Dante

Sunt obosit...Ochii imi raman tintuiti intr-un colt intunecat al camerei, iar imaginea pe care o vad e de fapt un film vechi..o drama la care am jurat sa nu ma uit pentru ca nu imi place cum se termina...totusi o privesc pentru ca nu ma pot abtine...si exact cum am prevazut finalul nu e incantator.Urasc filmele cu final prost:|.Initial regret ca l-am vazut, dar apoi realizez ca a fost un film frumos care probabil daca nu se termina asa nu mai avea farmec...Ba nu...acum aberez..orice ar fi tot urasc finalurile tampite si lipsite de logica.Actorul principal daca vrea sa scape poate reusi, nu e neaparat nevoie sa ramana alaturi de bomba care explodeaza.In final imi promit ca nu voi mai urmari niciodata filme de genul asta.
Revin in camera mea lipsita de viata.Ochii refuza sa mai stea deschisi, dar e momentul sa incerc sa realizez ce vreau, ce pot, ce urmeaza, si cum sa fac sa fie asa cum vreau.Inteleg acum cat de greu imi e sa fac ce vreau.Stiu ce vreau, asta e un pas in fata, sper sa pot atat cat trebuie, dar inca odata problema apare la partea de executie, pentru ca nu am fost niciodata un zidar bun.Mi-a placut sa visez, sa imi imaginez constructii ambitioase, sa cred ca daca vreau nimic nu imi sta in cale, dar niciodata nu m-am descurcat atunci cand a fost nevoie sa pun caramida langa caramida.Acum pentru a construi castelul pe care il vreau, e nevoie de multa munca.
Ridic din nou capul din podea, aud vocea ta...SNAP!...Dupa atata timp te-ai intors in visele mele.Fata alaturi de care stateam pe scarile crapate si prafuite, care imi zambea linistitor si pe care imi doream sa o tin de mana, paseste din nou in visul meu.Mintea imi joaca feste...sar din intunericul camerei pe scari, de pe scaunul de lemn in zona intrebarilor fara raspuns.Nu ma gandeam vreodata ca voi fi ascultat, dar acum realizez ca totul vine si pleaca, vreau de data asta sa ramai ni visul meu.
Inchid ochii, ma gandesc la mine, la cum dau gres de fiecare data, cum sunt atat de putin inteles, si cum ma fac atat de putin inteles.In mare e vina mea, dar cine pana acum s-a oprit cu adevarat sa ma asculte?Am lasat intotdeauna mai multe sensuri cuvintelor, pentru a putea iesi din situatii ca putea devenii grele pentru mine, nici de data asta nu pot face altfel, dar de data asta sunt sigur ce vreau.Stiu ca vreau sa inchid ochii si sa sar, si nu vreau sa o fac de unul singur, pentru ca desi nu sunt atat de sociabil, nu imi place singuratatea.Si stiu ca sunt tembel, si aiurit, dar de ceva vreme nu am mai intalnit persoana alaturi de care sa pot fi serios.Acum totusi sunt.Si tot ce vreau acum e sa fiu cu adevarat inteles.

.....Iar daca sar ma vei prinde....?