Nisip

Cam ce ar mai fi de zis?Pai lasand la o parte aiureala din capul meu, stiu ca am o liniste foarte ciudata, o liniste ce sperie...in postul asta renunt la metafore, renunt la tot ceea ce ar putea sa il faca bun, postul asta cat va mai dura va fi simplu, atat de simplu incat maine cand o sa il recitesc o sa ma simt prost, dar acum nu imi arde de nimic, nu imi arde sa ma gandesc...am facut-o de atatea ori si cu ce folos?Tot am picat de prost si tot lumea se uita la mine ciudat cand incerc sa fac ceva bun.Acum imi e sila de tot ce e superficial si mincinos, acum va urasc pe voi cei ce manipulati, toti cei ce se cred buni pentru mine sunt doar niste idioti, acum va multumesc voua celor, putini ce-i drept, care imi mentineti visele in viata, cei alaturi de care vad ce e bun, pentru ca de rau m-am saturat.Sunt plin.De prostie nu mai zic...am ajuns sa strig si eu ca altii si sa urlu cand vad cat de nedreapta e lumea., si nu pentru mine, ca eu totusi am un echilibru, facut praf in ultimul timp, dar il mai am, insa sunt atatea nedreptati, incat ajungi sa o dai dracu de credinta...oricare ar fi aia.Cum cineva care face atat de multe tampenii si chestii rele poate fi atat de linistit?Pamantul e balanta? :-j..pamantul e un alunecos, unul mare, gras, egoist si slinos, un nenorocit.Am spus ca termin cu metaforele,dar fara ele as fi inteles de prea multa lume, si de asta nu am chef acum.

Sunt satul pana peste cap de cine nu-mi merita atentia, dar in primul rand, o da, sunt mega-satul de mine si de toate prostiile din capul meu, de eroismul meu cand gandesc si de lasitatea cand actionez, mi-e sila ca inca visez, si sper la o fericire in care am din ce in ce mai putina incredere.Cred in dragoste si asta ma seaca, pentru ca imi pierd pe zi ce trece increderea in ea si nu stiu cum as putea trai fara sa cred in ceva.Cum as putea trai atunci cand singurul lucru in care cred nu exista?Si ce as putea face eu apoi?


Nu am chef la batranete sa fiu un mosulet rau si morocanos, unul care sparge o minge doar pentru ca i-a atins casa:(.


Am incercat pe cat posibil sa evit subiectul urmator, si nu sufar sa scriu cat de mult am nevoie de tine.Pentru ca am incercat sa fiu mai simplu "tine" habar nu am cine e...e nu stiu...:))...incerc altfel...."tine" nu cuprinde persoane prefacute, "tine" nu asteapta sa am eu chef, nu minte, NU, NU MINTE! nu isi bate joc,vede ce e in fata sa si stie sa pretuiasca, "tine" vreau sa aiba nevoia pe care o am si eu, si poate cel mai important, vreau sa aiba curajul care imi lipseste mie cu desavarsire.Nu imi place deloc sa ma vait, si nu imi place sa vad ca numai asta fac, dar nu a fost mereu asa, in ultimul timp am renuntat totusi sa ma mai zbat pentru nimic, pentru ca pana acum nu am obtinut nimic, decat pumni in cap..si ce de pumni am luat...palme...castane...tot ce poti da cuiva cand il iei la misto, eu le-am primit...iar ma vait...:|. Imi pare rau ca am ajuns atat de nepasator exact acum cand am nevoie mai mult, de fapt nepasator nu sunt..doar ca mi-a ajuns sa mai fac eu ceva...nu e chiar asa, as face orice daca as sti ca nu e in zadar.Spune-mi ce sa fac si nu discut.Spune-mi sa sar si o voi face, dar nu stiu cat de mult vrei si tu sa o faci...

"And you couldn't see,
The wood from the tree
You're eyes are unkind,
So don't look at me.
And all that you know,
                Is written in stone."       (Unkle Bob)