gandeam si cum spre uimirea mea chiar ies bine:))) sau din nou inchipuirea mea isi bate joc de mine in cel mai josnic mod.So, after all are you trying to fix me or it’s just me? are you trying to help me or it’s just me….Imi e greu sa pot sa imi exprim exact sentimentele pentru ca nu stiu daca ele vor ajunge acolo unde chiar trebuie sa ajunga nu?Prostii….daca ma pricepeam nu mai aveam nevoie de atatea chestii, atatea idei si atatea aiureli pana la urma…Aberez…sau poate nu…aberez pentru cine trebuie si spun lucrurilor pe nume pentru cine vrea sa ma asculte si pentru trebuie.Pe bune chiar nu vreau sa fie ca pana acum…nu vreau sa astern tampenii degeaba doar pentru ca imi place sa cititi aberatii, Fix you…yeah fix you..:D…idei frumoase, ganduri si mai frumoase, coduri mult prea frumoase pentru a fi adevarate. Si totusi, da, sunt adevarate dar doar pentru tine, cel ce vrea sa ma asculte, cel ce poate sa ma asculte, cel ce e in stare sa ma asculte si sa ma inteleaga.Poate cea mai tampita creatie sa aiba sens???….
So after all can i see you soon…?
Dezamagire...Din nou..? Cred ca da
Am realizat de curand…de fapt de ce zic “de curand” cred ca stiam chestia asta inca de la inceput dar nu am luat-o in seama sau nu am vrut sa o iau in seama..In lume sunt multe lucruri menite sa te faca sa te simti aiurea, iar atunci cand crezi ca ceva poate fi perfect…fugi!!!…fugi cat poti de repede de acel lucru perfect p
entru ca te va face sa iti pierzi mintile, sa faci lucruri nebanuite, si intr-un final sa realizezi, cum spuneam si intr-un articol mai vechi, ca nu e deloc perfect.Nu stiu daca exista lucruri perfecte, poate doar in mintea noastra…pentru ca vrem sa fie perfect…dar nu sunt, pur si simplu nu sunt.Daca va veti gandi bine veti realiza ca nu exista asa ceva, poate doar lucruri destul de bune care sa te faca sa te simti destul de bine, insa lucruri perfecte niciodata..Imi trece acum prin minte o chestie care sa ma contrazica…Visele..nu? visele pot fi cateodata perfecte…da e adevarat, dar pana la urma te trezesti din el nu? pana la urma tot degeaba e el asa daca pana la urma e doar praf aruncat in ochi…Puteti spune ca aberez, iar, dar ganditi-va si voi mai bine inainte sa faceti afirmatii aiurea…pana la urma nici eu nu pot invinui pe nimeni pentru felul in care gandeste, si nici eu nu prea doresc a fi invinuit pentru felul in care gandesc.E ceva foarte normal sa avem pareri diferite…altfel am fi doar niste “identici”.Fara pareri diferite nu am fi evoluat niciodata..In fine cred ca iar am sarit de la subiect. In legatura cu activitatea mea pe acest blog…am fost cam lenes in ultimu timp…nu am avut nici chef, nici idei, nici chef:P…poate pe viitor voi fi mai atent cu acest blog…
I’ll hope we’ll see each other soon:P
Why Do I Keep On Counting
So i look in you’re direction, but you put me no atention, do you, but who pays me atention anymore? Nobody, do i feel bad, not really, i feel bad just for some small things that dance badly in my head, so why do i really keep on counting? Why? because i like this game, even if it’s only me who i am playing.I play a multiplay
er game just by myself, it’s like you are entering a Counter-Strike lan game only you, and hide over some crates, then start shooting air, just because you like very much this game and you can’t stop doing what makes you feel happy,but then you realise you are alone, and no one gonna join you.
Blue eyes, yeah the spotlight, shines upon you, and how could, anybody, deny you, deny me.Those blus eyes, you’re the one that I wanted to find…I ran to you with the speed of sound, but you seemed to be running much faster, so how could i catch you?So, i try my best but i didn’t succeded, i got what i wanted, but not what i needed, please show me those lights to guide me home where i love to stay, i don’t want to let it go, i can’t try, but i want to know what i worth.Fix me???oh take me back to my start…please pull the puzzles apart…You’re skin, oh yeah you’re skin and bones, turn into something beautiful, and you know for you i bleed myself dry, but you have no ideea of that, do you?i look in you’re dire
ction but you pay me no atention, Why? I could say in this moment that you see the world in black and white, but why do you ignore all those other colours, what’s wrong whit yellow, orange, green, blue…what’s wrong with blue?do you have the power or courage to see the blue?I know you dont listen to me, but believe me i have to do this on and on and on, it’s what makes me not bad…So you know how much i need you, but you never even see me…do you??? And this is my final change..and i lost my trust, i know i never should have.Please turn around and see that warning sign, please turn you head right or left, and i’ll be there…
See it in a new sun rising
See it break on your horizon
Oh, come on love, stay with me…
Asemanarea cu Coldplay e intentionata, nu pentru ca as fi vreun fals, doar pentru ca aici ma regasesc cel mai bine
I’ll see you soon….
Mare 2008
…Dap..m-am intors, nu stiu pentru cat timp, nici nu vreau sa imi fac planuri, e mai frumos sa vina totul de la sine, chiar daca uneori nu vine nici daca te rogi de el.Inca o pauza (nu stiu daca meritata sau nu), dar obligatorie, odata cu vacanta de la mare:D.A fost, cred ca daca zic perfect nu mint cu nimic, dar totusi, a fost aproape perfect, parca nici nu imi mai venea sa ma intorc, as fi vrut sa mai stau inca vreo 2 luni pe putin, insa, daca nu sunt destul de destept sa inventez vreo chestie care sa imi aduca miliarde, sunt nevoit sa ma multumesc cu doar o saptamana, care nici asta nu e de nicaieri.A trecut prea repede, parca shot-urile din White Horse nici nu au existat, diminetile petrecute pe plaja inghetat tot, parca si ele au disparut prea repede.Gura mea nu mai are acelasi gust de sare ca dupa orele petrecute in apa.Acum in gura am un gust prea uscat…Daca ma gandesc bine ii duc dorul pana si Patroanei Simona…sau nu, mai bine nu, aici am mers cam prea departe..Doar suntem o natie de ratati nu? (prietenii stiu de ce).Ma plim
b un pic prin camera de plictiseala, ochii imi sar pe faimoasa revista de 50 Ron..cum drq am reusit sa o fac si pe asta nu stiu:-??. Nici Jimmy, sau Mika nu mai sunt, acum ma mai alinta din cand in cand doar Costel.Ce faci tu Costele fara prietenii tai…?Parca mai aud un pic un: Hai!!..Ia-o!!!..NIa!!!..HO!!!…HAIDE!!!, dar nici asta nu e adevarata,e un sunet fals..aici nu e nimeni care sa ma trezeasca asa…nu?M-as plimba vreo 500 de metrii pana la o portie de Hamsie…ups..am uitat ca in Colibasi sau Moreni nu face nimeni..Deja sunt iritat, dar aici ce se intampla? aici ce putem face?..NIMIC!! din cand in cand un fotbal, sau un gratar mai sparge plictiseala..in rest:-??.Parca nici tu nu ma mai privesti ca inainte..De ce? Habar nu am si parca nici nu conteaza…PARCA…folosesc de prea multe ori acest cuvant..incertitudinea e de vina..PARCA mai vroiam sa zic si altceva, insa las pe data viitoare…
I’ll see you soon…
Mai are rost...?
Ti-a placut vreodata ceva atat de mult incat sa vrei sa faci totul incat sa obti acel lucru?A fost vreodata ceva ce iti imaginai a fi perfect, a nu avea nici o greseala si a fi total in conformitate cu principiile tale, ideile tale, principiille tale?A fost vreodata ceva care ai zis “trebuie sa fie a mea, sau al meu”.Cu siguranta ca a fost nu? Da…iti amintesti perfect cursa aceea nebuneasca pentru obtinerea acelei perfectiuni..da….ce frumos era sa iti imaginezi ca il vei obtine:D.Nu poti dormi noaptea cu gandul ca ce frumos o sa fie, ca vei fi atat de fericit si nimic nu va mai conta pentru tine.Am trait si eu momente din astea..sunt poate cele mai frumoase, insa e o mare problema, de obicei aceste perfectiuni nu sunt chiar perfectiuni, si cu fiecare zi care o petreci in cautarea sa gasesti cate o chestie care nu iti convine, zilele care trec fara sa gasesti perfectiunea, o transforma pe aceasta intr-un lucru plictisitor, de care nu mai ai chef deloc, si pe care nu vrei sa il mai alergi, ajungi sa descoperi la el lucruri pe care nu le vrei deloc.Parca nici ideile nu mai coincid cu cele ale tale.Parca lumea imaginara pe care tu o vedeai incepe sa se destrame incetul cu incetul.Nici limba vorbita nu mai e aceesi, parca ne intelegem turceste, naspa, foarte naspa.Ajungi sa crezi ca ai pierdut atata timp visand degeaba, deorece lucrul visat nu e deloc asa cum il visai.Nu toate aceste lucruri sunt mereu asa, insa lucrurile ideale pentru tine sunt foarte rare, si uneori ajungi sa alergi o viata intreaga pentru ceva de genu,insa daca l-ai gasit si ai realizat ca e perfect pentru tine, atunci cu siguranta a meritat, a meritat sa iti pierzi o viata pentru a fi intradevar fericit.Acum stau sa ma gandesc daca mai are rost sa alerg, sau daca trebuie sa pun capat cursei…
I’ll see you soon…
Alt Nonsens
Ma gandesc uneori daca merita? ce sa merite? Nu conteaza asta acum, ce conteaza insa e aceasta complicata intrebare…Merita?Sunt momente in care nici macar nu stiu de ce imi pun intrebarea asta, cand raspunsul este atat de clar,NU, normal ca nu merita, insa sunt si momente care cand ma simt un pic aiurea legat de chestia asta,si zic ca poate sunt eu prea asa, sau prea asa si poate gresesc, insa fac asta numai de dragul de a nu pierde nimic…Foarte gresit..in momentul asta, a pierde este un lucru iminent, si nu am cum sa il ocolesc oricat de multe sacrificii as face..Acum imi trece prin minte alta solutie, de ce sa mai fac sacrificii,nu? Totusi pentru ce ma zbat atat?…nu se mai merita, si nici nu se mai poate, si sincer nici nu mai are rost, poate nici nu mai vreau.Am zis poate, deorece sunt momente de indoiala, care gandindu-ma acum la ele, “la rece”, nu isi au rostul.Am indoi
eli in privinta unor lucruri sigure…nici eu nu reusesc sa ma mai inteleg uneori, iar cateodata nici nu mai incerc, o las asa, pentru ca probabil uneori adevarul e prea dureros, si mai bine sa nu il sti,nu?Dap asa, dar ce faci atunci cand adevarul acela dureros, cum o fi el, iti face cu mana in fata ochilor: “hey, fraiere sunt aici, ce faci mah, uite-te aici nu ma vezi, sunt chiar in fata ta, hai stiu ca nu vrei sa ma vezi dar, trebuie, chiar trebuie, uite-te aici ce mai astepti?”.Si atunci e necesar sa il vezi nu, e necesar sa ii faci si tu cu mana si sa ii spui ca il vezi, dar cum mai poti da ochii cu acest prieten dureros, stiind ca l-ai vazut, insa tot refuzi sa il introduci acolo in cap, si il impingi spre uitare.CAT MAI REPEDE, UITA!!! nu?Dap astea sunt situatiile cand vrei sa uiti de tot,sa te trezesti intr-un desert si nimeni si nimic sa nu te deranjeze, supere.Ei…asta e (din nou)…si iar aberez…sau nu…ba da aberez ) …nu ma luati in seama, vorbesc prostii:P.
I’ll see you soon…?
Enigma (SNAP! 3)
Who are you? Please just tell me who are you? and i don’t expect answers like…”My name is..” or “i’m John Doe”, i realy want to know what lies inside of you, who is the real you? Like usually, in the past few, last night i saw you again, but this time, a bad you, a person whom i never want to meet, and i hope the last night image of you is a wrong one.This time you listened to me, this time i had that courage that i was talking about and this time we talked open, but this time you weren’t so kind, you scared me with you character, and for this I want to know, please tell me are you the one who like to meet me, or see the sunrise with me, or you are the urban one, who doesn’t give a damn about adventure, mistery, risks, or stars, do you like watching stars? or the big clouds? would you answer me like last night, or you be the one who i first imagine.The days pass, and the dreams, are turning from white, to black, the hope, THAT HOPE, is turning into a enigma.Do you wanna meet me anymore, or those last words where just some sand in eyes?Do I start acting like a desperate boy who thinks he met the girl of his dreams?I don’t know, but i certainly don’t want it.But i think it’s hard to speak when you can’t even open you’re mouth, it’s hard when you want to see and you cannot even open you’re eyes.Do you want to open my eyes? or my mouth? or my heart…..especially my heart…I blame me for this lack of action….i blame me because i am so lazy…so lazy to just open my mouth…
I hope I’ll see you soon….
Vis
E dimineata, raza aia nesuferita de soare se incapataneaza sa imi intre in ochi cu toata opozitia perdelei.Ma doare spatele un pic nu am dormit prea bine, asa e la munte…Ies cu ochii pe jumatate deschisi afara…pustiu…nimeni si nimic in jurul meu, doar oameni placuti, prieteni, in rest nimeni.E frumos aici, ma gandesc sa raman aici..Iarba are o culoare atat de verde incat poti jura ca veredele
cunoscut pana acum era murdar sau spalacit.Aerul e foarte curat aici, normal aici nu sunt fel si fel de tampenii care sa il polueze, nu? Inauntrul cabanei nu e nimic, decat un pat, o masuta, si un radio la care canta numai si numai Coldplay…E placut sa te intinzi pe iarba si sa privesti cerul fara nici o suparare in minte, nici macar una, nimeni care sa te intristeze si sa te faca sa visezi la alt loc ideal.Cerul bineinteles e plin de nori mari,albi si pufosi.E veselie in jur,fiecare se intelege perfect cu fiecare, facand timpul sa treaca repede cu fel si fel de jocuri tampite…dar de ce sa treaca timpul?Lasa sa stam aici cat mai mult,iar orasul si a sa Cutie a Pandorei, sa ramana doar un cosmar, de care am scapat foarte repede, doar deschizand ochii.Seara se lasa incetul cu incetul, o adiere racoroasa se instaleaza incetul cu incetul, nu ne pasa, ne luam un hanorac pe noi si gata, trece si frigul:D.Ne adunam toti in jurul focului, radioul l-am luat cu noi, nu ne saturam niciodata de Coldplay:D.Mai trece timpul si incepem a spune basme, legende si povesti de groaza menita parca sa ne apropie mai mult, ca intr-un final sa ne transformam intr-un maldar de persoane adunate una langa celalalta de frica vreunei rautati din povesti.Atipim…inca o data e frumos, sa adormi privind stelele e excelent, aici sunt cele mai multe stele din lume, pe acest cer…:D.Intr-un final somnul pune stapanire pe noi, nu-i nimic maine va fi la fel…si la fel…si la fel…
I’ll see you soon…
Imi pare rau
Imi cer scuze pentru momentele in care exagerez, imi cer scuze pentru momentele cand fac lucruri tampite, pe care nu ar trebui sa le fac, imi pare rau pentru ca sper in lucruri in care nu ar trebui sa sper, nu e frumos din partea mea, imi cer scuze pentru toate actiunile mele care aduc suparari, iertati-ma pentru momentele de egoism, nu ma mandresc cu ele.Imi pare rau pentru ca uneori fac prea mult caz pentru chestii care oricum nu ajuta la nimic, nici pe mine, nici pe voi, ba din contra risca a afecta amandoua partile.Voi incerca sa las toate prostiile in urma, iar eu sa imi arunc visele tampite acolo unde le e locul, vise care pentru a fi indeplinite am nevoie de mult prea multe inlanturi de coincidente si intamplari faste.”I don’t wanna follow death and all of his friends”.Cu siguranta nu vreau asta, cu siguranta nu vreau sa fac lucruri nefiresti…cu siguranta vorbesc atat de singur…poate fi si asta un avantaj, nu sunteti nevoiti sa imi ascultati prostiile debitate de o minte rupta in doua.Si daca in toate nebunia asta imi scapa vreo plangere,cu siguranta nu o pun pe seama voastra, nu e frumos, nu am facut asta niciodata si nu o voi face niciodata, sunt constient de greselile mele.Imi cer scuze daca uneori va simtiti ofensati de cuvintele mele, cu siguranta n am intetia de a va face sa va simtiti aiurea, iarasi nu ar fi frumos.Imi cer scuze daca am deranjat uneori, sau creat pareri proaste…DAR in primul si primul rand Imi Cer Scuze MIE, pentru ca nu pot fi asa cum as vrea pentru ca din cauze necunoscute nici de mine, nu-mi pot aranja ideile asa cum ar trebui si nu asa amestecate, astfel poate voi obtine ceva mai bun. Imi cer Scuze….
I’ll see you soon…
Si totusi...
Si totusi, atunci cand nimic nu merge, atunci cand sunt, DA, trist, sau, DA, neimplinit, cand sunt satul, iar singurul lucru care imi iese din gura este: Pfff…O chestie mereu va readuce pofta de viata in inima mea este fotbalul.In sala, pe teren mare, pe iarba, oriunde, numai fotbal sa fie.Atunci cand imi pun sperante in chestii pe care le stiu de la inceput pierdute, fotbalul ma face sa spun: “Asta e, nu a fost sa fie, mai mult nu pot face”, si asa reusesc sa scot zambetul pe care nu credeam ca il voi mai vedea.De ce nu poate fi lumea o minge pe care sa o privesti plin de suspans in drumul ei spre plasa:D.De ce uneori cei din jurul tau, din viata de zi cu zi, nu se daruiesc pentru tine asa de mult pe terenul de fotbal?De ce viata nu e un teren de fotbal unde sa lupti cu colegii de echipa (prietenii) pentru un scop comun? iar adversar
ii sa ii saluti prieteneste dupa meci, si sa le admiri jocul excelent din timpul meciului?Cum am mai spus, fotbalul inseamna extraordinar de mult pentru mine, nici nu ma imaginez la 50 de ani,nu vreau sa ma gandesc ca va veni o vreme cand picioarele nu ma vor mai asculta, si d-asta incerc sa profit cat mai mult acum, pentru a nu regreta mai tarziu.Ce poate fi mai frumos decat un dribling reusit?o pasa excelenta? un sut de senzatie? un tackling perfect, o minge scoasa de la vinclu sau chiar o alunecare disperata cu intent
ia de a salva un gol? Sa te daruiesti pe teren este un lucru extraordinar, pot sa spun fara sa exagerez ca este o chestie nobila.Si ce daca in final, dupa 2-3 ore de jucat, devin deseori o leguma? Cu siguranta, o spun din toata inima, MERITA!!! Da MERITA sa simt ca fiecare picatura de sudoare de pe frunte a ajutat la ceva bun, la creerea unui lucru frumos acolo unde iubesc:D.Da fotbalul ma ajuta sa trec peste tot, inclusiv peste
dezamagirile pe care, REPET, eu le pornesc.As vrea uneori ca unele lucruri sa fie la fel de simple ca o pasa de un metru din aparare.Atata timp cat voi mai putea juca fotbal putin imi pasa de rautatile din jur, mie imi trec repede 
.
I’ll see you soon…
Pfff...
Ar trebui sa dorm la ora asta, nu pot insa face asta din doua motive.Unu: In ultimul timp rar am mai adormit de la ora asta, si motivul doi care este mai important: Nu pot dormi, deoarece gandurile mele insista sa
reflecte la ideile si intamplarile care m-au facut sa scriu postul de dinainte.Sa fiu si eu in aceea categorie? cu siguranta nu este acesta raspunsul, insa simt ca sunt pus fortat in acea categorie, fara sa se priveasca mai atent la mine.Nu sunt nici pe departe asa cum va place sa credeti ca as fi, nici macar nu va obositi sa ma cunoasteti inadeajuns nu?..pffff..si totusi de ce imi bat atat capul cu chestia asta?Probabil pentru ca se practica acel lucru hidos pe care il urasc din tot sufletul, poate cel mai mult…Nu sunt inteles…si asta nu pentru ca nu as putea fi, ci pentru ca lumea nu se oboseste sa inteleaga ceea ce nu o intereseaza,nu?Nu sunt nici pe departe un inadaptat al societatii, repet: NICI PE DEPARTE.De ce unora le place sa gandeasca astfel, sau ca as gandi astfel, sau…. sau poate sunt eu fraier ca ofer atatea explicatii, catre o chestie care asa cum am mai spus pare o teorie a conspiratiei, poate ca ma implic prea mult in ce nu ar trebui si poate iubesc prea mult ideea de a fi bine odata, dar daca nu va fi asta este numai vina mea.NU am dat niciodata vina pe altceva sau altcineva.Hai sa fim mai responsabili pentru ceea ce facem, chiar daca responsabilitatea nu ma caracterizeaza, insa sper ca odata o va face.Sper ca m-am descarcat si mi-am eliberat mintea de toate prostiile care nu cred, de fapt ca sunt ale mele, sau sper….
i’ll see you soon…
Satul
Cine sunteti voi sa imi spuneti ce sa fac?cine sunteti voi care imi spuneti mie ca ceea ce fac, fac intr-un anumit fel?Cine sunteti voi sa imi spuneti ca ceea ce sunt, sunt prost?Oamenii asa au fost mereu, mari critici, insa nu au apucat sa observe adevaratele motive pentru care facem lucrurile cateodata prost, cateodata lucrurile merg prost pentru ca incercam sa facem ceva bine, iar cateodata lucrurile chiar nu sunt facute pro
st, ci sunt facute bine, insa nu stim sa apreciem ce este in jurul nostru.De ce nu putem spune: “Ce bine este facut”, si cautam mereu fel si fel de nimicuri ca sa iasa rau?Cred ca cel mai bine este sa nu bagi in seama critica venita aiurea, venit parca din nimic, asupra ta.Sa inveti sa spui, “frate nu ma intereseaza parerea ta, atata timp cat nu fac nici un rau nimanui, nu cred ca e treaba ta”.Cateodata sunt suparat si imi explodeaza in fata cate o chestie pusa aiurea,facuta aiurea, sau poate exagerez, sper sa exagerez, insa de obicei daca exagerezi intr-un anume fel o faci si in celalalt, este un fel de domino al sufletului.Daca o sa fie bine, perfect, daca o sa fie rau mai putin perfect, insa nu voi fi terminat, oricum va fi, viata merge inainte.Nu stiu oare ce astept sa se intample, poate doar urasc aceasta lipsa de intelegere din parte celor care conteaza pentru mine, urasc sa stiu ca nu gresesc insa sunt atat de rau criticat, poate ar trebui sa ne uitam la doua lucruri, ori sa privim in curtea noastra, ori sa privim cu alti ochisi mult mai atent in curtea celuilalt.Totusi e greu sa sti ca nu sti sigur, si totusi sa actionezi in functie de morile de vant.E greu sa sti lumea nu te intelege asa cum ar trebui…si astfel ajungi sa te certi singur, crezand in teoria conspiratiei,asta fac si eu acum nu sunt mandru, insa cateodata si teoria aceasta are adevarurile sale…ufff…
Out of my skin, i wanna jump, out of my skin, and watch the clouds….
I’ll see you soon…
SNAP! 2
-Buna!
-Cu mine vorbesti?
-Dap…sper ca vrei sa vorbim, macar asa daca altfel nu putem macar intr-o idee uitata undeva intr-un colt prafuit de vis, vis ciudat, parca un fel de flash-uri continue.
-Cred ca inteleg ce vrei sa spun…
-Da?Chiar intelegi? chiar vrei sa vorbesti cu mine?
-Da, ma gandesc ca, as putea intelege mult mai multe daca as sta de vorba cu tine,ma gandesc ca asa pot afla lucruri doar banuite,iar tu, chiar daca nu te cunosc asa bine, imi poti lamuri multe chestii.
-Sincer,sunt un pic uimit, nu credeam ca voi avea aceasta sansa vreodata, sti de fapt nici nu stiu ce sa iti spun cum sa iti spun..
-Dar de ce esti asa agitat?stai linistit, nu e nici o problema spune exact ce simti.
-Ma tem ca lucrurile chiar daca vrem sa vorbim deschis, nu pot fi deschise, ideile raman idei pentru ca asa sunt si sunt sanse mari sa moara idei, iti trebuie un curaj enorm sa-ti poti deschide ideile.Se spune ca omul care vede ideile este un om nebun.Chiar trebuie a fi nebun pentru a putea intelege?
-…ufff.Nu stiu ce sa zic, de ce ai vrut sa vorbesti cu mine daca nu poti sa te deschizi in fata mea?
-Pentru ca speram sa am curajul ala despre care vorbeam..Daca vrei sa fi alaturi de mine sunt sigur ca sti ce vreau, sti ce spun, chiar daca spun prostii, sti ce gandesc, ce iubesc, ce simt, ce vad..Daca vrei sti totul despre mine.
-Dar acum noi ce putem face?Nu pot sta alaturi de tine aici pe aceste scari, in acest decor de vis, pe acest camp de toamna prafuit.
-De ce? de ce nu poti ramane cu mine?sti ca eu asta vreau…
-Ramane sa te pot intelege mai bine pentru a iti putea descifra misterul.
-Dragostea e un mister, asta e farmecul ei.
-As vrea sa raman cu tine, insa nu pot, facem parte din lumi diferite.
-Prostii…
-Imi pare rau..raman alaturi de tine cu gandul, sperand ca in curand curajul sa il am eu si pot fi alaturi de tine fara sa imi pese…sti de fapt as vrea sa vedem amandoi acel orizont
-Speram sa spui asta,si sper sa nu ma uiti…
“Astfel cei doi, plecara in directii opuse, parasind decorul de vis, intorcandu-se la vietile lor simple si deprimante, fiecare sperand ca odata, cat mai curand, vor putea sa aduca subiectul acelui vis in vietile lor triste…”
I’ll see you soon…
SNAP!
HEY!!! STOP!!!…What are you doing? Hey! you weren’t supposed to pass near me like we are some strangers.Please turn around…please…It wasn’t like this.You should come to me, you should sit next to me on this rusty stairs…please come near me here..please!!!You were supposed to put you clear forehead next to mine, and we should watch with nothing, but us, on our mind, at that blank horizon, shouldn’t we??Please make this dream come true..please! you should say slowly, just between you teeth,a little cheeky, but not to much, that words…”I love…”…and then i don’t want that “SNAP! back to reality” I DON’T WANT IT ANYMORE!!!! I just want to go home knowing that it’s real, Oh my god it’s real.Come…please, don’t go away, please, stay with me, i swear we know each other, i swear we aren’t just two strangers, we realy know each other, just try me..PLEASE try me..you have nothing to lose.I want to be happy, a must be happy, I deserve to be happy…I NEED TO BE HAPPY…
I realise now…You aren’t about to come…aren’t you? I just thought it could happen…
Why aren’t you shaking….
And if the answer is no
Could i change you’re mind…
I must see you soon…
Too late
Din nou noapte, din nou toate gandurile aiurea imi strabat creierii.Sunt foarte obosit..in ultimele 48 de ore am dormit foarte putin, dar a meritat.Sper ca am reusit sa fac persoanele importanta pentru mine sa se simta bine, eu unul m-am simtit, chiar daca pe alocuri a fost de munca.Nimic nu e mai frum
os decat sa sti ca cineva se bucura pentru ca ii esti aproape.Fie ca este o munca, ajutor, sau pur si simplu companie, imi pare bine ca pot fi acolo atunci cand trebuie.Acum ar fi trebuit sa ma odihnesc..nu pot insa..lucrurile merg intr-un sens in care parca imi fac mie in ciuda.Am stat si m-am gandit, oare astept eu ceea ce nu trebuie? oare sunt eu suparat pentru chestii care nu au mare importanta pentru mine?Nu stiu..uneori sunt un pic egoist, chiar daca sunt egoist pentru ca am anumite lucruri in cap, pe care nu reusesc sa le indeplinesc, si atunci cand imi fac un plan, atunci o chestie importanta din angrenajul acestui plan, se pierde sau se strica.Nu vreau sa par ca unul care se plange prea mult, de fapt daca asta intelegeti din tot ceea ce scriu eu aici inseamna ca nu intelegeti nimic de fapt.Lucrurile sunt un pic mai complexe decat ar fi trebui sa fie.Idealurile imi sunt imposibile, acestea fiind inlocuite momentan de placeri secundare de doi bani.
Astazi imi reprosez ca nu am luat o hotarare mai devreme, asa cum fac de obicei.Ar fi trebuit sa ma duc la concert la Vita de Vie un pic mai devreme.Am ajuns, spre fericirea mea in momentul in care incepea “Da sunetul mai tare” excelenta melodie…apoi a urmat “Liber”, de mult nu am mai fost atat de emotionat de ceva cum am fost aseara.Inca odata spun ca am facut o alegere parca un pic mai tarziu decat ar fi trebuit.Aceasta insa a fost una care desi m-a afectat, a facut-o intr-un mod mai putin dureros ca alte dati.In general nu reusesc sa ma mobilizez atunci cand ar trebui.Observ in continuare alegeri pe care trebuie sa le iau, insa ma las asteptat.Cand ma voi trezi…??
I’ll see you soon…
Inca un sfarsit
Astazi am dat ultimul examen al primului an de facultate.S-a mai incheiat inca unul..parca acum se incheiau anii de gradinita cu serbarea de Mos Craciun in care mustata tatalui, se zarea usor pe langa cea alba artificiala, iar eu eram foarte mandru ca mosul avea pantofi ca cei ai tatalui meu:d.Parca acum s-au incheiat orele de educatie fizica, in care stateam falnic in coada grupului din cauza inaltimii, parca acu s-au terminat anii primari cu banchetul de la mare, cu placerile si neplacerile lui, cu celebra “Termina-te”, si mancarea de cantina.Parcaacum am terminat prima teza asteptata cu mari emotii,iar tot acum plecam la banchetul de clasa a 8-a.Si acum mai simt zilele pierdute pe invatat, doar na…dadeam capacitatea, trebuia sa invat nu?Si acum mai simt fericirea din momentul in care ama aflat ca am intrat la a doua clasa de matematica-informatica.Acum ii cunosc pe noii mei colegi printre care deja cunostina de-a mea,saracul Marica, Dumnezeu sa il ierte, cu care ma incaierasem mai demult la prima intalnire:p.Mai era si Brasoveanu cel lins de vaca in frunte..stie el de ce…si Bica, pe care toti il luau la misto, nu stiam eu de ce, dar aveam sa aflu mai apoi odata cu trecerea zilelor.Acum plec de la s
coala ca sa petrec toata dupa-amiaza de vineri in oras la biliard.Toate acestea au trecut prea repede.Toate revelioanele cu prietenii, toate zilele petrecute alaturi de prietenii de pe linie, pe care tin sa ii salut pe aceasta cale, demult nu am mai stat toti.Au trecut si noptile petrecute in grota alaturi de prietenii din Moreni.Chiar si ziua de la Bucegi in care fugeam de urs a trecut…Zilele in care Boss&Co. ma faceau de ras la pregatire la Diriga au trecut.Timpul petrecut in Spania trist pentru ca un bun prieten se stinsese, iar eu nici macar aproape nu am fost a trecut si el.Gasca de la 12B s-a destramat si ea…de ce e viata asa cruda..Bacul a trecut ca un vartej pe langa mine.Fara sa ma fortez prea tare a trecut cu note bune.Aaaa…uitasem zilele in care imi varsam, la propriu, sange pe terenul de fotbal.Bube, lovitura, luxatii si priviri ingrozite..si ele au trecut.A venit facultatea..Cand a venit si cand s-a dus primul an?Astazi am dat ultimul examen din primul an sfarsind altfel inca un ciclu din viata mea.Parca pe zi ce trece lucrurile devin mai seriose, mai plictisitoare, mai singure…tot ce pot spune momentan este VIVA LA VIDA…cu bune si cu rele…
I’ll see you soon…
luni, 8 februarie 2010
Killing me Softly..
What the hell do i want from me?? what do i think i will do in the rest of my life. Everything from now on seems like th
ey are killing me softly, and if I think better, they realy are.Why? why could i not put my feet on the ground?Who is the one wich keeps me away from happiness, and why is it doing this?I believe that person must be me.Must be the way i am going on with my life, must be that lack of courage wich i am showing sometimes.Or that ego that i believe not in me.Sometimes i Know i am wrong, but maybe i am hoping not to feel such bad.Why can i have some many good things in my life and still feel so damn bad?Few far away things could make me happier now, and i believe i will never encounter those things, because i am scared, i am scared to do what it takes to find and obtain them.I am starting to know me, and sometimes i am scared of what i find there.I am scared because i ain’t good.Damn! I just want to know my purpose here, and once i know it to start feeling good, but i believe even after that i won’t be feeling better.I am very weak when it comes to those kind of things, that happiness wich all of us search it, and i dont wanna say that i will never find it, but sometimes i know i will never be happy, in that “soul meaning” of the word.I crushed in a life that drowns every bit of power whithin me, and i dont know a way out…i dont know i way to escape from it..i dont know how can i make what i want…
I’ll see you soon…
Lost!
Si ce daca in viata nu e asa cum credeai ca va fi? in mare e vina ta nu? Dar stai si te gandesti in trecutul prafuit daca o chestie era schimbata, cum arata prezentul astazi, ma gandesc si imi fac in cap mii de schite, mii de vise neimplinite, s
i ma gandesc ca poate era mai bine sa fac unele lucruri altfel…dar imi trece..acum ce mai pot face? Sunt implinnit ca totusi a fost frumos..vorbesc de parca ar fi sfarsitul vietii..intr-un fel e..dar o fi bine si asta? sau rau?mii de intrebari imi strabat capul, majoritatea insa nu isi gasesc nici un raspuns.As fi vrut sa imi pot cunoaste viitorul sa nu mai fac atat de multe greseli, dar nu o pot face.As fi vrut sa fiu mai atent la alegerile pe care le fac, dar nu sunt, sunt o persoana care se grabeste foarte mult si care nu are rabdare deloc, si astfel aleg cateodata tampenii.As vrea sa fiu o persoana puternica,sufleteste vorbind, chiar nu ma vad o masa de muschi:P, dar nici sufleteste nu sunt puternic.Duc o viata mediocra..nici prea bine..nici prea rau, cred ca in mare, fiind balanta ma caracterizeaza egalitatea, mediocritatea, dar aspir spre mai bine, si cateodata imi iese, dar atunci cand nu..incep sa gadesc negativ.Iar ma gaseste noaptea in fata net-ului, stand si incercand a imi da seama de fapt ce sunt,cine sunt si in mare ce vreau…Multe necunoscute..Nu reusesc sa imi gasesc locul deloc. Sunt pierdut intr-un loc pe care vad ca devine din ce in ce mai pustiu pentru mine..
i’ll see you soon…
Honour
Am realizat si eu la un moment dat care este cea mai de pret calitate a omului..Onoarea..nu stiu daca sunteti toti de acord cu mine dar eu tot la concluzia asta raman.Fara onoare am fi decat niste animale (nu ca nu am
fi deja, dar macar suntem cu asta un pic in fata lor..), niste corpuri in conflict cu toate celelalte pentru a isi satisface propriile dorinte..si daca prin aceasta caracterizare ati realizat ca sunt multi de acest fel, aveti dreptate.Onoare este o foate importanta calitate, care insa lipseste cu desavarsire.Sunt foarte putine persoane care au onoare..din pacate..De ce oare o fi asa greu?Ce se castiga atunci cand nu ai onoare? Pentru ce ne ferim sa fim corecti cu persoanele din jur si dorim sa mintim, sa furam, si sa facem fapte josnice?Am intrat din nou intr-o lume a intrebarilor la care inca nu pot gasi raspunsul singur.Cred ca egoismul din noi ne face sa fim in felul acesta, iar noi prin faptele pe care le facem ne hranim egoismul.Am ajuns sa cred ca nu a existat, nu exista si nici nu va exista vreodata o lume perfecta…NICIODATA…e imposibil ca noi sa ne schimbam atat de mult.Si sa revin la o
noare, multi cred ca au aceasta calitate, insa foarte putini chiar sunt oameni de onoare.Despre mine nu stiu ce sa zic, as vrea sa cred ca sunt de onoare, dar nu pot spune eu asta, eu ma cunosc, dar doar prin ochii mei, iar cel mai important este sa te cunosti prin ochii celor din jur.Imi plac oamenii care au respect pentru cei din jur, imi plac oamenii care se tin de cuvant dar cel mai mult imi plac acei oameni care au onoare, care nu se ascund dupa alte mii de personalitati.Onoarea este o mixtura de calitati bune care face dintr-un om…o persoana pe care ai vrea sa o ai langa tine mereu…pacat insa ca astfel de persoane sunt foarte foarte foarte greu de gasit…Pentru toti cei care cred altceva..Lasati alte lucruri si alte calitati..va spun eu..onoare si in rest..NIMIC…
I’ll see you soon…
Ego
A fi sau a nu fi bun, a fi sau a nu fi rau, a fi sau a nu fi inteligent sau fraier, sau poate oportunist sau “mamaliga”, toate acestea, plus multe altele ne definesc pe noi, oamenii, ca persoane unice, dar ce nu inteleg eu de ce 
majoritatea oamenilor se cred mai buni si mai importanti in fata celorlalti, mai ales cand nu e cazul deloc.Avem un sentiment de implinire atunci cand suntem mai in fata altora? sau care e faza ca nu inteleg?De ce trebuie sa fim neaparat mai “tari” ca cei din jur?De ce nu putem fi doar egali, si de ce pentru a se simti bine unii, trebuie ca altii sa se simta prost sau inferior sau cum vor ceilalti sa se simta?Raspunsuri ar fi multe, dar cam putine care sa satisfaca.De exemplu: pentru ca asa suntem noi…pentru mine acest raspuns e zero..ce, parca ar scrie undeva ca o persoana ar trebui sa fie superiora in anumite puncte de vedere altcuiva…pfff..suntem in anul 2008..si se spune ca lumea este mai egala decat inainte..tampenii..lumea pare ca este mai egala, dar de fapt suntem la fel ca in Evul mediu cand vine vorba de relatiile dintre oameni.Singurule lucruri schimbate sunt metodele prin care se fac diferentele, acum se diferentiaza mai pe ascuns, mai tacut, mai “inteligent”.Nimic nu va schimba niciodata ceea ce a fost si ce este, noi nu vom fi niciodata egali, tot vor exista “smecheri”, si “fraieri”, dar ce urasc cel mai mult, acei oameni care cred k sunt peste toti si fac din asta un mod de a trai.Eu sunt mai tare ca am nu stiu ce, eu sunt mai smecher ca nu stiu ce, eu sunt peste toti ca stiu sa fac nu stiu ce,eu sunt chiar tare ca sunt asa…Am si eu o intrebare pentru toti acestia…VOI CHIAR NU VA VEDETI??? chiar e nevoie sa va spune lumea…”ba mai simtiti-va”?chiar trebuie sa va sparga cineva capul cu intrebari ca sa va dati seama?Suntem niste fraieri toti…unii mai mari ca altii..important e sa ne dam seama de chestia asta…
I’ll see you soon…
Numb
It’s getting late, the light outside is there only because the sun want sometime to protect us, to try to make us not felling alone, like some of us would feel on a complete darkness.Although the sky is clear and calm, i am a little nervous….nervous of what will be, of what will happen to me or to this earth.My soul seems to crawl out of this numb body.They’re like two close buddies who won’t get along anymore.It feels like i want to do some things better, some things different, but one voice,deep down in my head, is opposing.There are two parts in me who fights to own me.A fight which makes me feel bad with every day that pass.I’m feeling so dizzy that my eyes cannot reproduce the imagine in front of me.This battle for me it looks to delete all the good things from me, and creates bad things , that i never imagined before.The big question is: Will this ever end? Will i be close to normal anymore, and if the answer is yes, i would like to know another thing: HOW??How can i defeat the two who makes me feel bad, and to conquer myself?The answer which everybody looks for, lies in us, when we really want something we have unique powers.But i don't know if i could find that powers within me.Now the sky got dark, and like i said before..i’m starting to feel lonely.All the memories from the past came to haunt me like some unrested ghosts in a cemetery where death and all of his friends plays the continuous game.Why sometimes happy memories turn into some evil demons.I should remember them with a smile upon my face, and there are times when i do that, but not today….today i’m felling numb…
I’ll see you soon..
I’ll see you soon..
O lume de basm
Cine in lumea asta nu a citit,sau cel putin ascultat vreo poveste, sunt excelente, de nedescris.Fie ca sunt ale Creanga, sau Andersen,sau ale altor scriitori, toate ne transporta intr-o lume imaginara, o lume a inocentei si a copilariei, o lume in care orice este posibil.Imi aduc aminte cum acum 13-14 ani ma visam un Fat-Frumos, neinfricat care sa il bata rau pe nenea rau si care sa plece victorios, fara printesa (pe atunci nu prea imi placeau fetele), spre o noua provocare.Ma visam savurand delicioasa casa a vrajitoarei din Hansel si Gretel,sau comunicand cu animalele la fel ca bravul doctor Aumadoare,sau fiind Florin cel bun din povestile tatalui.Adormeam noaptea la gandul unor posibile aventuri ale mele in pielea lui Huckleberry Finn sau Tom Sawyer.”Produceam” zi dupa zi vise noi, si imi imaginam viata un pic altfel la maturitate.Am incetat sa mai citesc basme, nu stiu de ce,ar trebui sa ma apuc din nou, sa ies un pic din rutina aceasta, vreau sa fiu iarasi un erou neinfricat si sa omor zmeii.Va place sa visati nu?Nu sunt si momente atunci cand va duceti la culcare si va rugati sa visati ceva frumos?Eu asociez basmul cu un vis frumos, si astfel gandesc ca imi pot fabrica singur, in miezul zilei visul:-).As dori ca intr-o zi sa ma trezesc pe o insula blestemata, unde oamenii de acolo sunt terorizati de o creatura marina, care in fiecare luna apare pe plaja si fura toate recoltele lor.Inaintea aparitiei mele, oamenii stiind ca va veni monstrul au ascuns toate recoltele, iar acesta, suparat, a furat in schimb pe cea mai frumoasa si desteapta fata de pe insula.Afland de aceste lucruri, ma ofer sa ajut pentru a pune capat suferintelor de pe insula.Urmatoare data cand monstrul va aparea eu il voi urmari in regatul sau marin si il voi provoca la o lupta pe viata si pe moarte.Trei zile si trei nopti ma voi lupta cu el iar dupa trei zile si trei nopti eu sa ies victorios.Voi duce fata inapoi parintilor iar acestia recunoscatori ma vor face printul insulei, iar eu voi trai fericit pana la adanci batraneti.Ar fi frumos nu?..ufff..macar sa am norocul sa traiesc pe jumatate o viata fericita decat in basmul acesta..si va doresc si voua la fel..cat mai multe lucruri asemanatoare unui basm in vietile voastre…
I’ll see you soon…
I’ll see you soon…
Idei zero
Sunt momente in care probabil vrei sa faci ceva, dar nu stii ce, si nu sunt putine aceste momente.Ca de fiecare data, nu exista vreun lucru negativ pe care sa nu il experimentez si eu, si asa am ajuns sa scriu acest articol pur si simplu fara vreo idee concreta, dar totusi cu o idee in cap.Am inceput cu o aberatie, din care par a se dezvolta mai multe idei.Daca te straduiesti poti face orice, poti din nimic, creea un imperiu, numai sa nu renunti.Intre timp, mintea imi zboara la altceva, acum realizez ce o multime de profesori au incercat sa ma invete, de care eu eram constient, dar caruia nu dadeam atentie.Sa scrii nu e greu, insa “a pune pe hartie” un lucru de calitate, care sa placa si care sa starneasca sentimente e aproape imposibil.Sunt fel si fel de oameni, fel si fel de idei, insa putine, foarte putine de calitate.Pe langa principalul tel al acestui blog,acela de a ma descatusa intr-un fel,doresc a ma incerca un pic,sa vad cat pot, sa vad ce pot.Alt lucru valoros,pe care o persoana il poate poseda, este calitatea de a putea intelege pe cineva.Ma refer la “puterea” de a-ti da seama de o idee ascunsa.De un lucru pe care cineva il transpune in altceva,iar a intelege e nevoie de o mai mare atentie.Pentru mine a intelege este foarte important, este o metoda de refugiu, un fel de cod, pe care numai eu il stiu…si voi daca vreti sa ma intelegeti.Bineinteles nu mereu e asa:-p, nu mereu e totul enigmatic, cateodata nu e nevoie de nimic enigmatic pentru ca ceva sa fie valoros.Imi place sa cred pana la urma ca lumea nu e cum arata, dar nu numai in ipostaza rea,caci de asta m-am saturat.M-am saturat ca cineva “sa arate” ca o persoane buna cand de fapt e are un suflet aiurea.As mai scrie un pic dar am pierdut rand pe rand subiect dupa subiect si v-as ameti prea mult…
I’ll see you soon…
Copilarie
Pare ca pe an ce trece verile devin tot mai rele cu noi..parca imbatranesc si ele odata cu noi si nu mai au acelasi chef de joaca..acelasi cer albastru senin…aceleasi zile pline de fotbal, dealuri, jocuri ale copilarie si idile imature.Parca noptile nu mai sunt cum erau inainte…nu mai au aceleasi corpuri ceresti, stele din trecut s-au transformat in niste prieteni vechi pe care nici macar nu ii mai saluti deja.Noptile care ma prindeau calare pe vechea salcie a bunicii au trecut de mult, saraca salcie a disparut si ea..si odata cu ea parca si bucuria verii.De ce a trebuit taiata?Vreau sa ma plimb in natura, nu prin baruri si cluburi, vreau sa ma cocot in pomi, nu pe podeaua vreunui mijloc de transport,vreau sa fiu decat eu si adierea calduroasa, intr-un loc in care iarba sa ma acopere si sa nu mai stiu nimic..nimic.Sentimentele care ma intristau atunci, realizez ca erau perfecte…vreau sa ma intristati iar asa…numai ca..de data aceasta este o tristete amaruie, nu acrisoara.Vara asta…vara asta sper ma bucur, sa ma intristez, sa plang, sa rad, sa alerg, sa MA JOC…da, chiar imi doresc sa ma joc.Vara asta imi propun sa ies mai des din casa..dealul e in spatele casei, oare ce astept?? Vara asta imi propun sa fiu inconjurat de persoane pe care le iubesc si ma iubesc, sa ne simtim bine..fara a fi obositi, suparati sau plictisiti.Vreau sa joc carti pe o patura pe o campie…de mult timp nu am mai facut asta..Vreau sa strig la fel ca in copilarie “EU SUNT POPA PROSTUL”, iar cei de pe patura sa chicoteasca in spatele meu.Vara asta imi propun sa fie o vara dupa care sa oftez multi ani…sa fie ceva de care sa imi aduc aminte frumos si sa zic “Uite ca se poate”…chiar sper ca se va putea…m-am saturat de maturitate..
NoNsEnS
Si totusi, VINE…si iar te apuca, si te APUCA atunci cand nu te astepti deloc…Si NU te Mai lasa Decat atunci cand UITI, DAr viNe iar, Si tot Asa, si tot asa…Si realiZeZi ca De fapt Nimic Nu e mUlTumitor, Dar ce Te multumeste? Vrei sa iAsa bine, sI CrEzZi ca Iese, Dar nu Iese De fapT..”When You Get whaT you Want But Not what You Nedd” Maybe Not Even What You Want.sI iar vine…DE CE NU te LASa???..Pentru cA Ce Faci Nu e IN regUla, Pentru Ca Nu e BIne, Pentru Cine? Pentru Tine bineinteLEs..Si? Ce e dE fAcuT? Nimic.DE ce? Pentru Ca nimiC din Ce faCi Nu pRea E bine, Chiar daCA inTr-Un feL aR fi Bine, cHiar dAca pe moMenT aR fI bine.DAR TIMPUL TRECE…De ce? Pentru Ca asA a FosT fAcUta LuMea, Ca timPul Sa TreAcA.De Ce? Nu stiu, Probil penTRu A facE LucRurilE AstFel inCAt Sa nu TinA lA NesfarSit, peNtRU A caUTA mEreu cEva Frumos.dAr daCA nu maI eXisTa cEva mAi frumoS de FaCut?nU sTiU AicI te DesCurCi.Dar Nu poT.Nu sTiu…E TreaBa ta.NU e FruMos Ce Faci. CE fAC? Ma laSi sinGur. SinGur Te poTi SImtI si DacA ai VrEo 10 LanGA tiNe, Si De SinguRatATea te VeI LoVi Mereu.Nu VrEau ASta.StiU DaR nu DepiNdE de TINe.DaR De Cine? De Tine. Pai Nu ZiCeAi cA…LaSA C ZiceAm Eu..Tu Ai gRiJa De Tine…
We’Ll SeE EaCh OtHeR SoOn….
Abonați-vă la:
Postări (Atom)