Miop

Nu am inteles niciodata cum merg lucrurile in lume. Poate sunt eu prost sau incet la minte sau poate nu mi-am batut capul destul de mult.Nu am inteles daca creierul nostru atunci cand ne joaca feste, ne ajuta sa gandim lucrurile diferit, sa intelegem ceva ce in mod normal nu am deduce, sau daca isi bate pur si simplu joc de noi, sau nu el isi bate joc, poate cei din jurul nostru isi bat joc.Cat de rea poate fi lumea, si cat de mincinoasa, ipocrita si cinica, si cat de putin putem vedea noi? sau cat de mult? intr-un final totul se rezuma la cat credem si cat nu.
Nu am nici cea mai mica inspiratie si habar nu am ce se intampla sau daca e real, dar simt ca trebuie sa continui cu probabil cea mai proasta asezare de ganduri. Nici eu nu ma inteleg. Sunt un idiot, un aiurit. Sunt persoana care da cu capul de raspunsuri si nu le vede, sau le vede, dar par atat de simple incat ii vine greu sa le creada.Oare cat o sa continui sa am nevoie de impingeri de la spate? sau cand o sa le vad? M-am saturat ca totul sa fie ciudat, si ma duc cu gandul la o casuta darapanata undeva in mijlocul pasunii verzi, innsorite si cu nori mari, albi care sa se transforme in negrii, grei, suparati, iar apoi sa isi verse supararea pe noi, sa parasim leaganul si sa alergam spre nimic, sa visam, apoi sa intram in casa si sa privim pe gream cum iarba se chinuie sa faca fata vantului, sa ne plictisim si sa adormim.
Lipseste increderea, lipseste siguranta de a da crezare ideilor pe care le vad. Cat de prost poate suna?...probabil ca tocmai aceasta aiureala din capul meu ma face sa ma exprim atat de prost. Nu m-am descurcat niciodata in a-mi aranja gandurile pe foaie coerent, dar acum mai mult decat oricand sunt mai ametit, iar eu care terbuie sa gasesc raspunsul dau peste si mai multe intrebari si ma simt din ce in ce mai incapabil, iar sa cer acum mai multe raspsunri inseamna sa fiu cu adevarat idiot, dar am nevoie de ceva in care sa pot crede.O balanta are nevoie de siguranta si de adevaruri. De ce? Pentru ca e batuta in cap...
Subiectul din Nonsens a trecut prin acele pocniri, acele treziri, a trecut prin iarba si stelele verii, prin rugamintile pline de scepticism, prin momentele de disperare, prin cele de singuratate, iar acum rade, in mare parte de mine pentru ca oricat as incerca, raman acelasi copil nesigur care are nevoie sa simta pentru a avea incredere, acelasi cretin care are nevoie de atat de mult ajutor sa inteleaga incat provoaca sila si dispret........pierzand.



"If I lay here, if I just lay here, Would you lie with me and just forget the world..."