- Termina, pe buna...chiar termina, m-am saturat.
-Normal ca te-ai saturat, normal ca esti asa rece si normal ca ma gandesc doar la ce e mai rau, pentru ca niciodata nu ai facut cum am vrut eu, mereu ai ales.
-Mereu ai vrut ce nu se putea...
-Mereu am vrut ce nu puteai tu, cu toate ca foloseai cuvinte pe care nici macar nu le constientizai.
-Te-am iubit...
-Si ce te retina sa o mai faci si acum?
-Darius...termina, vreau sa incheiem, nu ajungem nicaieri.
-Asa ai zis mereu Ava, mereu! ai incercat vreodata sa simti ce simt si eu?
-Am simtit deja destule, nu merge, nu pot, nu mai vreau...
-Ce te retine sa ma mai iubesti?
-Am ales, Darius..am ales sa merg inainte fara tine, simteam ca nu pot sa te fac fericit, simteam ca nici eu nu sunt fericita..
-Dar tu mereu m-ai facut sa fiu fericit, cand mergeam de mana cu tine, simteam ca sunt invincibil, cand te sarutam totul in jurul nostru era incetosat, cand ne certam nu puteam sa rezist fara sa ne impacam, pentru daca adormeam fara sa stiu ca suntem bine, era cel mai mare chin.Te iubesc Ava.
-Te iubeam....Darius...si inca mai tin la tine..
-Te rog, nu mai folosi replici din filme de rahat, clisee de rahat, vorbe de rahat..stii bine parerea mea, am discutat desprea asta.Cum poti sa spui ca iubesti sau ca tii la cineva si sa te rupi de el..Cuvintele sunt doar metode de manipulare, iar eu nu ma voi lasa manipulat.
-Ce vrei sa iti spun?ca totul o sa fie ca inainte? ca pot sa reaprind flacara din inima cu bricheta ta?M-ai avut Darius, si m-ai pierdut extraordinar de repede..
-Ai fugit repede..
-Nu! m-ai pierdut...
-Ava, ai stiut mereu ce insemni pentru mine, ce puteam sa iti ofer mai mult decat sa te iubesc neconditionat, am trecut peste multe, si tu la fel si aprecieaz asta, dar acum nimic nu ar fi trebuit sa fie la fel, ar fi trebuit sa stii ce sa alegi,si poate chiar stii, dar pentru mine ai facut-o gresit..
-Imi pare rau Darius...asa a fost sa fie..
-Pe dracu...asa ai vrut tu sa fie..nu incerca sa pari nevinovata in fata mea, nu te acuz de nimic, stii bine ca o sa iti respect alegerea, dar mai intai vroiam sa vorbesc cu tine, si cand vrei sa acuzi destinu pentru ceva ce tu ai facut, pentru mine e egal cu zero.
-Habar nu ai ce e in mintea mea, habar nu ai avut ce a fost in inima mea.Tu crezi ca daca esti cel care inca mai tine la noi, iti permite sa vorbeste despre tot.Sunt nehotarata, mereu am fost, nu stii cat ai insemnat pentru mine.
-Nu am insemnat nimic...
-Ti-am mai zis, ai fost cel mai important pentru mine.
-Mda...
-Esti fraier...
-Nu eu sunt fraier Ava, cum poti ca acum sa iubesti si maine sa lasi balta?
-...
-Si eu credeam la fel...Noapte buna...
joi, 16 decembrie 2010
luni, 13 decembrie 2010
Nimic
Oamenii sunt schimbatori.O fac atat de des incat nu se schimba de fapt deloc.E stiinta pura, si experienta multa.Trebuie sa cunosti si sa treci prin multe sa realizezi asta.Nu spun ca am experienta in oameni, la cum ma cunosc nu cred ca as putea sa ii cunosc vreodata, dar trebuie sa fie asa.Sunt sigur ca asa e.Eu sunt doar unul din cei ce au incredere, si stiu ca gresesc, dar nu regret.Tocmai d-asta o fac in continuare.Sunt fraier nu? eu cred altceva.Cred ca si iluzia e o parte din lume deci o parte din bine.Normal ca stiu ca oamenii nu sunt cum ar trebui sa fie, sunt constient de ceea c fac ei si ceea c fac eu, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa te bucuri de ce ai in fata doar pentru ca unu e asa sau celalalt e altfel.Trebuie sa ne vedem de noi nu? daca suntem destui de destepti sa ne vedem de noi si in functie de ei atunci ce mai conteaza?eu incerc sa fac asta, nu prea imi reuseste, dar in ultimul timp da semne ca ar fi o idee buna.Nu am prieteni rai, nu ma refer la nimeni asa ca nu cautati unde nu e locul potrivit, acum doar imi vad de treaba mea.Si ce daca eu sunt cum sunt si tu esti cum esti, tot reusesc sa ma bucur de ce am, tot privesc inainte ca si cum nimic rau nu s-ar fi intamplat.Si azi da, sunt mandru, o mandrie ciudata, dar in nici un caz nu contine nici un sens rau,dar cine sunt eu sa decid asta?
Am in cap o data, si nu reusesc sa o scot din cap.Nu ca ar insemna mare lucru, dar nu ma pot concentra acum la alte lucruri.In ultimul timp am fost schimbator, si nu pentru ca imi place sau pentru ca as fi dorit sa fac asta, ci pentru simplu fapt ca am fost fortat.Nu, mint, de fapt vina e cam jumi-juma, sau vreo 3 sferturi fortat si un sfert vina mea, dar nu conteaza asta prea mult.Important e ca am facut multe schimbari si simt ca am obosit.De ce o tot fac? Pentru ca imi place, pentru ca atunci cand fac asta simt ca ma zbat pentru ceva, lucru pe care nu il mai facusem de foarte mult timp.Am invatat ca nu prea conteaza pentru ce te zbati, si ca poti gasi oricand urmatorul lucru pentru care sa o faci.Ce se intampla atunci cand te zbati pentru ceva care nu ar trebui sa o faci, sau care e pierdut, sau care pur si simplu nu conteaza? m-am chinuit de cand ma stiu sa raspund la intrebarea asta, si momentan am ajuns la un raspuns care ma satisface.Scuturi din cap si mergi mai departe.Desteapta chestie..atat de desteapta incat de foarte putine ori o fac.
Tu ramai tot tu.Eu raman tot eu.Noi ramanem la fel doar ca sub alta forma.Si daca trebuie sa ma schimb, o sa o fac atat de des incat sa raman acelasi mereu, acelasi fraier, credul, tampit.Pentru ca ma simt bine, si asta e tot ce conteaza.Apoi tu, apoi noi...
Am in cap o data, si nu reusesc sa o scot din cap.Nu ca ar insemna mare lucru, dar nu ma pot concentra acum la alte lucruri.In ultimul timp am fost schimbator, si nu pentru ca imi place sau pentru ca as fi dorit sa fac asta, ci pentru simplu fapt ca am fost fortat.Nu, mint, de fapt vina e cam jumi-juma, sau vreo 3 sferturi fortat si un sfert vina mea, dar nu conteaza asta prea mult.Important e ca am facut multe schimbari si simt ca am obosit.De ce o tot fac? Pentru ca imi place, pentru ca atunci cand fac asta simt ca ma zbat pentru ceva, lucru pe care nu il mai facusem de foarte mult timp.Am invatat ca nu prea conteaza pentru ce te zbati, si ca poti gasi oricand urmatorul lucru pentru care sa o faci.Ce se intampla atunci cand te zbati pentru ceva care nu ar trebui sa o faci, sau care e pierdut, sau care pur si simplu nu conteaza? m-am chinuit de cand ma stiu sa raspund la intrebarea asta, si momentan am ajuns la un raspuns care ma satisface.Scuturi din cap si mergi mai departe.Desteapta chestie..atat de desteapta incat de foarte putine ori o fac.
Tu ramai tot tu.Eu raman tot eu.Noi ramanem la fel doar ca sub alta forma.Si daca trebuie sa ma schimb, o sa o fac atat de des incat sa raman acelasi mereu, acelasi fraier, credul, tampit.Pentru ca ma simt bine, si asta e tot ce conteaza.Apoi tu, apoi noi...
joi, 25 noiembrie 2010
Pereti falsi
1111.Un cacat de numar.2009 si lista poate continua, dar lista cui?momentan asta e tot cine ma poate invinui?incerc sa imi aduc aminte altul acu...parca februarie...da;)) ceva de nu sau 603 dar mai mult nu pot gandi acum.Cum zicea cineva amintirile cu timpu isi dau autodelete si acelasi copil ma invata ca poza ramane in rama si ca lacrimile alea de banchet se transforma repede in lacrimi de mila.Am invatat ca egosimul e la moda si ca nu e rau, ca e singura arma cu care poti lupta intr-o lume egoista, tot nu inteleg de ce nu realizez, ma jur de fiecare data ca n-o sa imi pese si sfarsesc in ghearele spurcate ale ceea ce unii numesc destin.Eu aleg sa nu mai numesc nimic pentru ca habar nu avem ce dracu se intampla cu noi si prost sunt eu ca imi bat capul, dar daca tot imi bat capul cred ca altu lucru cu care sa o fac nu se merita, posibil ca asta sa fie singurul.Am terminat abia o pagina si nervii mi-au trecut, iar fac greseala uit uit totul intr-o secunda.Old spot nu a fost ok, a facut ce trebuia sa fac si eu, si-a vazut de treaba...Falsul interes a mers, unii au muscat...sau unul, a fost de ajuns ca unii sa plece, iar altii sanu bage de seama.
Dante....dante a iesit la lumina si probabil si-a pierdut farmecul, dar alter-ego-ul merge mai departe insiruind inamici pe care genial ii vede sau simplu ii imagineaza.Adevarul e ca vede ceva ce nici macar el nu crede, si chiar si in acel vis adanc, ce nu poate fi atins, tot pierde, si diferit de acel februarie chiar nu e vina lui, dar daca ar putea fi atins, normal ca ar sabota orice sansa de fericire care ar putea exista.In afara de singura data cand a avut mintea bolnava legata de normalitate si simplitate a reusit sa distruga de fiecare data ceea ce a contat.Nu-si pierde mintea gandindu-se la ultimele momente, dar cele ce puteau face diferenta il trantesc la pamant exact cum un uragan ar face ravagii intr-un lan de grau.
Realizez ca sa gandesti e cea mai mare povara, nu ca as fi facut-o eu vreodata prea bine, dar tot am fost macinat de chestii minore mereu.Poate e momentul ca Dante sa isi vada singur de viata fara sa caute scuze in stanga si in dreapte, pentru ca niciuna din aceste directii nu sunt ale lui, nu au existat vreodata, doar spate si fata, si fiind prea mare nostalgic a incercat sa manipuleze viitorul, insa nici el nu-l ajuta, ii da peste nas aratandu-i aceleasi lucruri pe care nu a dorit sa le vada.Si tu, fiind diferita a trebuit sa arati aceleasi lucruri tinzand spre normalitate, insa ai ajuns la mult prea multe lucruri comune cu o mare de oameni pe care eu ii urasc, sau poate eu am vrut sa vad prea mult si mi-am imaginat stejarul fals, pentru ca eu traiesc intr-o mlastina, iar tot ce pot sa vad e papura, unde fiecare fir e identic cu celalalt.
The dice was loaded from the start.
Dante....dante a iesit la lumina si probabil si-a pierdut farmecul, dar alter-ego-ul merge mai departe insiruind inamici pe care genial ii vede sau simplu ii imagineaza.Adevarul e ca vede ceva ce nici macar el nu crede, si chiar si in acel vis adanc, ce nu poate fi atins, tot pierde, si diferit de acel februarie chiar nu e vina lui, dar daca ar putea fi atins, normal ca ar sabota orice sansa de fericire care ar putea exista.In afara de singura data cand a avut mintea bolnava legata de normalitate si simplitate a reusit sa distruga de fiecare data ceea ce a contat.Nu-si pierde mintea gandindu-se la ultimele momente, dar cele ce puteau face diferenta il trantesc la pamant exact cum un uragan ar face ravagii intr-un lan de grau.
Realizez ca sa gandesti e cea mai mare povara, nu ca as fi facut-o eu vreodata prea bine, dar tot am fost macinat de chestii minore mereu.Poate e momentul ca Dante sa isi vada singur de viata fara sa caute scuze in stanga si in dreapte, pentru ca niciuna din aceste directii nu sunt ale lui, nu au existat vreodata, doar spate si fata, si fiind prea mare nostalgic a incercat sa manipuleze viitorul, insa nici el nu-l ajuta, ii da peste nas aratandu-i aceleasi lucruri pe care nu a dorit sa le vada.Si tu, fiind diferita a trebuit sa arati aceleasi lucruri tinzand spre normalitate, insa ai ajuns la mult prea multe lucruri comune cu o mare de oameni pe care eu ii urasc, sau poate eu am vrut sa vad prea mult si mi-am imaginat stejarul fals, pentru ca eu traiesc intr-o mlastina, iar tot ce pot sa vad e papura, unde fiecare fir e identic cu celalalt.
The dice was loaded from the start.
joi, 4 noiembrie 2010
Trapped
14.....11.....3
8.......20....3
22....31.....3
Nu mai sunt bun la numere, poate nu am fost niciodata, dar acum nimic nu ma mai leaga de numere sau poate ele imi lipsesc atunci cand vine vorba de legaturi.Nu stiu, nu mai stiu nimic pentru ca realizez ca nu e nimic d realizat si inca nu stiu daca sa cred in destin sau in liber arbitru,bineinteles ca acum ca balanta trebuie sa ma gandesc ca e cam intre si ca de obicei o sa aleg una din ele, nu intuitia mea si o sa gresesc.Nu e vorba de batoanele de fier repetate in mod obsesiv, ci pur si simplu cred ca marea de ochi atinti intr-o singura directie.Indecizia face cuplu cu frica, nesiguranta cu inocenta, iar nuanta de negru deschis ar face cuplu de minune cu galbenul, insa toate problemele de mai sus cred ca le impiedica.Mi-am pierdut inspiratia nu insa si dorinta de a arunca toate prostiile din cap pe o foaie doritoare de mazgalituri si o sa continui sa fac asta atata timp cat am ceva de aruncat.Cerberii in imaginatia mea raman Cerberi oricat de mult si-ar schimba infatisarea, intentiile si modul de a lucra atat de insistent sudurile.
Ingerii si demonii nu isi au locul unul langa celalalt asa ca de ce sa incerc sa ii corup pe cei cu aripi sa ajunga langa cei cu coada.De ce sa fac pact cu diavolul pentru a intalni ingerul?Raspunsul vine imediat si se gaseste printre cateva defecte pe care incerc de care incerc sa scap: egoismul, si are loc si timp acum discutia daca egoismul in doze mici e bun.Ideea e ca luptele au de obicei si victime nevinovate.Spun nevinovate in razboiul acesta, nu intru totul.Ca majoritatea inteleg foarte bine lucrurile, doar ca atunci cand vine vorba de partea practica sunt la fel de idiot ca cei pe care ii urasc, dornic de razbunare.Spre norocul meu imi dau seama ca nu are rost inainte sa fac vreo prostie.Pacat totusi ca nu mi-am dat seama si de ultima prostie, probabil aia a si declansat ceva, nu conteaza insa nici asta acum, nu imi gasesc echilibrul de un an si ceva, coincidenta sau nu.
Viata icepe si se termina, totul incepe si se termina, daca am trait cu gandul la prma parte si ignorand-o pe a doua e numai vina mea.
Ma gandeasc daca trebuie sa ne multumim cu ce ne ofera viata sau daca putem sa ne implicam si sa schimbam principiile dupa care ne-am ghidat atata timp.Ceasul merge intr-o singura directie, dar omul a inventat clepsidra pe care o intoarceam cum vrem noi.Normal ca e mai greu, dar se poate totusi.
Mintea alearga din nou dintr-un colt in altul, dar rateaza mijlocul.El e baricadat de niste piedici externe, o natura pe care nicioadata nu a putut-o invinge, are nevoie de ajutor, dar in apararea ei nu a sarit niciodata nimeni, doar impotriva isi fac loc si mai multe bariere.Miezul e prins acum intr-o inchisoare de rautati, amalgamuri de frici, invidii si minciuni.Nu e adevarat ca nimic nu e imposibil....totul e imposibil in sinea sa.
8.......20....3
22....31.....3
Nu mai sunt bun la numere, poate nu am fost niciodata, dar acum nimic nu ma mai leaga de numere sau poate ele imi lipsesc atunci cand vine vorba de legaturi.Nu stiu, nu mai stiu nimic pentru ca realizez ca nu e nimic d realizat si inca nu stiu daca sa cred in destin sau in liber arbitru,bineinteles ca acum ca balanta trebuie sa ma gandesc ca e cam intre si ca de obicei o sa aleg una din ele, nu intuitia mea si o sa gresesc.Nu e vorba de batoanele de fier repetate in mod obsesiv, ci pur si simplu cred ca marea de ochi atinti intr-o singura directie.Indecizia face cuplu cu frica, nesiguranta cu inocenta, iar nuanta de negru deschis ar face cuplu de minune cu galbenul, insa toate problemele de mai sus cred ca le impiedica.Mi-am pierdut inspiratia nu insa si dorinta de a arunca toate prostiile din cap pe o foaie doritoare de mazgalituri si o sa continui sa fac asta atata timp cat am ceva de aruncat.Cerberii in imaginatia mea raman Cerberi oricat de mult si-ar schimba infatisarea, intentiile si modul de a lucra atat de insistent sudurile.
Ingerii si demonii nu isi au locul unul langa celalalt asa ca de ce sa incerc sa ii corup pe cei cu aripi sa ajunga langa cei cu coada.De ce sa fac pact cu diavolul pentru a intalni ingerul?Raspunsul vine imediat si se gaseste printre cateva defecte pe care incerc de care incerc sa scap: egoismul, si are loc si timp acum discutia daca egoismul in doze mici e bun.Ideea e ca luptele au de obicei si victime nevinovate.Spun nevinovate in razboiul acesta, nu intru totul.Ca majoritatea inteleg foarte bine lucrurile, doar ca atunci cand vine vorba de partea practica sunt la fel de idiot ca cei pe care ii urasc, dornic de razbunare.Spre norocul meu imi dau seama ca nu are rost inainte sa fac vreo prostie.Pacat totusi ca nu mi-am dat seama si de ultima prostie, probabil aia a si declansat ceva, nu conteaza insa nici asta acum, nu imi gasesc echilibrul de un an si ceva, coincidenta sau nu.
Viata icepe si se termina, totul incepe si se termina, daca am trait cu gandul la prma parte si ignorand-o pe a doua e numai vina mea.
Ma gandeasc daca trebuie sa ne multumim cu ce ne ofera viata sau daca putem sa ne implicam si sa schimbam principiile dupa care ne-am ghidat atata timp.Ceasul merge intr-o singura directie, dar omul a inventat clepsidra pe care o intoarceam cum vrem noi.Normal ca e mai greu, dar se poate totusi.
Mintea alearga din nou dintr-un colt in altul, dar rateaza mijlocul.El e baricadat de niste piedici externe, o natura pe care nicioadata nu a putut-o invinge, are nevoie de ajutor, dar in apararea ei nu a sarit niciodata nimeni, doar impotriva isi fac loc si mai multe bariere.Miezul e prins acum intr-o inchisoare de rautati, amalgamuri de frici, invidii si minciuni.Nu e adevarat ca nimic nu e imposibil....totul e imposibil in sinea sa.
duminică, 31 octombrie 2010
Ciorna 2
I blew it..you don't think i'm aware of that? My sweetie is gone? ohh...i know that..it's the story of my life...always sweetie's ran away, and i stood here in front of my mirror talking with my reflection, but now even my reflection won't listen me.Do you think i don't know i crossed the line?i tried all life philosophies and what i've learned? well i learned that being me it's the best i can do, and being somebody i want it's the biggest mistake.It's exactly like a stupid movie...but this time things cannot be right.I'm at the first mistake that cost me...and it hurts, but we learn from our mistakes, don't we?Sure we do...it's only that i didn't want to mess this up..The spot? oh god it's so old age...just like me, the new spot...gone...you?damn you're gone too.
I'm at you're feet again...i'm asking question, and i can't figure out by myself the answers, you always helped me
- This time, my answers are in a blur that even i cannot see, this time, maybe you should answer yourself to them...
- How can i know the next step if i'm not sure about my last thing that i've done? (to be continued...)
I'm at you're feet again...i'm asking question, and i can't figure out by myself the answers, you always helped me
- This time, my answers are in a blur that even i cannot see, this time, maybe you should answer yourself to them...
- How can i know the next step if i'm not sure about my last thing that i've done? (to be continued...)
duminică, 24 octombrie 2010
Be calm
Ne-am nascut intr-o lumea corecta nu?ne-am nascut pe dracu.Cum spuneam mai demult pamantu e nascut mai degraba in cu totu alta zodie decat cea a egalitatii, iar noi, nici unu dintre noi nu vom putea sa fim corecti ca astia suntem, asa ne-am invatat.Fiecare trebuie sa acceptam ca perfectiunea e un lucru c nu poate fi atins niciodata.Eu unul ma bucur doar sa aspir la o chestie care sa fie macar pe jumatatea acestei perfectiuni, si in plus nici macar nu stim prea bine ce inseamna asta.
Imi aduc aminte de o povestioara de cand eram mic, si care imi vine in cap acu, dar imi e foarte sila acu sa aduc vorba despre asta.Ideea e ca nu sunt perfect si nu am fost niciodata si probabil a fost o imensa greseala ca sa cer acu mult timp perfectiunea cuiva, insa cred ca insemna destul de mult, poate prea mult pentru mine, si imi placea sa cred ca absolut inseamna aceea persoana si mai mult vroiam sa cred ca eu detin acel absolut.Scriu acum, sincer d aceasta data, detasat de tot ce altadata ma tinea inchis si orb.Realizez ca suntem mai degraba imperfecti, cu multe defecte, mai multe decat calitati, dar urasc si cand cnv spera la niste chestii total diferite de ceea ce ofera.M-am gandit pentru cateva minute daca si eu am facut la fel, si daca sa fi fost asta motivul pentru ceea c a insemnat o cadere de zile mari.Totusi cred ca sunt prea detasat si imi trec multe prin cap.Prea multe.Caderea a fost o chestie inevitabila, total naspa, dar a fost o incheiere frumoasa pentru ceva frumos, si acu trebuie sa inchei si despre asta ca am dus vorba in alta parte.
Mai toti copacii vara sunt verzi si frumosi, insa vine toamna si frunzele se usuca, iar copacul scapa de ele, ca de niste defecte de care vrea sa scape.Sa ceri cuiva sa fie brad sa isi arunce defectele e ok cand si tu la randu tau esti brad, dar daca ati inteles ceva din ce am scris pana acu e ca nu putem fii deloc brazi.Nu cer decat intelegere mai ales cand stii foarte bine ce sunt defectele.Si mai cer ceva dar nu pot sa strig pentru lucru asta deoarece probabil imi lipseste si mie.Curaj!Curaj, demnitate si onoare atat cat se poate.Nu sunt perfect, aspir la perfctiune, nu o sa o ating niciodata, dar nici nu o sa o cer vreodata de la altcineva.
Imi aduc aminte de o povestioara de cand eram mic, si care imi vine in cap acu, dar imi e foarte sila acu sa aduc vorba despre asta.Ideea e ca nu sunt perfect si nu am fost niciodata si probabil a fost o imensa greseala ca sa cer acu mult timp perfectiunea cuiva, insa cred ca insemna destul de mult, poate prea mult pentru mine, si imi placea sa cred ca absolut inseamna aceea persoana si mai mult vroiam sa cred ca eu detin acel absolut.Scriu acum, sincer d aceasta data, detasat de tot ce altadata ma tinea inchis si orb.Realizez ca suntem mai degraba imperfecti, cu multe defecte, mai multe decat calitati, dar urasc si cand cnv spera la niste chestii total diferite de ceea ce ofera.M-am gandit pentru cateva minute daca si eu am facut la fel, si daca sa fi fost asta motivul pentru ceea c a insemnat o cadere de zile mari.Totusi cred ca sunt prea detasat si imi trec multe prin cap.Prea multe.Caderea a fost o chestie inevitabila, total naspa, dar a fost o incheiere frumoasa pentru ceva frumos, si acu trebuie sa inchei si despre asta ca am dus vorba in alta parte.
Mai toti copacii vara sunt verzi si frumosi, insa vine toamna si frunzele se usuca, iar copacul scapa de ele, ca de niste defecte de care vrea sa scape.Sa ceri cuiva sa fie brad sa isi arunce defectele e ok cand si tu la randu tau esti brad, dar daca ati inteles ceva din ce am scris pana acu e ca nu putem fii deloc brazi.Nu cer decat intelegere mai ales cand stii foarte bine ce sunt defectele.Si mai cer ceva dar nu pot sa strig pentru lucru asta deoarece probabil imi lipseste si mie.Curaj!Curaj, demnitate si onoare atat cat se poate.Nu sunt perfect, aspir la perfctiune, nu o sa o ating niciodata, dar nici nu o sa o cer vreodata de la altcineva.
joi, 9 septembrie 2010
Eu
Da..cred ca intr-un final seman un pic, dar in nici un caz nu vreau sa fiu si nici nu am vrut, doar am,ai,au...vor, voi intelege gresit..
22 vs 19 vs 16.....vs me
I walked a new road, so I have to be happy now, but why I’m not? Cause I walked in a road that it’s exactly like the other…the jokes, the way that you can be silly. the company, the way you can be you…now I can realize that I will never be happy..i like only you, and when I say you, I for once don’t mean you…that’s the best part..the worse is part is that the new you are perfectly alike, you are the younger her…you are her…
Am invatat sa merg kilometrii intregi pentru tine, dar asta nu a contat, nu a contat nici macar faptul ca eram in stare sa fac orice, chiar si sa las tot ce inseamna eu pentru tine.sunt patru ani, si o iau de la cap cu acelasi saispe cu care am inceput, numai ca eu un mai sunt optispe, sunt…sunt cam acelasi, schimbat insa de multe deceptii. Multe vise pierdute aiurea..multa incredere aruncata aiurea.Eu sunt tot ala..schimbat…intors pe dos…tot ce odata intelegeam s-a dus dracu’, si tot ce credeam ca e normal e un cacat, tot ce iubeam e un cacat..si ce iubesc e un cacat reintors, numai ca un mai iubesc nimic acu..in sfarsit nu te mai iubesc pe tine, arunca-ti sagetile in alte parti ca eu un pot sa le mai inghit…sunt plin..plin si gaurit de ele, iar tu esti mai plina decat oricand..plina de minciuna si de falsitati.Tot ce a ramas din tot ce a fost e ura si asta ma bucura..ma bucura pentru ca cineva m-a trecut peste, iar acum renunt la ceva, de fapt un renunt acum, am renuntat de ceva timp, acum doar imi bat capul altfel.Tot ce vreau vad ca e sa imi bat capul.Tu (“tu” a castigat alt sens) dormi, eu raman acelasi insomniac pe care ea l-a crescut.Voi ati ramas aceeasi, aceleasi lipitori cretine, aceleasi minciuni, acelasi Cerber.”Tu-mi” arati cum poate fi mintita lumea..foarte usor..cei destepti vor intelege, cei lipsiti vor continua sa creada ca vorbesc doar pentru mine.
You walked a new road, so you have to be happy now, but you aren’t…why?Cause you’re not her, you’re not that “saispe”,you’re just like me, and why I why I laugh?I don’t know…I just do it…I am still me, even if I changed.
Intr-un Centru De Informare radeai…undeva la munte radeai din nou…ce mare diferenta…
joi, 2 septembrie 2010
Nonsens 6
- i wasn't prepared for those stairs, i still ain't, and i don't think i will ever be.I am not the type the man i thought i was.
- the old spot wasn't mine, even if took me so long to understand.
- i can't put my toughts in line..in my head is a mess, but in this mess a red light glows, looks like an alert button, but i want so much to push it.
- I cannot find a way to name you, and i cannot understand why the old spot remained only way to call her..so this is why i realise you replaced her.
- I never wrote a bigger shit than now.
- After all i am happy than only me can fully understand me.
- I feel ok..like i always wanted...having something that i cannot be sure of, forcing me to fight for what i want.
- And again, i am not who i thought i was.
- And how can i not think about happines?how i cannot dream about it? and how can i fight for it anymore? i fought for happines, and it came only after i stopped fighting, so life is logic? no way..
- I'll stop chasing, and start living...it's way better
- Make me happy
- the old spot wasn't mine, even if took me so long to understand.
- i can't put my toughts in line..in my head is a mess, but in this mess a red light glows, looks like an alert button, but i want so much to push it.
- I cannot find a way to name you, and i cannot understand why the old spot remained only way to call her..so this is why i realise you replaced her.
- I never wrote a bigger shit than now.
- After all i am happy than only me can fully understand me.
- I feel ok..like i always wanted...having something that i cannot be sure of, forcing me to fight for what i want.
- And again, i am not who i thought i was.
- And how can i not think about happines?how i cannot dream about it? and how can i fight for it anymore? i fought for happines, and it came only after i stopped fighting, so life is logic? no way..
- I'll stop chasing, and start living...it's way better
- Make me happy
marți, 6 iulie 2010
So?
"All that noise and all that sound
All those places I got found"
Sleep, sleep, sleep.Why would he wake up now? it's his world, and nothing can go wrong here.The fog will never go if he doesn't want to, and even if the fog is forgotten and let go, then surelly his newly mirage would be a good one.Why wake up? why so many worries, and why after all of this, so many things going wrong.He is not sorry for things done, because all were for a better life, he's sorry for the pain he caused..he always were, but eyes were too blinded by anger to see things were not as they seem.....But what about the fog then?..well the fog it's still a thing that he couldn't understand, and after a "way of measuring time" he believe he understood one thing...it's not the fog he wants, it's what it represents, but even the new mirage cannot stick with him...actually, Dante cannot stick with mirage.
"Can you hear my heart beating?
Can you hear that sound?
Cause I can't help thinking
And I won't stop now"
He hates his being, he hates his two arms, his two ways of measuring the weight, hate how he wants want things and need nothers.Are you laughing now? you have no reason, He never intented to harm, and if you are really that smart you will understant the horror that he needs to face every day.They say, well, at least he says that we need to be honest, he was almost every time, but still he is the one that suffer every single day with his truth told, and you blame him for being honest?you thing he wanted that honesty? his search was over...why would he destroy his smile?..because it wasn't a real one..Why blame him for ending them all? can't you see he's not happy?He got his hands on that mirage...just wait till it dissapear, will you laugh then?Well done then.Pity? oh no...don't show him pity, just understand him...you were lucky enough to know, but enough with this.
"but here i lie
on my own in a seperate sky
and here i lie
on my own in a seperate sky
i don't wanna die
on my own here tonight "
And now Dante is waiting again, waiting to see if his mirage will became true...(unfinished)
All those places I got found"
Sleep, sleep, sleep.Why would he wake up now? it's his world, and nothing can go wrong here.The fog will never go if he doesn't want to, and even if the fog is forgotten and let go, then surelly his newly mirage would be a good one.Why wake up? why so many worries, and why after all of this, so many things going wrong.He is not sorry for things done, because all were for a better life, he's sorry for the pain he caused..he always were, but eyes were too blinded by anger to see things were not as they seem.....But what about the fog then?..well the fog it's still a thing that he couldn't understand, and after a "way of measuring time" he believe he understood one thing...it's not the fog he wants, it's what it represents, but even the new mirage cannot stick with him...actually, Dante cannot stick with mirage.
"Can you hear my heart beating?
Can you hear that sound?
Cause I can't help thinking
And I won't stop now"
He hates his being, he hates his two arms, his two ways of measuring the weight, hate how he wants want things and need nothers.Are you laughing now? you have no reason, He never intented to harm, and if you are really that smart you will understant the horror that he needs to face every day.They say, well, at least he says that we need to be honest, he was almost every time, but still he is the one that suffer every single day with his truth told, and you blame him for being honest?you thing he wanted that honesty? his search was over...why would he destroy his smile?..because it wasn't a real one..Why blame him for ending them all? can't you see he's not happy?He got his hands on that mirage...just wait till it dissapear, will you laugh then?Well done then.Pity? oh no...don't show him pity, just understand him...you were lucky enough to know, but enough with this.
"but here i lie
on my own in a seperate sky
and here i lie
on my own in a seperate sky
i don't wanna die
on my own here tonight "
And now Dante is waiting again, waiting to see if his mirage will became true...(unfinished)
joi, 10 iunie 2010
Always
Incerc astazi sa insirui toate probleme, pentru ca eu inca sper ca atunci cand le arunci oriunde, chiar si pe foaie ele dispar.Un gand strain, care nu ma cunoaste deloc, imi urla continuu in cap, si imi spune sa le infrunt, pentru ca doar asa le pot invinge, si numai asa pot trece peste...eu ii spun sa isi vada de treaba lui, ca inca nu sunt sigur daca ma cunosc eu destul de bine, mai ales voi criticii mei.Un singur lucru stiu..am incercat din toata inima sa lel infrunt, poate hotararea pe care eu o consider maxima nu e indeajuns pentru a putea razbate, si nici ea, nici ea, nici ea si nici ea nu poate sa ma ajute..doar tu:)..incearca sa intelegi te rog, dar totul nu e asa evident cum pare, si inca odata ascund adevaratele sensuri in spatele unor cuvinte simple, dar de data asta nu de frica de a fi inteles, ci de teama ca acel inteles sa nu fie ignorat...in fine, iar aberez...
Inconjurat de o armata de realitati virtuale incerc sa o gasesc pe cea in care imi am locul meu, insa imi tot doresc sa intru in cea in care nu am reusit sa imi termin rostul.Fara username e totusi imposibil, iar daca mai pui si ca parola e schimbata o sa realizezi ca nu are nici un rost, orice idioat din lumea asta ar realiza asta, insa unul isi impune cu incapatanare sa reuseasca in situatii in care foarte putini incearca, sa nu mai vorbim de reusite.Imi sabotez fiecare sansa la fericire pe care o am, si ma arunc cu capul inainte in autodistrugere..de ce sa imi caut sfarsitul, cand eu am sfarsit deja odata?
Singurul joc pe care l-am adorat a fost unul scurt, cu un nivel final de care nu am reusit sa trec, si despre care mai toti mi-au spus ca e facut astfel incat sa nu il treaca nimeni nicioadata, dar eu incerc.Nu are cum sa nu se termine, trebuie sa fie o chestie oricat de mica sau mare, grea sau usoara pe care sa o pot face, si nici nu vreau sa ma gandesc la faptul ca cineva joaca acel joc in locul meu...nu vreau sa vad pe altcineva cum joaca nivelele trecute de mine, si atat de iubite de mine...am iubit grafica simpla a jocul, textura nu atat de reusita, dar in felul sau excelenta..insa la fel ca toate jocurile...ramane un simplu joc, iar realitatea e altfel...realitatea e o mare...si nici nu vreau sa ma gandesc ca nu am ce sa caut aici.Nici acum, nici maine, nici poimaine...doar ieri!
"I've got soul, but i'm not a soldier"
Inconjurat de o armata de realitati virtuale incerc sa o gasesc pe cea in care imi am locul meu, insa imi tot doresc sa intru in cea in care nu am reusit sa imi termin rostul.Fara username e totusi imposibil, iar daca mai pui si ca parola e schimbata o sa realizezi ca nu are nici un rost, orice idioat din lumea asta ar realiza asta, insa unul isi impune cu incapatanare sa reuseasca in situatii in care foarte putini incearca, sa nu mai vorbim de reusite.Imi sabotez fiecare sansa la fericire pe care o am, si ma arunc cu capul inainte in autodistrugere..de ce sa imi caut sfarsitul, cand eu am sfarsit deja odata?
Singurul joc pe care l-am adorat a fost unul scurt, cu un nivel final de care nu am reusit sa trec, si despre care mai toti mi-au spus ca e facut astfel incat sa nu il treaca nimeni nicioadata, dar eu incerc.Nu are cum sa nu se termine, trebuie sa fie o chestie oricat de mica sau mare, grea sau usoara pe care sa o pot face, si nici nu vreau sa ma gandesc la faptul ca cineva joaca acel joc in locul meu...nu vreau sa vad pe altcineva cum joaca nivelele trecute de mine, si atat de iubite de mine...am iubit grafica simpla a jocul, textura nu atat de reusita, dar in felul sau excelenta..insa la fel ca toate jocurile...ramane un simplu joc, iar realitatea e altfel...realitatea e o mare...si nici nu vreau sa ma gandesc ca nu am ce sa caut aici.Nici acum, nici maine, nici poimaine...doar ieri!
"I've got soul, but i'm not a soldier"
marți, 1 iunie 2010
Trough fire part two
Si acum sunt in fata unei asteptari..dupa atata timp inca pot astepta? nu, cu siguranta nu.Citeam despre marii tacticieni ai lumii, si nici unul nu a terminat neinvins.Toti au ajuns intr-un moment in care au fost invins, iar in ciuda tuturor eforturilor nimeni, niciodata nu a ramas in picioare.Nu am vrut niciodata sa fiu tactician, am crezut insa ca poate asa voi obtine rezultatele cele mai bune.Mai am inca o lupta de dus, apoi ma voi retrage, acum depinde si retragerea cum va fi.Obosit, insangerat si singur, pe o vremea ploioasa, voi astepta in varful turnului meu ultima batalie.Am castigat atat de multe, incat nu mai am emotii, dar disparitia emotiilor tine si de infrangerile din ultimul timp, ajutoarele m-au abandonat pentru ca acum totul depinde de mine, m-au lasat sa imi infrunt demonii singur, iar eu ii astept cu placere stiind ca mai mult nu voi putea pierde niciodata.Este exact imaginea conducatorului decazut si pregatit sa isi primeasca ultima lovitura, dupa care poate cobora pe pamant, printre muritori, printre chestiile banale de zi cu zi, pe pamantul plictisit de pasi trantiti doar pentru ca lumea trebuie sa mearga inainte.
Gandurile il prind din urma, stie ca va fi invins mai mult ca sigur, si nu doreste sa astepte ultima lovitura, nu a facut-o niciodata, nu a avut rabdare niciodata, si mai bine moare luptand decat sa se lase batut pur si simplu.Din inaltul turnului, Dante coboara pentru a isi intalni adversarul, pentru a forta lupta, de fapt finalul ei, pe care il stia de mult timp si pe care nu mai avea rabdare sa il astepte.Ranit, isi gandeste ultima sa tactica, nu va putea face fata insa, niciodata armatei ce vine puternic sa il distruga.Impins din spate conducatorul advers infige sabia inima batranului tactician, care incercand sa mai raspunda cumva, cade insangerat in mijlocul cetatii sale.Din acest moment si-a pierdut orice urma de umanitate, a devenit un strigoi caruia nu ii mai pasa de nimic, care se uita in spate si nu isi da seama pentru ce a luptat atat.Cetatea lui va fi castigata si recastigata la infinit.Toate luptele sale au fost pentru nimic, cetatea nu isi dorea un asemenea conducator.Intins pe ceea ce era odata pamantul sau, Dante nu isi mai iroseste puterile sa isi revina, dorinta sa de a isi recastiga tronul a disparut, s-a saturat sa lupte si acum se multumeste cu starea sa de strigoi.Singurul lucru ce ii mai aminteste ca odata a fost om este recele otelului trecut prin ceea ce a fost odata inima sa.
Gandurile il prind din urma, stie ca va fi invins mai mult ca sigur, si nu doreste sa astepte ultima lovitura, nu a facut-o niciodata, nu a avut rabdare niciodata, si mai bine moare luptand decat sa se lase batut pur si simplu.Din inaltul turnului, Dante coboara pentru a isi intalni adversarul, pentru a forta lupta, de fapt finalul ei, pe care il stia de mult timp si pe care nu mai avea rabdare sa il astepte.Ranit, isi gandeste ultima sa tactica, nu va putea face fata insa, niciodata armatei ce vine puternic sa il distruga.Impins din spate conducatorul advers infige sabia inima batranului tactician, care incercand sa mai raspunda cumva, cade insangerat in mijlocul cetatii sale.Din acest moment si-a pierdut orice urma de umanitate, a devenit un strigoi caruia nu ii mai pasa de nimic, care se uita in spate si nu isi da seama pentru ce a luptat atat.Cetatea lui va fi castigata si recastigata la infinit.Toate luptele sale au fost pentru nimic, cetatea nu isi dorea un asemenea conducator.Intins pe ceea ce era odata pamantul sau, Dante nu isi mai iroseste puterile sa isi revina, dorinta sa de a isi recastiga tronul a disparut, s-a saturat sa lupte si acum se multumeste cu starea sa de strigoi.Singurul lucru ce ii mai aminteste ca odata a fost om este recele otelului trecut prin ceea ce a fost odata inima sa.
marți, 25 mai 2010
Trough fire part one
Si as putea scrie o mie de lucruri, o intreaga carte, as putea fi mai stufos decat cea mai stufoasa carte si mai atent decat conducatorul unui far, as putea fi mai inteligent decat Einstein, sau mai romantic decat Romeo, mai bun tactician decat Napoleon si mai atragator decat Paris, si chiar daca o sa fiu Merlin tot nu voi putea vraji pe nimeni, pentru ca nimeni nu inseamna nimic, ci nimeni inseamna totul, iar totul inseamna doar o poarta, un leagan, un catel prost, un joc ce nu isi mai are loc, un hamac vechi legat de doua stalpuri de fier intre care si-au pierdut existenta mai multe cutii cu muzica, intre care isi va mai pierde existenta inca unul, cel mai important, cel care conteaza, eu contez?
Am umblat pe acele strazi chinuite de minciuna doar ca sa dau de un adevar strain mie, dar care mi-l doream atat de mult, si pe care l-am acceptat atat de repede, l-am iubit atat de repede, l-am urat la fel de repede si l-am pierdut, nu repede, incredibil de repede.
Orbit de pepene
M-am gandit cum sa imi aduc alaturi un cosmar, nestiut inca, aproape...am aflat ca a fi intr-un grup de patru nu e bine, ca sa mori e mai bine decat sa traiesti degeaba, si ca degeaba e mult mai aproape de normal decat orice.
E noapte...e vara, sunt stele, esti acasa, sunt acolo, obosit, beat, fericit, lumea e a mea....fals...lumea e a ta...esti un inger stramb, dar mie imi place ploaia, si nu conteaza ca nu intelegi nimic, nu trebuie, de fapt ar trebui dar oricum degeaba intelegi...era vara, si o rugaciune isi face loc printre vapori de alcool si nori rasfirat.Imi caut copacul, si in acelasi timp caut si persoana care va fi alaturi de mine pentru totdeauna, dar dau gres, caut acolo unde nu era cazul, caut unde nu se poate si uit ce se poate.
Am umblat pe acele strazi chinuite de minciuna doar ca sa dau de un adevar strain mie, dar care mi-l doream atat de mult, si pe care l-am acceptat atat de repede, l-am iubit atat de repede, l-am urat la fel de repede si l-am pierdut, nu repede, incredibil de repede.
Orbit de pepene
M-am gandit cum sa imi aduc alaturi un cosmar, nestiut inca, aproape...am aflat ca a fi intr-un grup de patru nu e bine, ca sa mori e mai bine decat sa traiesti degeaba, si ca degeaba e mult mai aproape de normal decat orice.
E noapte...e vara, sunt stele, esti acasa, sunt acolo, obosit, beat, fericit, lumea e a mea....fals...lumea e a ta...esti un inger stramb, dar mie imi place ploaia, si nu conteaza ca nu intelegi nimic, nu trebuie, de fapt ar trebui dar oricum degeaba intelegi...era vara, si o rugaciune isi face loc printre vapori de alcool si nori rasfirat.Imi caut copacul, si in acelasi timp caut si persoana care va fi alaturi de mine pentru totdeauna, dar dau gres, caut acolo unde nu era cazul, caut unde nu se poate si uit ce se poate.
luni, 19 aprilie 2010
Nonsens 5
Soare......Distractie.....Inocenta.....Primul vis...Prima deceptie...Tom....Jack...Jeleu....Eugenie....Minge....Parc...Bataie....Lacrimi....Prima casa...Primul tricou cu 7....Prima cruce...Doi prieteni....Reportofon...Prostie...Turca....Prima data cand imi dau seama ca lumea nu e cum trebuie sa fie...Primul telefon ascuns...Prima tradare...Scopuri bune...Rezultat prost...Clasa a 7-a....O idila tampita...Doua...Trei...Golul dedicat...Primul drum dublu...Primul zambet cu adevarat talamb...Primul 6....Al doilea....A doua casa...Primul moment hotarator...Prima depresie...Primul somn...Prima deschidere...Prima palma...Primul succes...Vara...Primul sarut...Iarba...Casa pustie..Deja-vu..Primul secret..Prima idee...Prima despartire....Prima discutie...Prima indiferenta..Discutie..Dezamagire..Speranta..Asteptare..Iubire..Prima alergare...Primul papuc..Taiat in doua..Cearta..Impacare..Cearta..Impacare......Cearta........Impacare..............Cearta..Vineri..Alune..Biliard...Taraba ...Ploaie..Depresie...Cearta....Viva...Scrubs...What if...A treia persoana...Degeaba...A doua persoana..Bloc..Total Club..Road Trip..Vin..Vin..Vin..Gheata..Ceata...Beci...Bere...Metru...Sala Bloc..Dorinta..Dezamagire..Experienta..Vara...Coldplay...Fix you...Acasa...Beci..Bere..Awful Date..Sala...Diminieata..Lovitura din senin..Glume..Parc..Revelion...Casa...Perdea..Prost..Film..Scoala...Pregatire...Fotbal...Fotbal...Prima...Scoala...Parc...Ocazie..Casa...Scoala...Ocazie...Impacare..Numarul 3...Mandrie...Despartire...Regret...Inainte...Florii...Mesaj...Nostalgie...Luna...Scoala...Discutie...Moment Prost...Idee proasta...Decizie proasta...Lacrimi...Coldplay...Vara...Bere...Mare...Balcon...Aiurea...Moon...Acasa...O tampenie de luni...O falsa reusita...Departe...Tragedie..Singur..Him...My little mouse...Portocaliu...Orbit...Pepene...Etajul 2...Teren...Portocaliu...Alb....Galben...Noapte....Sala...6-7 frumuseti...Balcon...Jumatate...Mesaj...Minciuna..Incurca-lume...Drum...Masina...Centru...Rahat..Casa...Discutie...Rahat...Coada...Vorbe...Secret...Noapte..............Rahat..........Zi...Certuri...Aiurea...Degeaba...Bila...Ciudat...Frig...Cinema...Ciudat...Frig...Portocaliu...Munte...Axel...Idiot...Calzone...Portbagaj...Bloc...Pufuleti...Portocale...Coji...Banca...Noapte...Cearta...Prieteni...Revelion...Cuib...Bine...Conducator...Cupa...Rosu...Pat...Patura...:-s...:">....16...Rock'n Roll....Camera...Gol....Calatorie...Inainte...Noapte...Ploaie...Lacrimi...I'll never...Munte...Pai...Masa...I'll never....Padure...Mare...Poker...Soare....Nori...Prima...Livada...Intelegere...Cearta....Pistol....Acasa...Drum...Lacrimi...Totul va fi ok....A treia casa...Depresie...Prima Minciuna...Departe....Lacrimi...Fals....Minciuna....Vineri...Fals..Drum...Mp3...Cearta...Minciuna...Drum...Minciuna....Minciuna....Sila....Ajuns...Dezamagire...Sila...Acasa...Killers...Coasta...Mana...Umar...Lacrimi...Nervi...Minciuna...Zua...Minciuna...Sila...Obisnuinta...Hi5...Scanteie...Minciuna...Falsitate...Tu...Speranta....Dorinta...Deal...Stele...Dorinta...Rugaminte...Tu...Copac...Bustean...TU!...Vis...Speranta...Catuse....Maini legate la spate...Nervi...Fals...Minciuna...Ura...Scapare...Degete...Nisip...Oboseala...Sila...Minciuna...Tu...Nonsens...Snap!...Speranta...Lasitate...Prostie...Uituc...Prostie...Cusca...Inchis...Prins...Legat...6...Primul Semn...Prost...Mai rau...Nu ma poti opri sa visez...18...Putere...Simplitate...Nevoie de evadare...Rugaminti...Snap:-<...Lume...Paralel...Eu...Doi Bani.....Minciuna...Nesimtire...Sila....Tu....Speranta....Vis....Casuta...Noi....Leagan...Scari...Snap...Pauza...Minciuna...Prostie...Minciuna...Putere...Slabire...Iertare...De ce?...3 luni...Prostie...Drum...Frica....Nervozitate....Brusc..Curba...Noroc...Praf...Primul dus...Poker.......Pub...Fum....Anglia...TU...eu..Vis...Speranta...Snap!..Banca...8...Parc...Gluma...Serios...Gluma?...Serios...:-j...Minciuna...Minciuna....Minciuna....Minciuna...Bere...Mare...Cosmar...Minciuna...Minciuna...AJUNGE..nu...Bere...Minciuna...Ajunge...nu...Minciuna...1...Gata...Ajunge...nu...2...Munte...Stea...Seara...Tequilla...Lacrimi...Nervi...Stare falsa de bine...Increderea prea multa...Degeaba...Cap in pamant...Relaxare...Sila...Oboseala...Plictiseala...Seara...Singur...Net...TU...SNAP!...:-o...SNAP!....Aminte...Snap...Nonsens...Tu....Deal...Stele...Dorinte...TU...Aparitie...303....A ajuns...TU...Tu...Tu...Tu.......TU!
joi, 18 martie 2010
miercuri, 17 martie 2010
Go on
"He said I'm going to buy this place and burn it down
I'm going to put it six feet underground
He said I'm going to buy this place and watch it fall
Stand here beside me baby in the crumbling walls"
In a wet season like this he's alone...Nobody would face this cold weather.Everybody else were home, laughing, spending quality time with family.The rain was covering him, creating some kind of shell, a protection from the world in wich he feels like an outsider.The thunders symphony may be the only song that he may understand now, any other looking foolish.He had enough, and wants to end it quickly, before having any doubts, but he's standing for a few hours with death facing him, and doesn't have the guts to jump.Home plan went all wrong, and tries to remember her, starts to think about other dissapointments.Dante takes one step forward.His right foot is over the entire city, but his left one still doesn't want to go away.Its indecision retreat his brother, and a new wave of thoughts came.Why should he do this, is it worth it?Is it the world a place where he cannot smile anymore, or to smile requires hard work, and everybody knows Dante forgot to fight.Sure, he heard a story at the tv where everything you want, you can do, but he is very sure those people are hired to say what we want to hear, we need to be calmed down, but He is aware they all lie.He hate that damn reporter, how can he speak about being calm and going forward, if he never were in a situation like that.He remebers again about the things that initialy drove him on the tallest building around.He's walking to his end.
"All the movements you're starting to make
See me crumble and fall on my face
And I know the mistakes that I made
See it all disappear without a trace"
Before he took that jump, he wanted to take a one last view at the world wich he was about to left behind.The raindrops still washed his forehead, they were the only ones who stood by him even in this dark day.Flashes from the sky wanted to immortalise the tragic show.He smiles looking up, his old enemy finally got him on his knees.One step, and all this pain would dissapear, one step and all that mocking, all those time being cheated were about to end.
"Some'll laugh and some just sit and cry
But you just sit down there and you wonder why"
They say few moments before death we saw our entire life in front of our eyes, but even in this damn moments all he could see was her smiling in a wrong direction, hearing her throwing easy words all over, making no sense, but hurting like hell.She was just a simple mortal, with narrow mind, and now he felt unnaturally better.In that moment something clicked in his mind....He realised that giving up would be a huge mistake, throwing the towel would please only one corner, and he wasn't in that corner.She was such a small thing to bother him.He started to laugh hysterically..."How could i be so blind, how could i let her drive me insane, I felt once the dust, i don't need to do this again.My mind can take more and more, but i shouldn't stop going on with my search, because all I want may be in front on me, I just need to open the doors easily"
The rain stopped.Drops of water mixed with sweat still travels on his body.He had a tough day, but learned the best lesson.From now on his knees will never touch the ground, at least not for anybody that don't deserve it.Dante found peace...
"So meet me by the bridge, meet me by the lane
When am I going to see that pretty face again
Meet me on the road, meet me where I said
Blame it all upon
A rush of blood to the head "
I'm going to put it six feet underground
He said I'm going to buy this place and watch it fall
Stand here beside me baby in the crumbling walls"
In a wet season like this he's alone...Nobody would face this cold weather.Everybody else were home, laughing, spending quality time with family.The rain was covering him, creating some kind of shell, a protection from the world in wich he feels like an outsider.The thunders symphony may be the only song that he may understand now, any other looking foolish.He had enough, and wants to end it quickly, before having any doubts, but he's standing for a few hours with death facing him, and doesn't have the guts to jump.Home plan went all wrong, and tries to remember her, starts to think about other dissapointments.Dante takes one step forward.His right foot is over the entire city, but his left one still doesn't want to go away.Its indecision retreat his brother, and a new wave of thoughts came.Why should he do this, is it worth it?Is it the world a place where he cannot smile anymore, or to smile requires hard work, and everybody knows Dante forgot to fight.Sure, he heard a story at the tv where everything you want, you can do, but he is very sure those people are hired to say what we want to hear, we need to be calmed down, but He is aware they all lie.He hate that damn reporter, how can he speak about being calm and going forward, if he never were in a situation like that.He remebers again about the things that initialy drove him on the tallest building around.He's walking to his end.
"All the movements you're starting to make
See me crumble and fall on my face
And I know the mistakes that I made
See it all disappear without a trace"
Before he took that jump, he wanted to take a one last view at the world wich he was about to left behind.The raindrops still washed his forehead, they were the only ones who stood by him even in this dark day.Flashes from the sky wanted to immortalise the tragic show.He smiles looking up, his old enemy finally got him on his knees.One step, and all this pain would dissapear, one step and all that mocking, all those time being cheated were about to end.
"Some'll laugh and some just sit and cry
But you just sit down there and you wonder why"
They say few moments before death we saw our entire life in front of our eyes, but even in this damn moments all he could see was her smiling in a wrong direction, hearing her throwing easy words all over, making no sense, but hurting like hell.She was just a simple mortal, with narrow mind, and now he felt unnaturally better.In that moment something clicked in his mind....He realised that giving up would be a huge mistake, throwing the towel would please only one corner, and he wasn't in that corner.She was such a small thing to bother him.He started to laugh hysterically..."How could i be so blind, how could i let her drive me insane, I felt once the dust, i don't need to do this again.My mind can take more and more, but i shouldn't stop going on with my search, because all I want may be in front on me, I just need to open the doors easily"
The rain stopped.Drops of water mixed with sweat still travels on his body.He had a tough day, but learned the best lesson.From now on his knees will never touch the ground, at least not for anybody that don't deserve it.Dante found peace...
"So meet me by the bridge, meet me by the lane
When am I going to see that pretty face again
Meet me on the road, meet me where I said
Blame it all upon
A rush of blood to the head "
marți, 16 martie 2010
Sunrise
Sunt idiot.De mult prea putine ori am reusit sa nu fiu astfel.De mult prea putine ori am facut exact asa cum trebuia, si tot de atatea ori a contat, de data asta insa conteaza, iar eu trebuie sa imi urmaresc atent mintea, gura, sufletul.Am crezut ca fiind bun totul in jur devine bun.Nu.Orice ai face tot conteaza restul, tot conteaza ce, cum, unde si de ce.Pentru mine toate astea sunt relative.Tot ceea ce conteaza e ce vrem sa conteze.Stiu ca nu vreau sa fiu un urmaritor al multimii, stiu si sper ca sunt totusi, daca nu mai destept, cel putin mai deschis decat restul.
Am sarit.Si nu regret nici macar o secunda din tot ce s-a intamplat, ba mai mult imi felicit fiecare moment de curaj...da acele putine momente in care sunt altfel decat de obicei, si care sunt mai importante decat orice.Intr-o lume singura gasesc momente pline, momente linistitoare.Din nou, da!...sunt idiot, da...sunt aiurit, da, sunt cretin, dar din nou vreau sa merg mai departe, si asta am vrut mereu.Nu m-am gandit nici un moment sa fac rau, sau nu m-am gandit sa iasa prost, in nici un caz nu am vrut asta.Sa inteleg m-am priceput mereu foarte bine, insa partea proasta a venit la partea cu explicatii.Nu ma pricep deloc sa fiu inteles, si am avut intotdeauna nevoie de ajutor pentru a fi inteles asa cum am vrut sa fiu.Nu cer mila, nu cer ceva ce in mod normal nu ar veni, nu cer sa doi acolo unde unul e tot ce pot obtine, nici macar nu imi doresc sa ma tarasc pentru moneda de pe podea, vreau poate doar ca acea moneda sa fie impinsa un pic, sa ajunga in bataie soarelui si sa straluceasca.In umbra nimeni nu o vede, iar eu am nevoie de sclipirea ei, sunt indragostit de acel argintiu stralucitor, si nu as vrea sa intre niciodata din nou in umbra, pentru ca nu vreau sa ma mai trezesc.De data asta pot simti totul, si daca ar fi sa imi intorc viata la fel ca pe o clepsidra, nu as misca nimic.As lasa sa se puna praful pe ea, pentru ca pe partea asta ea arata mai bine, si asa imi doresc sa ramana mereu.Jumatatea goala este sus, si chiar daca pare ciudat, atunci cand a fost intoarsa a fost jos, nu a putut fi umpluta, dar cad de mult mi-am dorit sa fie asa? extraordinar de mult...night after night after night...
Vad lumina si sunt sigur ca nu e o iluzie, doar ca sunt satul de nori, de furtuna si de ploaie, chiar daca asta imi place cel mai mult.Imi doresc sa simt racoarea unei tristeti de vara, insa nu aici.Vreau ca acum sa ma ascund in coliba mea, in patul meu vechi, invelit in vechea patura uitata ravasita langa perna, doar ca nu vreau sa o fac singur.Nici nu ma gandesc sa ma las pierdut de lume...de fapt lumea nu conteaza...nu vreau sa ma las pierdut de tine, vreau sa visam si acum, si atunci.Vreau sa adorm acoperit de linistea ta, nestiind ce inseamna frigul.Vreau sa dispar, doar tu sa ma vezi....e de ajuns.
"Want to see you soon"
Am sarit.Si nu regret nici macar o secunda din tot ce s-a intamplat, ba mai mult imi felicit fiecare moment de curaj...da acele putine momente in care sunt altfel decat de obicei, si care sunt mai importante decat orice.Intr-o lume singura gasesc momente pline, momente linistitoare.Din nou, da!...sunt idiot, da...sunt aiurit, da, sunt cretin, dar din nou vreau sa merg mai departe, si asta am vrut mereu.Nu m-am gandit nici un moment sa fac rau, sau nu m-am gandit sa iasa prost, in nici un caz nu am vrut asta.Sa inteleg m-am priceput mereu foarte bine, insa partea proasta a venit la partea cu explicatii.Nu ma pricep deloc sa fiu inteles, si am avut intotdeauna nevoie de ajutor pentru a fi inteles asa cum am vrut sa fiu.Nu cer mila, nu cer ceva ce in mod normal nu ar veni, nu cer sa doi acolo unde unul e tot ce pot obtine, nici macar nu imi doresc sa ma tarasc pentru moneda de pe podea, vreau poate doar ca acea moneda sa fie impinsa un pic, sa ajunga in bataie soarelui si sa straluceasca.In umbra nimeni nu o vede, iar eu am nevoie de sclipirea ei, sunt indragostit de acel argintiu stralucitor, si nu as vrea sa intre niciodata din nou in umbra, pentru ca nu vreau sa ma mai trezesc.De data asta pot simti totul, si daca ar fi sa imi intorc viata la fel ca pe o clepsidra, nu as misca nimic.As lasa sa se puna praful pe ea, pentru ca pe partea asta ea arata mai bine, si asa imi doresc sa ramana mereu.Jumatatea goala este sus, si chiar daca pare ciudat, atunci cand a fost intoarsa a fost jos, nu a putut fi umpluta, dar cad de mult mi-am dorit sa fie asa? extraordinar de mult...night after night after night...
Vad lumina si sunt sigur ca nu e o iluzie, doar ca sunt satul de nori, de furtuna si de ploaie, chiar daca asta imi place cel mai mult.Imi doresc sa simt racoarea unei tristeti de vara, insa nu aici.Vreau ca acum sa ma ascund in coliba mea, in patul meu vechi, invelit in vechea patura uitata ravasita langa perna, doar ca nu vreau sa o fac singur.Nici nu ma gandesc sa ma las pierdut de lume...de fapt lumea nu conteaza...nu vreau sa ma las pierdut de tine, vreau sa visam si acum, si atunci.Vreau sa adorm acoperit de linistea ta, nestiind ce inseamna frigul.Vreau sa dispar, doar tu sa ma vezi....e de ajuns.
"Want to see you soon"
joi, 11 martie 2010
Light
Don't know what i should say....so many things this time went good...i really have no idea how to act...i was only used to react, to have the best things to say back, but to feel good? no way...I learned how to raise from my ash, but to raise from something better i was a novice.
I was used to question, first, i was firm, but then something changed me...something turned me into a stupid one...should i be rude? No way....why would i be rude whit the best thing that happened to me?....You don't know the hole story, nobody knows...hmmm....maybe God after all shows his ways=)), but we need to figure them out.
"It was night...the stars were up there, just like he wanted...the others made fun...He was the only lying, looking at what he thought it was the best thing in whole world...still, something reminded him about her...about how he wanted to say all those crazy things to her, but he couldn't...they weren't meant to be together now....but he still let the other go...he prayed that someday to be with her, and trade always for her".
I finally got the blow...it was hard and for couple of months I chased shadows which weren't mine, I was so stupid to believe that you could come home.I was awful stupid to think she is the one:))...and i tried...you couldn't see.
You finally came:)...I remember now all those prayers...I laugh...I am happy, i know that everything i ever wanted was you.Those stars were for you ..those trees were cleaned for you too;)).
"Don't go away cause I feel you this time
Don't go away cause I need you there this time"
"You're all that i want, you're all that i need:*"
I was used to question, first, i was firm, but then something changed me...something turned me into a stupid one...should i be rude? No way....why would i be rude whit the best thing that happened to me?....You don't know the hole story, nobody knows...hmmm....maybe God after all shows his ways=)), but we need to figure them out.
"It was night...the stars were up there, just like he wanted...the others made fun...He was the only lying, looking at what he thought it was the best thing in whole world...still, something reminded him about her...about how he wanted to say all those crazy things to her, but he couldn't...they weren't meant to be together now....but he still let the other go...he prayed that someday to be with her, and trade always for her".
I finally got the blow...it was hard and for couple of months I chased shadows which weren't mine, I was so stupid to believe that you could come home.I was awful stupid to think she is the one:))...and i tried...you couldn't see.
You finally came:)...I remember now all those prayers...I laugh...I am happy, i know that everything i ever wanted was you.Those stars were for you ..those trees were cleaned for you too;)).
"Don't go away cause I feel you this time
Don't go away cause I need you there this time"
"You're all that i want, you're all that i need:*"
miercuri, 10 martie 2010
Nightmare
He came home from an awful day at work, wanting to see her, to feel her hands wrapping around his head.He wanted to feel the love that he wanted from the way back to home.This day was a disaster...nothing went as he wanted.The meeting was canceled, and the pub where he used to relax with friends after work, was closed today.All that he needed was her affection.
The room was strangely clean, the chaos from the bed disappeared.Something was wrong....."Honey! where are you? I came home.Is the dinner ready?".Silence. No one answered.This looked so strange.It's the first time when at this hour, he was the first home.The fight from early morning came into his head.He can be so stubborn sometimes, but he loves her , and nothing can change this, and to apologize was a little hard now.He feels like she is to better for him, and tries so hard to be at the same step with her.Stupid things is his specialty.Forgetting things...his curse.This morning fight was about their first kiss.Like always she remember everything, and like always he forgets everything.She doesn't understand that he cares about her, and that he'll do anything for, but this is who he is, a stupid, giddy man.The hallway is empty, there they chase each other, where their silly little games starts, they both are children, other are pissed when they act this way, but Tom and his girlfriend don't give a damn.They enjoy themselves like that, and it's the only thing that counts...still, she was gone, and Tom cannot believe that she lost her.He remembered how in early days he got the guts to speak open to her, how she used to make his life lighter, and now, for a stupid morning fight she is gone.
"This time it seemed like a real thing, it was everything i've wanted, she was i dream came true, and now i don't want let her go.She is fun, and makes me happy, how could i be so stupid? How could i let myself sabotage this?She is the only one that make sense, and i let myself send her away"....................."Tom?"....He heard her.An arrow went this moment through his heart......."Tom?"..."Where are you dear"....No one answers..He always was so weak, but going nuts already?Come on..he was stronger than that.....
....."Tom! wake up now, it's eight o'clock, you'll be late for the meeting".Then he realized it all was a nightmare, a nightmare where he doesn't want to be back.He pulled her in bed, and hugged her like never, whispering, "I don't want you to go away, never"....."I'll never leave muddle-head, i'll be here with you forever, waking you up...."
The room was strangely clean, the chaos from the bed disappeared.Something was wrong....."Honey! where are you? I came home.Is the dinner ready?".Silence. No one answered.This looked so strange.It's the first time when at this hour, he was the first home.The fight from early morning came into his head.He can be so stubborn sometimes, but he loves her , and nothing can change this, and to apologize was a little hard now.He feels like she is to better for him, and tries so hard to be at the same step with her.Stupid things is his specialty.Forgetting things...his curse.This morning fight was about their first kiss.Like always she remember everything, and like always he forgets everything.She doesn't understand that he cares about her, and that he'll do anything for, but this is who he is, a stupid, giddy man.The hallway is empty, there they chase each other, where their silly little games starts, they both are children, other are pissed when they act this way, but Tom and his girlfriend don't give a damn.They enjoy themselves like that, and it's the only thing that counts...still, she was gone, and Tom cannot believe that she lost her.He remembered how in early days he got the guts to speak open to her, how she used to make his life lighter, and now, for a stupid morning fight she is gone.
"This time it seemed like a real thing, it was everything i've wanted, she was i dream came true, and now i don't want let her go.She is fun, and makes me happy, how could i be so stupid? How could i let myself sabotage this?She is the only one that make sense, and i let myself send her away"....................."Tom?"....He heard her.An arrow went this moment through his heart......."Tom?"..."Where are you dear"....No one answers..He always was so weak, but going nuts already?Come on..he was stronger than that.....
....."Tom! wake up now, it's eight o'clock, you'll be late for the meeting".Then he realized it all was a nightmare, a nightmare where he doesn't want to be back.He pulled her in bed, and hugged her like never, whispering, "I don't want you to go away, never"....."I'll never leave muddle-head, i'll be here with you forever, waking you up...."
sâmbătă, 6 martie 2010
5 AM
................................"And how could, anybody, deny you"...........................
To many ideas, few words to describe, fewer ways to explain.Few doubts, actually, none, many hopes, many dreams, lots of time to prepare.No regrets, why should it be?Seconds ago i had million of ways to start putting something good here, now I'm staring again at the walls.In last weeks i had more things like that than ever.I'm disappointed for my lack of getting trough, it's ok, again nothing bothers me now, so I'm going on with this shitty kind of expressing myself, and maybe sometime i will learn how to write something, when nothing bad happens, maybe i will learn to create from an smiling soul.
I realise that you couldn't came then, and even if I may hated this then, now i'm sure it's what had to happen.That blank horizon, it wasn't so interesting then, now what we need to do is wait for summer:)), now what started with that damn November, it seems that it have no ending, please snow...please go away.And this is only His fault, or Hers who knows.
I should sleep at this hour, but why should i waste time dreaming now? i have nothing more to dream for, all that my mind tried to force me to do, now it's done.Now all that i expect is that green grass, that clear green, without any mud, any snow, only a little dew.Those stars, my constellation could be seen again, on winter time, it's at home getting warm, just like everybody else, and once is good outside the corner will appear first, and then the entire form.In this ugly world can something better be real?In a world full of development, lights over lights, cars, stupid industry, can somebody else see the green?Are you seeing the green?I hope you do, actually i'm am sure that you do, that's why i like you so much:).
"In a world of hate, i feel safe next to you"
To many ideas, few words to describe, fewer ways to explain.Few doubts, actually, none, many hopes, many dreams, lots of time to prepare.No regrets, why should it be?Seconds ago i had million of ways to start putting something good here, now I'm staring again at the walls.In last weeks i had more things like that than ever.I'm disappointed for my lack of getting trough, it's ok, again nothing bothers me now, so I'm going on with this shitty kind of expressing myself, and maybe sometime i will learn how to write something, when nothing bad happens, maybe i will learn to create from an smiling soul.
I realise that you couldn't came then, and even if I may hated this then, now i'm sure it's what had to happen.That blank horizon, it wasn't so interesting then, now what we need to do is wait for summer:)), now what started with that damn November, it seems that it have no ending, please snow...please go away.And this is only His fault, or Hers who knows.
I should sleep at this hour, but why should i waste time dreaming now? i have nothing more to dream for, all that my mind tried to force me to do, now it's done.Now all that i expect is that green grass, that clear green, without any mud, any snow, only a little dew.Those stars, my constellation could be seen again, on winter time, it's at home getting warm, just like everybody else, and once is good outside the corner will appear first, and then the entire form.In this ugly world can something better be real?In a world full of development, lights over lights, cars, stupid industry, can somebody else see the green?Are you seeing the green?I hope you do, actually i'm am sure that you do, that's why i like you so much:).
"In a world of hate, i feel safe next to you"
vineri, 5 martie 2010
Sparks
In a dark corner, a flash appears.The room is whiter now.He goes near that glow, and stretches his hand to touch it.The aura absorbs and transport him trough a tunnel of memories, deceptions, and few happy moments.He stops to one memory...laugh, and goes further feeling safe, Cerber cannot make harm anymore.He had the guts to fight against that evil soul without thinking at the consequences, but now he isn't forced to make this kind of decision anymore, again, he is safe, his mind has only few concerns, but nothing serious.
"And i will try......to fix you"
At the end of that tunnel, a world like he always wanted, a world without any harm, or lie, or smoke.A world were we don't need to develop, we are exactly how we want to be, and nothing needs to be changed.Here i am a better person, because i know that i make lots of mistakes outside, here i don't feel tired, and my dreams have always happy endings.I am not worried at all though, because at least one dream hasn't ended badly, it just went for a break at a time, but like all the breaks, it came back to its natural course.
"I had to find you....Tell you i need you...Tell you i set you apart.."
But he couldn't stay forever there, because his place wasn't there, he belongs in that small room, where nothing ever happens, where is always cold, and here where his heart frozen.He turned into his simple life, rusty chair, old pen, hard pillow, cracked walls, and few beers.He needed something, a snap from those ghosts....Between his troubled thoughts, he hears something.Somebody knocks at the door.Nobody was expected, and he was surprised to think that someone could remember his dim eyes.With a small hesitation, he opened the door..............It was her, he couldn't believe his eyes....She was here, instead of passing by, she stopped at his cottage.Words remained trapped in his mouth as his mind struggled to understand how a good thing can happen after all, but it wasn't time to waste with silly thought now, and he barely got the power to say Hy...
- Hy, she answered.
- What are you doing?
- I'm here..
- But why?
- Because it needed somebody with courage...
- I'm sorry because i've waited all this time.
- It doesn't matter, I'm here now.
Lady Luck turned his face around when she was needed the most...Now it was up to him.
"I don't wanna die....on my own here tonight"
"And i will try......to fix you"
At the end of that tunnel, a world like he always wanted, a world without any harm, or lie, or smoke.A world were we don't need to develop, we are exactly how we want to be, and nothing needs to be changed.Here i am a better person, because i know that i make lots of mistakes outside, here i don't feel tired, and my dreams have always happy endings.I am not worried at all though, because at least one dream hasn't ended badly, it just went for a break at a time, but like all the breaks, it came back to its natural course.
"I had to find you....Tell you i need you...Tell you i set you apart.."
But he couldn't stay forever there, because his place wasn't there, he belongs in that small room, where nothing ever happens, where is always cold, and here where his heart frozen.He turned into his simple life, rusty chair, old pen, hard pillow, cracked walls, and few beers.He needed something, a snap from those ghosts....Between his troubled thoughts, he hears something.Somebody knocks at the door.Nobody was expected, and he was surprised to think that someone could remember his dim eyes.With a small hesitation, he opened the door..............It was her, he couldn't believe his eyes....She was here, instead of passing by, she stopped at his cottage.Words remained trapped in his mouth as his mind struggled to understand how a good thing can happen after all, but it wasn't time to waste with silly thought now, and he barely got the power to say Hy...
- Hy, she answered.
- What are you doing?
- I'm here..
- But why?
- Because it needed somebody with courage...
- I'm sorry because i've waited all this time.
- It doesn't matter, I'm here now.
Lady Luck turned his face around when she was needed the most...Now it was up to him.
"I don't wanna die....on my own here tonight"
miercuri, 3 martie 2010
Easy sleep
Din cate stiu, noaptea e cel mai clar moment al zilei...cel in care gandurile pot alerga simgure fara a fi cenzurate de nimic.Noaptea iti dai seama ce, cum si de ce.Incerc de ceva minute sa imi fac ordine in cap, si tocmai acum imi dau seama.In capul meu era deja ordine, nu era nevoie sa imi storc mintea pentru a realiza ceva ce stiam, dar nu constientizam.Posturile devin din ce in mai gri, acoperite de ceata,revenite mai tarziu intr-o atmosfera simpla, clara, plina de soare.
Cine sunt? o simpla persoana ce isi doreste sa devine ceva mai bun, dar care insa nu a ajuns la stadiul ala, care nu vrea sa dezamageasca si care isi doreste la stadiul in care nimic sa nu mai conteze.Ce vreau? Nimic mai mult.Ai creat imaginea pe care o visam de atunci, dar ce vreau mai mult decat asta e sa pot sa merg mai departe de vis, de imagine.M-am saturat sa visez si sa ramai aici.Cu tine pot ajunge mult mai departe...esti una din putinele persoane cu care pot sa merg acolo unde vreau...pe celelalte inca nu le-am cunoscut, si in momentul asta nu imi doresc sa le cunosc.Cum am mai spus cred ca am ajuns sa imi placa starea de autocompatimire...atat de mult incat am uitat cum e sa iti indeplinesti visele.Acum ceva timp visam multe lucruri, putine dintre ele s-au transformat in praf, insa persoanele de pe scari tocmai acum au gasit curaj pentru a vorbi deschis.
Nu sunt perfect...sunt uituc....cred ca cel mai uituc dintre toti pe care ii cunosti,aiurit cat cuprinde, cateodata plictisitor, cateodata prea activ, visez mult, timp liber exagerat, dar asta cred ca e un plus.Daca tu nu ai timp, pot compensa eu cu timpul meu;))...Distanta? habar nu am ce e...sunt la o pana departare de tine........................................................................................................................................................
Fix you? I swear i'll try my best, but first i need you to understand that i cannot do this on my own.I need you to let yourself be fixed.I need you to open, to let your hand be held in my dreamy grassy field.I want you to forgive, because i may make mistakes sometimes.I hope you understand that i am not the perfect guy in this world, but i can be the one, i really want to be.
I follow you green shadow into the depth of the wood.There only savage animals are nearby...but they leave us alone...they understand.I'm looking for a second back, nothing good to see, and everything to left behind..I turn my head to you, your green meets my brown,and now i know, all i've wanted is here, and all i'm wanting is you.
Cine sunt? o simpla persoana ce isi doreste sa devine ceva mai bun, dar care insa nu a ajuns la stadiul ala, care nu vrea sa dezamageasca si care isi doreste la stadiul in care nimic sa nu mai conteze.Ce vreau? Nimic mai mult.Ai creat imaginea pe care o visam de atunci, dar ce vreau mai mult decat asta e sa pot sa merg mai departe de vis, de imagine.M-am saturat sa visez si sa ramai aici.Cu tine pot ajunge mult mai departe...esti una din putinele persoane cu care pot sa merg acolo unde vreau...pe celelalte inca nu le-am cunoscut, si in momentul asta nu imi doresc sa le cunosc.Cum am mai spus cred ca am ajuns sa imi placa starea de autocompatimire...atat de mult incat am uitat cum e sa iti indeplinesti visele.Acum ceva timp visam multe lucruri, putine dintre ele s-au transformat in praf, insa persoanele de pe scari tocmai acum au gasit curaj pentru a vorbi deschis.
Nu sunt perfect...sunt uituc....cred ca cel mai uituc dintre toti pe care ii cunosti,aiurit cat cuprinde, cateodata plictisitor, cateodata prea activ, visez mult, timp liber exagerat, dar asta cred ca e un plus.Daca tu nu ai timp, pot compensa eu cu timpul meu;))...Distanta? habar nu am ce e...sunt la o pana departare de tine........................................................................................................................................................
Fix you? I swear i'll try my best, but first i need you to understand that i cannot do this on my own.I need you to let yourself be fixed.I need you to open, to let your hand be held in my dreamy grassy field.I want you to forgive, because i may make mistakes sometimes.I hope you understand that i am not the perfect guy in this world, but i can be the one, i really want to be.
I follow you green shadow into the depth of the wood.There only savage animals are nearby...but they leave us alone...they understand.I'm looking for a second back, nothing good to see, and everything to left behind..I turn my head to you, your green meets my brown,and now i know, all i've wanted is here, and all i'm wanting is you.
marți, 2 martie 2010
Open
Din nou e o noapte pustie, de data asta insa diferit, incerc acum sa fac ceva ce nu mi-a reusit pana acum.Nu am nimic de scos afara...nimic de reprosat sau de invinovatit, nimic de urat, de lasat in spate, in noaptea asta e totul de privit in fata.Astazi stiu ca sunt ascultat, si inteles, si e un sentiment ciudat.Stiu ca nu ma chinui degeaba.Stiu ca in sfarsit in spate acolo esti tu.Pentru prima data insa, habar nu am cum sa ma port, cum sa fiu, dar cel mai important e ca nu stiu cum ma vrei.Ma bucur pentru ca in sfarsit in doresc sa fiu intr-un fel...ca imi pasa de altceva si ca pot fi mai atent.
Perfect nu sunt in nici un caz, dar sunt unul din cei care isi doresc asta.In sfarsit simt ca cineva si-a intors fata.Dumnezeu? ;))...habar nu am, nu cred, pentru ca daca m-ar vedea cu siguranta as fi pedepsit pe vecie pentru lipsa mea de bun-simt.
Incerc degeaba sa scriu ceva caresa aiba rost, acum cand totul din jur pare sa aiba sens, aici totul e invers.Gandurile nu mai bat cu disperare sa iasa, pentru ca vor sa fie alaturi de mine si vor sa vada deznodamantul, nu am nimic acru de dat afara.
Realizez ca nu sunt persoana care sa isi doreasca treapta intai, si asta nu e bine, dar ma pot multumi si cu medalia de argint, pentru ca asa cum spuneam inainte argintul meu e mult mai bun decat aurul vostru.Argintul are o culoare mult mai frumoasa decat aurul..Cu siguranta ca mi-as dori sa fiu cel mai bun, dar nu in conditiile astea.As vrea sa fiu eroul tuturor, insa intai de toate acestea doresc sa fiu eroul meu, pentru ca am zabovit prea mult incercand sa fac pe plac,si am uitat sa ma multumesc pe mine.
.....................................................................................................................................................
Finally I can stay by your side, we can sit next to each other.My nightmare became a dream from which i don't want to escape.Now we can lay down and forget everything.I can dream with my eyes open, and i know we live in a world were people like us hardly find their places, but i am here, and you are here too, together we can forget about this ugly environment.That small cottage is nearer than ever, and now i believe that i really can feel that rain on my skin.
I may not be as good as before, and now i may find my words harder, but if i will be forced to take a decision, i would chose to struggle with my words, but to be happy outside.After all what i want is that heavenly corner of the world.........with you.
"Pentru ca eu stiu ca ea te-a ajutat mult"
Perfect nu sunt in nici un caz, dar sunt unul din cei care isi doresc asta.In sfarsit simt ca cineva si-a intors fata.Dumnezeu? ;))...habar nu am, nu cred, pentru ca daca m-ar vedea cu siguranta as fi pedepsit pe vecie pentru lipsa mea de bun-simt.
Incerc degeaba sa scriu ceva caresa aiba rost, acum cand totul din jur pare sa aiba sens, aici totul e invers.Gandurile nu mai bat cu disperare sa iasa, pentru ca vor sa fie alaturi de mine si vor sa vada deznodamantul, nu am nimic acru de dat afara.
Realizez ca nu sunt persoana care sa isi doreasca treapta intai, si asta nu e bine, dar ma pot multumi si cu medalia de argint, pentru ca asa cum spuneam inainte argintul meu e mult mai bun decat aurul vostru.Argintul are o culoare mult mai frumoasa decat aurul..Cu siguranta ca mi-as dori sa fiu cel mai bun, dar nu in conditiile astea.As vrea sa fiu eroul tuturor, insa intai de toate acestea doresc sa fiu eroul meu, pentru ca am zabovit prea mult incercand sa fac pe plac,si am uitat sa ma multumesc pe mine.
.....................................................................................................................................................
Finally I can stay by your side, we can sit next to each other.My nightmare became a dream from which i don't want to escape.Now we can lay down and forget everything.I can dream with my eyes open, and i know we live in a world were people like us hardly find their places, but i am here, and you are here too, together we can forget about this ugly environment.That small cottage is nearer than ever, and now i believe that i really can feel that rain on my skin.
I may not be as good as before, and now i may find my words harder, but if i will be forced to take a decision, i would chose to struggle with my words, but to be happy outside.After all what i want is that heavenly corner of the world.........with you.
"Pentru ca eu stiu ca ea te-a ajutat mult"
vineri, 26 februarie 2010
Enough..
Azi vreau sa uit de tot.Vreau sa uit de munte, mare.Sa uit de zilele fericite din trecut pentru ca toate sunt trecute.Vreau sa privesc in fata si sa nu imi fie frica, sa nu ma gandesc la ceea ce va fi.Azi nu vrea sa ma gandesc la toata prostia care exista si care ma irita din ce in ce mai mult...mai ales in ultimele zile.Deja incep sa visez:).Gandul ca Cerber nu exista si ca nu exista nici macar persoana pe care sa o apere ma umple de fericire.In visul asta nu exista manele:D...in nici un caz.Aici guta e un vanzator de shaorma, iar salam nu exista...da, chiar nu exista, pai daca nu e Cerber...si care e legatura?..habar nu am.Ambii sunt idioti.In toata aceasta lume imaginara eu dau dracu tot ce ma tine in spate, pentru ca in lume asta nu ma intereseaza, sunt mult mai puternic, e si normal doar e visul meu.Ipocrizie? Nici gand...Tradare? Ce inseamna?Aici sunt decat doua tari...tara verii si tara iernii, dupa placul fiecaruia.Eu o sa zabovesc mult timp in prima tara pentru ca seara aici e de vis:).Cand ma mai plictisesc emigrez un pic in cealalta parte, dar nu stau prea mult ca sunt friguros de fel.Debordez de caldura in alta parte, numai ca se risipeste aiurea...dar stai...e lumea mea...aici nu se risipeste nimic. Noiembrie nu exista, e doar o zi aiurea numita Sf Noiembrie, in care lumea e suparata, doar pentru ca toti sa isi dea seama cat de norocosi sunt.cristiano ronaldo e doar un copil de mingi, admirandu-l pe Gerrard si gandindu-se cum nu o sa ajunga el niciodata la maretia sa.50 cent e doar un "gangsta" suparat, urat, idiot si amarat...de fapt nu asta e si in realitate:-s? Aici nu exista toate numele idioate.Numai cele venite din inima si inspirate din pasiuni si dorinte.Florin nu exista pentru ca e o tampenie, iar alt nume tampit e interzis.
Aici noi doi suntem fericiti, zambim, ne plimbam, uitam de tot si ne aruncam in viitor fara nici un fel de retinere, pentru ca aici viitorul e al nostru.Aici totul e sigur, nu e nevoie de nici o grija, pentru ca tot ce ai nevoie aici e Coldplay si multe, multe vise.
Aici esti tu, aici sunt eu, aici suntem noi.
Aici noi doi suntem fericiti, zambim, ne plimbam, uitam de tot si ne aruncam in viitor fara nici un fel de retinere, pentru ca aici viitorul e al nostru.Aici totul e sigur, nu e nevoie de nici o grija, pentru ca tot ce ai nevoie aici e Coldplay si multe, multe vise.
Aici esti tu, aici sunt eu, aici suntem noi.
Old SNAP!
It's a quiet night, the silence is interrupted a few moments by those lonely crickets, they remind him that he isn't cursed, and loneliness is everywhere.A crazy smile appeared, maybe he went crazy.The past couple of months, Brown saw so many ideas, had so many thoughts, that now he doesn't know anymore what's real and what's not.deception isn't so annoying and painful anymore.He has loads of questions, but in the same time he give a damn about the answers, he cares so little now.Things that in the past would bother him very much, now means nothing. In the corner of the room a golden cup shines, and many memories gravitates around it.He laughs again, nothing can make him sad.Maybe his broken heart turned into stone.Maybe, maybe, maybe...lots of uncertainties, but his little red pain box still works, this time with other batteries.Only one major problem it's causing trouble.How should Brown know, and how should he act?tough decision to make, but this time he is sure...nothing can turn him around, not even the old illness.
She keeps his mind busy, happy, simple.Ms. Ree is back to haunt his dreams.All bad things turned to better.
She keeps his mind busy, happy, simple.Ms. Ree is back to haunt his dreams.All bad things turned to better.
miercuri, 24 februarie 2010
Nisip
Cam ce ar mai fi de zis?Pai lasand la o parte aiureala din capul meu, stiu ca am o liniste foarte ciudata, o liniste ce sperie...in postul asta renunt la metafore, renunt la tot ceea ce ar putea sa il faca bun, postul asta cat va mai dura va fi simplu, atat de simplu incat maine cand o sa il recitesc o sa ma simt prost, dar acum nu imi arde de nimic, nu imi arde sa ma gandesc...am facut-o de atatea ori si cu ce folos?Tot am picat de prost si tot lumea se uita la mine ciudat cand incerc sa fac ceva bun.Acum imi e sila de tot ce e superficial si mincinos, acum va urasc pe voi cei ce manipulati, toti cei ce se cred buni pentru mine sunt doar niste idioti, acum va multumesc voua celor, putini ce-i drept, care imi mentineti visele in viata, cei alaturi de care vad ce e bun, pentru ca de rau m-am saturat.Sunt plin.De prostie nu mai zic...am ajuns sa strig si eu ca altii si sa urlu cand vad cat de nedreapta e lumea., si nu pentru mine, ca eu totusi am un echilibru, facut praf in ultimul timp, dar il mai am, insa sunt atatea nedreptati, incat ajungi sa o dai dracu de credinta...oricare ar fi aia.Cum cineva care face atat de multe tampenii si chestii rele poate fi atat de linistit?Pamantul e balanta? :-j..pamantul e un alunecos, unul mare, gras, egoist si slinos, un nenorocit.Am spus ca termin cu metaforele,dar fara ele as fi inteles de prea multa lume, si de asta nu am chef acum.
Sunt satul pana peste cap de cine nu-mi merita atentia, dar in primul rand, o da, sunt mega-satul de mine si de toate prostiile din capul meu, de eroismul meu cand gandesc si de lasitatea cand actionez, mi-e sila ca inca visez, si sper la o fericire in care am din ce in ce mai putina incredere.Cred in dragoste si asta ma seaca, pentru ca imi pierd pe zi ce trece increderea in ea si nu stiu cum as putea trai fara sa cred in ceva.Cum as putea trai atunci cand singurul lucru in care cred nu exista?Si ce as putea face eu apoi?
Nu am chef la batranete sa fiu un mosulet rau si morocanos, unul care sparge o minge doar pentru ca i-a atins casa:(.
Am incercat pe cat posibil sa evit subiectul urmator, si nu sufar sa scriu cat de mult am nevoie de tine.Pentru ca am incercat sa fiu mai simplu "tine" habar nu am cine e...e nu stiu...:))...incerc altfel...."tine" nu cuprinde persoane prefacute, "tine" nu asteapta sa am eu chef, nu minte, NU, NU MINTE! nu isi bate joc,vede ce e in fata sa si stie sa pretuiasca, "tine" vreau sa aiba nevoia pe care o am si eu, si poate cel mai important, vreau sa aiba curajul care imi lipseste mie cu desavarsire.Nu imi place deloc sa ma vait, si nu imi place sa vad ca numai asta fac, dar nu a fost mereu asa, in ultimul timp am renuntat totusi sa ma mai zbat pentru nimic, pentru ca pana acum nu am obtinut nimic, decat pumni in cap..si ce de pumni am luat...palme...castane...tot ce poti da cuiva cand il iei la misto, eu le-am primit...iar ma vait...:|. Imi pare rau ca am ajuns atat de nepasator exact acum cand am nevoie mai mult, de fapt nepasator nu sunt..doar ca mi-a ajuns sa mai fac eu ceva...nu e chiar asa, as face orice daca as sti ca nu e in zadar.Spune-mi ce sa fac si nu discut.Spune-mi sa sar si o voi face, dar nu stiu cat de mult vrei si tu sa o faci...
Sunt satul pana peste cap de cine nu-mi merita atentia, dar in primul rand, o da, sunt mega-satul de mine si de toate prostiile din capul meu, de eroismul meu cand gandesc si de lasitatea cand actionez, mi-e sila ca inca visez, si sper la o fericire in care am din ce in ce mai putina incredere.Cred in dragoste si asta ma seaca, pentru ca imi pierd pe zi ce trece increderea in ea si nu stiu cum as putea trai fara sa cred in ceva.Cum as putea trai atunci cand singurul lucru in care cred nu exista?Si ce as putea face eu apoi?
Nu am chef la batranete sa fiu un mosulet rau si morocanos, unul care sparge o minge doar pentru ca i-a atins casa:(.
Am incercat pe cat posibil sa evit subiectul urmator, si nu sufar sa scriu cat de mult am nevoie de tine.Pentru ca am incercat sa fiu mai simplu "tine" habar nu am cine e...e nu stiu...:))...incerc altfel...."tine" nu cuprinde persoane prefacute, "tine" nu asteapta sa am eu chef, nu minte, NU, NU MINTE! nu isi bate joc,vede ce e in fata sa si stie sa pretuiasca, "tine" vreau sa aiba nevoia pe care o am si eu, si poate cel mai important, vreau sa aiba curajul care imi lipseste mie cu desavarsire.Nu imi place deloc sa ma vait, si nu imi place sa vad ca numai asta fac, dar nu a fost mereu asa, in ultimul timp am renuntat totusi sa ma mai zbat pentru nimic, pentru ca pana acum nu am obtinut nimic, decat pumni in cap..si ce de pumni am luat...palme...castane...tot ce poti da cuiva cand il iei la misto, eu le-am primit...iar ma vait...:|. Imi pare rau ca am ajuns atat de nepasator exact acum cand am nevoie mai mult, de fapt nepasator nu sunt..doar ca mi-a ajuns sa mai fac eu ceva...nu e chiar asa, as face orice daca as sti ca nu e in zadar.Spune-mi ce sa fac si nu discut.Spune-mi sa sar si o voi face, dar nu stiu cat de mult vrei si tu sa o faci...
"And you couldn't see,
The wood from the tree
You're eyes are unkind,
So don't look at me.
And all that you know,
Is written in stone." (Unkle Bob)
marți, 23 februarie 2010
Dante
Sunt obosit...Ochii imi raman tintuiti intr-un colt intunecat al camerei, iar imaginea pe care o vad e de fapt un film vechi..o drama la care am jurat sa nu ma uit pentru ca nu imi place cum se termina...totusi o privesc pentru ca nu ma pot abtine...si exact cum am prevazut finalul nu e incantator.Urasc filmele cu final prost:|.Initial regret ca l-am vazut, dar apoi realizez ca a fost un film frumos care probabil daca nu se termina asa nu mai avea farmec...Ba nu...acum aberez..orice ar fi tot urasc finalurile tampite si lipsite de logica.Actorul principal daca vrea sa scape poate reusi, nu e neaparat nevoie sa ramana alaturi de bomba care explodeaza.In final imi promit ca nu voi mai urmari niciodata filme de genul asta.
Revin in camera mea lipsita de viata.Ochii refuza sa mai stea deschisi, dar e momentul sa incerc sa realizez ce vreau, ce pot, ce urmeaza, si cum sa fac sa fie asa cum vreau.Inteleg acum cat de greu imi e sa fac ce vreau.Stiu ce vreau, asta e un pas in fata, sper sa pot atat cat trebuie, dar inca odata problema apare la partea de executie, pentru ca nu am fost niciodata un zidar bun.Mi-a placut sa visez, sa imi imaginez constructii ambitioase, sa cred ca daca vreau nimic nu imi sta in cale, dar niciodata nu m-am descurcat atunci cand a fost nevoie sa pun caramida langa caramida.Acum pentru a construi castelul pe care il vreau, e nevoie de multa munca.
Ridic din nou capul din podea, aud vocea ta...SNAP!...Dupa atata timp te-ai intors in visele mele.Fata alaturi de care stateam pe scarile crapate si prafuite, care imi zambea linistitor si pe care imi doream sa o tin de mana, paseste din nou in visul meu.Mintea imi joaca feste...sar din intunericul camerei pe scari, de pe scaunul de lemn in zona intrebarilor fara raspuns.Nu ma gandeam vreodata ca voi fi ascultat, dar acum realizez ca totul vine si pleaca, vreau de data asta sa ramai ni visul meu.
Inchid ochii, ma gandesc la mine, la cum dau gres de fiecare data, cum sunt atat de putin inteles, si cum ma fac atat de putin inteles.In mare e vina mea, dar cine pana acum s-a oprit cu adevarat sa ma asculte?Am lasat intotdeauna mai multe sensuri cuvintelor, pentru a putea iesi din situatii ca putea devenii grele pentru mine, nici de data asta nu pot face altfel, dar de data asta sunt sigur ce vreau.Stiu ca vreau sa inchid ochii si sa sar, si nu vreau sa o fac de unul singur, pentru ca desi nu sunt atat de sociabil, nu imi place singuratatea.Si stiu ca sunt tembel, si aiurit, dar de ceva vreme nu am mai intalnit persoana alaturi de care sa pot fi serios.Acum totusi sunt.Si tot ce vreau acum e sa fiu cu adevarat inteles.
.....Iar daca sar ma vei prinde....?
Revin in camera mea lipsita de viata.Ochii refuza sa mai stea deschisi, dar e momentul sa incerc sa realizez ce vreau, ce pot, ce urmeaza, si cum sa fac sa fie asa cum vreau.Inteleg acum cat de greu imi e sa fac ce vreau.Stiu ce vreau, asta e un pas in fata, sper sa pot atat cat trebuie, dar inca odata problema apare la partea de executie, pentru ca nu am fost niciodata un zidar bun.Mi-a placut sa visez, sa imi imaginez constructii ambitioase, sa cred ca daca vreau nimic nu imi sta in cale, dar niciodata nu m-am descurcat atunci cand a fost nevoie sa pun caramida langa caramida.Acum pentru a construi castelul pe care il vreau, e nevoie de multa munca.
Ridic din nou capul din podea, aud vocea ta...SNAP!...Dupa atata timp te-ai intors in visele mele.Fata alaturi de care stateam pe scarile crapate si prafuite, care imi zambea linistitor si pe care imi doream sa o tin de mana, paseste din nou in visul meu.Mintea imi joaca feste...sar din intunericul camerei pe scari, de pe scaunul de lemn in zona intrebarilor fara raspuns.Nu ma gandeam vreodata ca voi fi ascultat, dar acum realizez ca totul vine si pleaca, vreau de data asta sa ramai ni visul meu.
Inchid ochii, ma gandesc la mine, la cum dau gres de fiecare data, cum sunt atat de putin inteles, si cum ma fac atat de putin inteles.In mare e vina mea, dar cine pana acum s-a oprit cu adevarat sa ma asculte?Am lasat intotdeauna mai multe sensuri cuvintelor, pentru a putea iesi din situatii ca putea devenii grele pentru mine, nici de data asta nu pot face altfel, dar de data asta sunt sigur ce vreau.Stiu ca vreau sa inchid ochii si sa sar, si nu vreau sa o fac de unul singur, pentru ca desi nu sunt atat de sociabil, nu imi place singuratatea.Si stiu ca sunt tembel, si aiurit, dar de ceva vreme nu am mai intalnit persoana alaturi de care sa pot fi serios.Acum totusi sunt.Si tot ce vreau acum e sa fiu cu adevarat inteles.
.....Iar daca sar ma vei prinde....?
joi, 18 februarie 2010
Miop
Nu am inteles niciodata cum merg lucrurile in lume. Poate sunt eu prost sau incet la minte sau poate nu mi-am batut capul destul de mult.Nu am inteles daca creierul nostru atunci cand ne joaca feste, ne ajuta sa gandim lucrurile diferit, sa intelegem ceva ce in mod normal nu am deduce, sau daca isi bate pur si simplu joc de noi, sau nu el isi bate joc, poate cei din jurul nostru isi bat joc.Cat de rea poate fi lumea, si cat de mincinoasa, ipocrita si cinica, si cat de putin putem vedea noi? sau cat de mult? intr-un final totul se rezuma la cat credem si cat nu.
Nu am nici cea mai mica inspiratie si habar nu am ce se intampla sau daca e real, dar simt ca trebuie sa continui cu probabil cea mai proasta asezare de ganduri. Nici eu nu ma inteleg. Sunt un idiot, un aiurit. Sunt persoana care da cu capul de raspunsuri si nu le vede, sau le vede, dar par atat de simple incat ii vine greu sa le creada.Oare cat o sa continui sa am nevoie de impingeri de la spate? sau cand o sa le vad? M-am saturat ca totul sa fie ciudat, si ma duc cu gandul la o casuta darapanata undeva in mijlocul pasunii verzi, innsorite si cu nori mari, albi care sa se transforme in negrii, grei, suparati, iar apoi sa isi verse supararea pe noi, sa parasim leaganul si sa alergam spre nimic, sa visam, apoi sa intram in casa si sa privim pe gream cum iarba se chinuie sa faca fata vantului, sa ne plictisim si sa adormim.
Lipseste increderea, lipseste siguranta de a da crezare ideilor pe care le vad. Cat de prost poate suna?...probabil ca tocmai aceasta aiureala din capul meu ma face sa ma exprim atat de prost. Nu m-am descurcat niciodata in a-mi aranja gandurile pe foaie coerent, dar acum mai mult decat oricand sunt mai ametit, iar eu care terbuie sa gasesc raspunsul dau peste si mai multe intrebari si ma simt din ce in ce mai incapabil, iar sa cer acum mai multe raspsunri inseamna sa fiu cu adevarat idiot, dar am nevoie de ceva in care sa pot crede.O balanta are nevoie de siguranta si de adevaruri. De ce? Pentru ca e batuta in cap...
Subiectul din Nonsens a trecut prin acele pocniri, acele treziri, a trecut prin iarba si stelele verii, prin rugamintile pline de scepticism, prin momentele de disperare, prin cele de singuratate, iar acum rade, in mare parte de mine pentru ca oricat as incerca, raman acelasi copil nesigur care are nevoie sa simta pentru a avea incredere, acelasi cretin care are nevoie de atat de mult ajutor sa inteleaga incat provoaca sila si dispret........pierzand.
"If I lay here, if I just lay here, Would you lie with me and just forget the world..."
Nu am nici cea mai mica inspiratie si habar nu am ce se intampla sau daca e real, dar simt ca trebuie sa continui cu probabil cea mai proasta asezare de ganduri. Nici eu nu ma inteleg. Sunt un idiot, un aiurit. Sunt persoana care da cu capul de raspunsuri si nu le vede, sau le vede, dar par atat de simple incat ii vine greu sa le creada.Oare cat o sa continui sa am nevoie de impingeri de la spate? sau cand o sa le vad? M-am saturat ca totul sa fie ciudat, si ma duc cu gandul la o casuta darapanata undeva in mijlocul pasunii verzi, innsorite si cu nori mari, albi care sa se transforme in negrii, grei, suparati, iar apoi sa isi verse supararea pe noi, sa parasim leaganul si sa alergam spre nimic, sa visam, apoi sa intram in casa si sa privim pe gream cum iarba se chinuie sa faca fata vantului, sa ne plictisim si sa adormim.
Lipseste increderea, lipseste siguranta de a da crezare ideilor pe care le vad. Cat de prost poate suna?...probabil ca tocmai aceasta aiureala din capul meu ma face sa ma exprim atat de prost. Nu m-am descurcat niciodata in a-mi aranja gandurile pe foaie coerent, dar acum mai mult decat oricand sunt mai ametit, iar eu care terbuie sa gasesc raspunsul dau peste si mai multe intrebari si ma simt din ce in ce mai incapabil, iar sa cer acum mai multe raspsunri inseamna sa fiu cu adevarat idiot, dar am nevoie de ceva in care sa pot crede.O balanta are nevoie de siguranta si de adevaruri. De ce? Pentru ca e batuta in cap...
Subiectul din Nonsens a trecut prin acele pocniri, acele treziri, a trecut prin iarba si stelele verii, prin rugamintile pline de scepticism, prin momentele de disperare, prin cele de singuratate, iar acum rade, in mare parte de mine pentru ca oricat as incerca, raman acelasi copil nesigur care are nevoie sa simta pentru a avea incredere, acelasi cretin care are nevoie de atat de mult ajutor sa inteleaga incat provoaca sila si dispret........pierzand.
"If I lay here, if I just lay here, Would you lie with me and just forget the world..."
vineri, 12 februarie 2010
Rupt de Tot.
Am dat gres.In incercarea patetica de a scapa, am dezamagit persoane apropiate, persoane pe care nu le cunosc, te-am dezamagit pe tine, si probabil cel mai important , m-am dezamagit pe mine.Am crezut ca pot face fata, am plecat linistit si cu sufletul impacat, insa amintirile au inceput sa bata cu putere rand pe rand in cap, iar imaginea ta a inceput a-mi aparea in toate persoanele din jur.
Acum stau si ma gandesc daca mai are rost sa uit, sau poate de data asta trebuie sa asccept, dar cum as putea accepta daca eu nu sunt de acord?...Cobor din nou intr-o lume plina de intrebariale caror raspunsuri nu le cunosc, sau nu le vad rostul.In ultimul timp, mii de ganduri imi strabat mintea, ata de multe incatle uit foarte repede, dar imi gasesc usor scuze pentru aceste mici amnezii.Poate gandurile sunt neinsemnate, insa cum pot fi astfel cand ele sunt despre tine?
Din nou cerul devine din gri in negru si tot ce imi trece prin cap acum este furtuna aceea...acum singura futuna este in mintea si sufletul meau, chestia e ca mie imi plac zilele innorate si ploile, acum totusi, este prea mult.
Ai uitat...iar eu nu, ai fugit, iar eu am ramas sa infrunt demonii de unul singur....
"Ti-am zis eu...acum nu ai ce sa faci decat sa te zbati in marea asta de sentimente false, de zambete fortate, vise care iti trec prin cap si nici macar nu sunt ale tale.Acum lupta cu mediocritatea, pentru ca stii bine ca odata cazut in fata demnitatii, te ridici doar jumatate, iar ca sa reusesti sa treci din nou peste ...e greu...acum nu are rost.Sa nu uiti totusi ca orice s-ar intampla nu e totul pierdut, pozele doar ale tale au fost inocente, facute intr-o sila comica, o iritare cuminte si plina de simpatie.Nu uita ca tu ai descoperit cum sa alergi kilometrii intregi pentru cinci minute, tu ai descoperit cum sa alergi noaptea prin padure doar pentru un zambet, si tu....tu ai fost cel fara de care nimic din tot ceea ce s-a intamplat nu s-ar fi intamplat..."
Tot ceea ce tu, constiinta, imi spui e perfect adevarat, insa imi va lua mult timp sa accept totul, stiu ca ai dreptate si stiu ca ar trebui sa ma ingrijorez mai putin, dar asta sunt eu, trebuie sa iau pe toate fetele chiar si cel mai marunt lucru.
Am devenit o forma ciudata, un incomplet ce incearca sa se integreze intr-o lume pe care nu o agreeaza.Sunt un incapatanat convins care nu vrea sa scape si da vina pe incompetenta, iar nimic din tot ceea ce se intampla nu mai are rost, pentru ca tot ce se intampla se leaga de tine...mai putin eu...
Acum stau si ma gandesc daca mai are rost sa uit, sau poate de data asta trebuie sa asccept, dar cum as putea accepta daca eu nu sunt de acord?...Cobor din nou intr-o lume plina de intrebariale caror raspunsuri nu le cunosc, sau nu le vad rostul.In ultimul timp, mii de ganduri imi strabat mintea, ata de multe incatle uit foarte repede, dar imi gasesc usor scuze pentru aceste mici amnezii.Poate gandurile sunt neinsemnate, insa cum pot fi astfel cand ele sunt despre tine?
Din nou cerul devine din gri in negru si tot ce imi trece prin cap acum este furtuna aceea...acum singura futuna este in mintea si sufletul meau, chestia e ca mie imi plac zilele innorate si ploile, acum totusi, este prea mult.
Ai uitat...iar eu nu, ai fugit, iar eu am ramas sa infrunt demonii de unul singur....
"Ti-am zis eu...acum nu ai ce sa faci decat sa te zbati in marea asta de sentimente false, de zambete fortate, vise care iti trec prin cap si nici macar nu sunt ale tale.Acum lupta cu mediocritatea, pentru ca stii bine ca odata cazut in fata demnitatii, te ridici doar jumatate, iar ca sa reusesti sa treci din nou peste ...e greu...acum nu are rost.Sa nu uiti totusi ca orice s-ar intampla nu e totul pierdut, pozele doar ale tale au fost inocente, facute intr-o sila comica, o iritare cuminte si plina de simpatie.Nu uita ca tu ai descoperit cum sa alergi kilometrii intregi pentru cinci minute, tu ai descoperit cum sa alergi noaptea prin padure doar pentru un zambet, si tu....tu ai fost cel fara de care nimic din tot ceea ce s-a intamplat nu s-ar fi intamplat..."
Tot ceea ce tu, constiinta, imi spui e perfect adevarat, insa imi va lua mult timp sa accept totul, stiu ca ai dreptate si stiu ca ar trebui sa ma ingrijorez mai putin, dar asta sunt eu, trebuie sa iau pe toate fetele chiar si cel mai marunt lucru.
Am devenit o forma ciudata, un incomplet ce incearca sa se integreze intr-o lume pe care nu o agreeaza.Sunt un incapatanat convins care nu vrea sa scape si da vina pe incompetenta, iar nimic din tot ceea ce se intampla nu mai are rost, pentru ca tot ce se intampla se leaga de tine...mai putin eu...
miercuri, 10 februarie 2010
Here's your letter
"Oh dear Holly,
It's been a long long time, and I'm still counting the days until this empty sickness fades away.I wanted to write you earlier, but I thought it would be to soon, and I didn't want to screw things up.The truth is that I still have this pain, still the only image that pass trough my head is your smile, and I know that this is not good, but I don't care anymore, I stopped caring long time ago.
I hate you Holly, but I love you like hell.Between tons of stuff that you've learned me is this stupid unnatural feeling, this combination of hate of love, and I still remember how you learned me how to appreciate stupid and silly things, and yes, Holly, cows still makes me laugh.
What about you? how are things for you? I've always wanted to be your lifeguard.How silly is this? I don't care anymore.What's the purpose of being a good man if I don't have you? I'm sick of this sharks that won't let me forget.You know which is the most awful, lonely period? Night! I go sometimes to sleep because I miss you so much, and I know that I will see you there, and from this point of view I am always satisfied, because you always show up..every fuckin' night you are there, next to me.The biggest disappointment though is when I wake, and realise that the sweet talk comes only from the wind blowing trough my rusty window.
I need to go back to those times or go away forever, Holly eventually I will be of this spell but you don't need to hear this, do you? It's ok, I learned many in six years.I learned to control myself, I learned to forgive, to understand, to be anything but me when needed, and to be me any other time.I've learned that you cannot force anything, that being there for someone makes me happy only in very few circumstances, I learned to have faith, to trust again, to pay attention to others needs, to wait..
I'm tired.I'll go to bed now, forgive me for this poor letter, I just wanter to get it done.I'll wrap it up, but remember, Holly, I'm always wanting you...
Your old friend,
marți, 9 februarie 2010
ASthenia part one
It was an awful day, the rain just won’t stop, the grey sky makes him think about that storm when he saved her.The trees bend like they could understand him, like they are the only ones who still backs him up in this situation.He likes this kind of weather, but now nothing can cheer him, it’s like he woke up from ten years of dream, ten years of better life, ten years of good experience that finally went wrong.The shades from his room are shut, and the clock it’s useless now, the time means nothing, actually for him nothing seems to count anymore.He barely got up from his perturbed bed, and looking at the mirror he sees an unknown man. His beard covered his face now, it meant nothing, the spiders or flies couldn’t care less about his aspect.That fucking heartache won’t disappear, he always thought that heart pain it’s only a latin sitcom legend, he would rather have an annoying headache than this awful pain in in his chest.
It’s been six days spent in the house, and the only friends which understood him where only his mp3 and couple of beers.He knows that this isn’t honorable at all but he deserve to act like this, even if he promised that it wouldn’t be like this.He thinks it will eventually rise from this grave, but now he needs to figure it how….After all he’ll have to live a life of loneliness after ten years with her….his sweet Irene…
It’s been six days spent in the house, and the only friends which understood him where only his mp3 and couple of beers.He knows that this isn’t honorable at all but he deserve to act like this, even if he promised that it wouldn’t be like this.He thinks it will eventually rise from this grave, but now he needs to figure it how….After all he’ll have to live a life of loneliness after ten years with her….his sweet Irene…
Asthenia part four
It’s so cold, winter can be very rough these times in these areas, i used to like snow, not white…only snow…even if the orange box almost broke because of it..the winter wasn’t the only fault..you were…and i liked that way…
Dante suddenly snaps! He likes to remember things, but his heart hated it…even if Irene is almost dead, he still believe that she is there waiting..but, C’mon! Irene is guarded now, Cerber is such a bitch…especially it’s southeast head…hell seems the perfect place for it, lie, infatuation, black character and….ehhh, Dante was more bigger than that, but he is still human and still want that head dead…he realized that even with that, Irene still wont’ come back…the harm was done.
Don’t laugh Irene…you’re aren’t the one that i miss…I miss the old you..you’ve changed in so many ways, and the only feeling that i have for you now is pity, because you’ve turned into something that we used to laugh about, you are the new neighbour.
Dante was visible doing better, he turned his energy to Irene, he finally spat the wrong out…Good luck with no soul Irene! and Cerber fuck you!you are so low…you’ll need to live another thirty years to be at humanity’s level.In the past you’ve won, you took Irene away, but now you’re just a fool, you both are the same…and i’m sorry you weren’t around when all started…but you were busy to hide you’re weakness…for them you did it, for me, you are the same.Irene i don’t need you…i just need someone whom i can love like i loved you, someone to care liked i cared about you, you’ll realize later how lucky you were………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
That’s it!!! it’s not you Irene, it’s not you at all, it’s me…you are nothing to me, the thing i miss it’s that feeling…go away, go to the place you wanted…the fish-shaped borders will be you’re limits, and i will be so much more than that, you don’t get it, do you? after all this time, you stil don’t get it, i must have overevalued you…i sure had.
….And yes…i care so much about you Jenny, but you seem so cold, you just won’t open yourself…and i’m sorry, i am not so good with these kind o f things lately, but i’ve been trough a lot and i hope you understand me cause i don;’t understand you at all.I really don’t want another changing Irene. I love natural people, independent people, those who know what they love or not, those that won’t need Cerber to take the decision for them..You were the sassy girl, but we ended up so different from the movie…sweet and low…
Dante suddenly snaps! He likes to remember things, but his heart hated it…even if Irene is almost dead, he still believe that she is there waiting..but, C’mon! Irene is guarded now, Cerber is such a bitch…especially it’s southeast head…hell seems the perfect place for it, lie, infatuation, black character and….ehhh, Dante was more bigger than that, but he is still human and still want that head dead…he realized that even with that, Irene still wont’ come back…the harm was done.
Don’t laugh Irene…you’re aren’t the one that i miss…I miss the old you..you’ve changed in so many ways, and the only feeling that i have for you now is pity, because you’ve turned into something that we used to laugh about, you are the new neighbour.
Dante was visible doing better, he turned his energy to Irene, he finally spat the wrong out…Good luck with no soul Irene! and Cerber fuck you!you are so low…you’ll need to live another thirty years to be at humanity’s level.In the past you’ve won, you took Irene away, but now you’re just a fool, you both are the same…and i’m sorry you weren’t around when all started…but you were busy to hide you’re weakness…for them you did it, for me, you are the same.Irene i don’t need you…i just need someone whom i can love like i loved you, someone to care liked i cared about you, you’ll realize later how lucky you were………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
That’s it!!! it’s not you Irene, it’s not you at all, it’s me…you are nothing to me, the thing i miss it’s that feeling…go away, go to the place you wanted…the fish-shaped borders will be you’re limits, and i will be so much more than that, you don’t get it, do you? after all this time, you stil don’t get it, i must have overevalued you…i sure had.
….And yes…i care so much about you Jenny, but you seem so cold, you just won’t open yourself…and i’m sorry, i am not so good with these kind o f things lately, but i’ve been trough a lot and i hope you understand me cause i don;’t understand you at all.I really don’t want another changing Irene. I love natural people, independent people, those who know what they love or not, those that won’t need Cerber to take the decision for them..You were the sassy girl, but we ended up so different from the movie…sweet and low…
Asthenia part three
He went outside…Dante saw the light for the first time in many days, and liked the feeling, unfortunetly, every single thing that he saw outside, reminded about the past, that wild savana from the garden…the place where used to eat those baked potatoes.he fell on his knees with hands wrapped around his head, screaming: “Why won’t you ghosts go away NOW!!”, accidently he looked on the left and saw that cursed hill where he was teacher on walking,when he saw the end, but not paying attention…Thoughts came out from his mind like wind…It was too much…walking his way out of this, he reminded how he was a dick on that uphill. how the blue horse saved the day that evening answering his calls.Irene was pesimistic, but he told her to cover her face, and it will come.He was right, with er he was many many times right, but the problem was that he liked everyone to know this.
His heart was sending killer waves now, if it could stop it it was perfect, but it just won’t stop..the orange cover still ain’t closing, and my brown cover it will cover but it doesn’t matter now, he has a black cover now, she has a black one two, but where’s the desire?
The anger stormed him now…no words for this, why he would be angry, and with whom should be angry?Irene is gone, Irene is dead, instead of her, now is a girl blended in a society filled with stupidity, false dreams, ipocracy.
C’MON old IRENE!! please get out of my head…you used to be so kind and loving, so innocent…fuck it you’ve lost you’re innocence and you have no charm now, why can’t i understand this?
He reminded about his half heart, it is lost along some pieces of paper, in the plastic compartiment in his walking machine.There used to be two stars on it, but one faded away.The other sits alone…why does it come so long way from southeast to stand on a broken-hearted neck.
They said this is the most awful day of year, the specialists never get this things right, but he was the king of bad luck, he had to prove the ohers wrong if this meant him being miserable.Night came, and found him crounching on the grass. Stars were so visible like the ones when he begged freedom, he was such a badass then…yeah…we all are.The thought of death was so sweet now…only wanted to lay down there and never get up, but it wasn’t so easy…this would’n end on his terms.Sweet Irene is now a hated one, and the winter tree may never have such big ears.
Again his heart is punished with million tiny arrows, the soul is dying, letting in a cement way of life, not even the strawberries would make a difference, or cherries, or peaches…how can the apples count for nothing?You were supposed to marry a farm guy, have you forgot?
Sweet old Irene was dead, he couldn’t get her from her grave, she has those monsters keeping her away from life, and he cannot match them, they won long time ago…………………………………..and his nowadays just wont stretch that saving arm, it’s just another shovel diggin his grave…
His heart was sending killer waves now, if it could stop it it was perfect, but it just won’t stop..the orange cover still ain’t closing, and my brown cover it will cover but it doesn’t matter now, he has a black cover now, she has a black one two, but where’s the desire?
The anger stormed him now…no words for this, why he would be angry, and with whom should be angry?Irene is gone, Irene is dead, instead of her, now is a girl blended in a society filled with stupidity, false dreams, ipocracy.
C’MON old IRENE!! please get out of my head…you used to be so kind and loving, so innocent…fuck it you’ve lost you’re innocence and you have no charm now, why can’t i understand this?
He reminded about his half heart, it is lost along some pieces of paper, in the plastic compartiment in his walking machine.There used to be two stars on it, but one faded away.The other sits alone…why does it come so long way from southeast to stand on a broken-hearted neck.
They said this is the most awful day of year, the specialists never get this things right, but he was the king of bad luck, he had to prove the ohers wrong if this meant him being miserable.Night came, and found him crounching on the grass. Stars were so visible like the ones when he begged freedom, he was such a badass then…yeah…we all are.The thought of death was so sweet now…only wanted to lay down there and never get up, but it wasn’t so easy…this would’n end on his terms.Sweet Irene is now a hated one, and the winter tree may never have such big ears.
Again his heart is punished with million tiny arrows, the soul is dying, letting in a cement way of life, not even the strawberries would make a difference, or cherries, or peaches…how can the apples count for nothing?You were supposed to marry a farm guy, have you forgot?
Sweet old Irene was dead, he couldn’t get her from her grave, she has those monsters keeping her away from life, and he cannot match them, they won long time ago…………………………………..and his nowadays just wont stretch that saving arm, it’s just another shovel diggin his grave…
10 pasi pentru a devenii prost
1. Neaparat pentru a devenii prost trebuie sa ai o doza de prostie in tine, asa ca exploateaza-ti prostia la maxim!
2.Sa dansezi pe melodia de la telefonul prietenilor atunci cand suna.
3. Trebuie sa porti cel putin o discutie fara sens pe zi.
4. Sa asculti o melodie de poponari si sa iti placa.
5.Trebuie sa iti gasesti o porecla la moda, gen: “Scarba, Cacat, Gary, Borel…etc”
6.Numarul 6 e o regula: Orice s-ar intampla, raul prietenului e un bine pentru tine!
7.Sa vorbesti cu Dumnezeu ca de la frate la frate.
8.Sa iti sara mucu sau bala la o gluma buna, dar NU in ciorba sau pe tine, totul are o limita!
9.Atunci cand esti beat trebuie neaparat sa te certi cu prietenul tau pe motive neintemeiate!
10.Tzuguie-ti buzule cand esti rau!
si mai merge si 11. Cand prietenii nu sunt atenti fura-le orice!!! mai ales bautura!!!
Asthenia part two
He decides to act now, and realized that mourning would only make things worse, but why should he mourn, and is it worthless to mourn….?
- Fuck it! I lost my balance, C’mon…you are so better than this, my mind is only mine, and only i can make things better, and who are you, second? How can you dare to tell me who i am, you don’t even know me…are you surprised? You don’t know nothing, this glow that you’ve put on you it’s so false, and i will rise over it so quickly. Again, YOU KNOW SHIT ABOUT ME!!! so treat me properly, or go away! Fuck it, i lost it again…mirror please tell me more, i am scared to tell this to myself, you can do this better..
- You don’t want, and i think you cannot face the truth..
- I can’t, but i want to
- Ok, you are weak, you won’t understand once it for all what you should have known so many years ago…
-I can’t even understand you know…
-You need to face yourself, you need to prove who you are, you need to make them know that you aren’t only a box of chocolate, one can use you, and one can eat you.
Then the glass broke, even, it went to far, He wasn’t a tool.He used to be, but not anymore.The use would only be usefull now, hopefully, but it’s it choice,and the LIPeater, would have to thank only with his past soul.His new soul would need to grow, without lies, without false impressions, and without past.
He thinks now about the thing that he cares…”was i so boring, how could i create this poster of myself? this half real, but half unreal avatar?”, but then he realised…”If you haven’t the patience to listen to me, you’re fault! I was here all the way, and i will be many years from now one, but you should be ashame, you wouldn’t even took a moment to know me.
His room started to shrink suddently, he realised that the escape is the only thing that can make him valuable.The north wall couldn’t keep his trace anymore, and the south….well the south wall should shine very bright, because it’s last grey shadows made him think that te wall don’t care about him..
He went outside….breathing again…believing again….hoping again…Dante was trying a hole new life now..
P.S. part one was created, but it will appear when it’s time will come.
- Fuck it! I lost my balance, C’mon…you are so better than this, my mind is only mine, and only i can make things better, and who are you, second? How can you dare to tell me who i am, you don’t even know me…are you surprised? You don’t know nothing, this glow that you’ve put on you it’s so false, and i will rise over it so quickly. Again, YOU KNOW SHIT ABOUT ME!!! so treat me properly, or go away! Fuck it, i lost it again…mirror please tell me more, i am scared to tell this to myself, you can do this better..
- You don’t want, and i think you cannot face the truth..
- I can’t, but i want to
- Ok, you are weak, you won’t understand once it for all what you should have known so many years ago…
-I can’t even understand you know…
-You need to face yourself, you need to prove who you are, you need to make them know that you aren’t only a box of chocolate, one can use you, and one can eat you.
Then the glass broke, even, it went to far, He wasn’t a tool.He used to be, but not anymore.The use would only be usefull now, hopefully, but it’s it choice,and the LIPeater, would have to thank only with his past soul.His new soul would need to grow, without lies, without false impressions, and without past.
He thinks now about the thing that he cares…”was i so boring, how could i create this poster of myself? this half real, but half unreal avatar?”, but then he realised…”If you haven’t the patience to listen to me, you’re fault! I was here all the way, and i will be many years from now one, but you should be ashame, you wouldn’t even took a moment to know me.
His room started to shrink suddently, he realised that the escape is the only thing that can make him valuable.The north wall couldn’t keep his trace anymore, and the south….well the south wall should shine very bright, because it’s last grey shadows made him think that te wall don’t care about him..
He went outside….breathing again…believing again….hoping again…Dante was trying a hole new life now..
P.S. part one was created, but it will appear when it’s time will come.
Eyes Open
E tarziu….la fel ca in ultimul timp nu prea reusesc sa adorm atunci cand as vrea…si probabil la fel ca zilele trecute maine ma voi trezi exagerat de tarziu….aaa….nu…maine plec, deci trebuie sa ma trezesc un pic mai devreme, dar nu va gandit ca asta ar insemna 8-9, un pic mai devreme inseamna 11 
…vine sesiunea acum si o sa ma trezeasca rau de tot la realitate cu somnul.
Motivul pentru care insir cuvinte aiurea din nou pe aici este ca in noaptea asta am observat ca viata merge inainte si ca ea trebuie sa mearga inainte orice ar s-ar intampla, si stau sa ma gandesc daca pana acum nu a mers…ba da cred ca a mers dar nu mi-am dat seama.Totusi, de ce simt ca ma scufund in monotonia multimii? Cred ca cinismul lumii moderne nu lasa loc nimanui sa respire, si doar cei foarte priceputi reusesc sa scape.Cand aud, sau cand vad pe cineva pe la televizor caruia sa ii reuseasca aceasta evadarea, ma bucur gandindu-ma ca momentul meu e aproape, dar apoi imi trec fel si fel de tampenii prin cap, si chestia care ma deranjeaza cel mai mult e ca m-am gandit bine de tot si nu cunosc pe nimeni care sa fie foarte fericit cu ceea ce face, sau nu cunosc pe nimeni care sa fie fericit in modul in care imi doresc sa fiu si eu la un moment dat..ehh..aiureli..
Ma ingrozeste gandul ca poate nu voi reusi niciodata sa fiu cu adevarat liber, ca peste 10-15 ani voi avea aceleasi nemultumiri ca si acum, si sincer nici macar nu vreau sa ma gandesc ca s-ar putea intampla asta.Cred ca exceptand perioada evului medi, toate celelalte sunt cu mult peste perioada moderna, eu unul cred ca suntem mult mai cenzurati acum decat in anul 0, spre exemplu. Cred ca era mult mai usor sa iti urmezi visul atunci decat acum.Trebuie sa iti asumi milioane de riscuri ca sa speri la ceea ce iti doresti.
Nu stiu, probabil sunt influentat acum, si sper ca asta sa fie adevaratul motiv al pesimismului meu.In noaptea asta am citit o chestie care m-a socat in sensul bun, m-a facut sa sper si sa merg inainte, am vazut ca oamenii nu sunt totusi o specie pierduta, si ca mai sunt persoane care gandesc asa cum trebuie sa gandeasca, numai ca din ce vad sunt putini.M-am gandit odata, inspirat fiind, ca daca nu o sa mai fiu fericit aici o sa o caut in alta parte, si momentul ala a venit, numai ca, asa cum am mai spus, lumea din ziua de azi nu te ajuta sa o iei de la zero, ba mai mult iti pune si mai multe probleme in cap..
Acum totusi cred ca totul e in regula,sunt in continuare dezamagit, lasat singur si lipsit de vlaga, dar exceptand prima chestie, celelalte sunt din vina mea, asa ca nu pot sa fiu suparat si nici nu pot imputa asta cuiva, deci asta inseamna ca daca imi vad de treaba mea asa cum trebuie pot sa fiu 66,66% mai bine decat acum, cat despre dezamagirea de 33,33%, ehhh…moldova nu a fost niciodata taramul meu preferat, ma multumesc cu Londra, sau casa cu peluza, chiar si luminile zapacite din orasele insomniace ma fac mai fericit, si inchei in felul acesta, realizand ca sunt mai norocos decat as fii crezut, si ca lucrurile bune vor aparea doar daca eu vreau sa apara, si chiar trebuie sa incep sa imi doresc.
Ciorna
Ok…cum puteti blama un orb ca nu vede…sau cum ii puteti cere unui orb sa vada lucrurile pe care nu le poate vedea?Cum sa stie el ca soarele a apus, daca el nu vede ca a apus?…cate minciuni si cate adevaruri aude el…tot atatea chestii nu le poate crede, pentru ca nu le vede, pentru ca nu le simte si pentru ca e extraordinar de debusolat singur in lumea lui, ametit de tot c se intampla in jurul lui, si cum il puteti blama pentru ca e cum e? nu el si-a dorit sa fie orb…pur si simplu s-a intamplat, nu a avut grija…nu a fost nici atent destul de mult, dar in principiu nu a fost vina lui…deci cum puteti sa il acuzati aiurea daca el vrea sa vada…nu cred ca e un lucru pe care el sa poate sa si-l impuna, cel putin nu stiu, e evident ca trebuie sa isi continue viata si eu cred ca si el isi doreste la fel de mult sa poate merge inainte asa orb…insa asta nu inseamna ca nu isi doreste sa vada…ba da..va dori mereu sa vada pentru ca ar fi mai bine asa, pentru ca nu e nimeni in lumea asta care sa vrea sa renunte la vedere…(probabil va urma…)
11 Noiembrie
Habar n-am ce vreau sa scriu, dar simt ca trebuie sa imi insir gandurile, pentru ca altfel nu stiu daca pot sa le mai tin minte, sau sa le stiu macar ordinea, ordinea dorintelor, si ordinea necesitatilor, faza e ca in ultimu timp nu stiu daca ceea ce vreau e o dorinta sau o necesitate.Totusi am zis sa incerc, deoarece de fiecare data cand m-am simtit jos de tot, am reusit prin acest blog pe care unii sau majoritatea, sau chiar toti il considera de kkt, am reusit sa imi revin, si am aflat si eu ca sa iti dai seama care e problema, inseamna ca ai si rezolvat-o in proportie de 90%.Adevaru ca e o chestie ciudata, “astenia asta de noiembrie” e o problema care imi e destul de cunoscuta.De vreo jumatate de an tot insirui ganduri triste si credeti pe buna dreptate ca altceva nu am mai bun de facut, pai sa stiti ca si eu sunt de aceeasi parere, numai ca vointa imi lipseste cu desavarsire atunci cand nu sunt convins ca vreau sa fac un lucru..si eu nu vreau sa il fac.De ce? poate ca imi plac lucrurile asa cum sunt, sau poate ca nu vreau deloc ca ele sa fie altfel.Important e ca ele au ramas asa, si eu nu doresc sa le schimb, sau doresc da nu sunt hotarat.Imi aduc acum aminte de desenele din copilarie in care apareau pe un umar un inger si pe celalalt un dracusor, si sincer ma vad in acceasi situatie, dar nu stiu care e ingerul si care e dracusorul,oricum nu i-as asculta deloc:)), sunt atat de incapatanat incat chiar daca stiu ca un lucru mi-ar face bine tot nu l-as face daca nu vreau sa il fac.In ultimul timp oscilez intre momente bune si momente ciudate…oricum ceea ce ma bucura e ca cele ciudate au devenit mai rare…totusi la fel de dureroase…si daca va ganditi ca stiti care e motivul acestora…mai ganditi-va odata…putini stiu care e adevaratul motiv…foarte putini…nu stiu de ce ma simt obligat sa explic, pentru ca asa cum am mai spus…scriu doar sa ma descarc, si sa ma simt mai bine, nu sa inteleaga lumea…totusi daca va doriti sa intelegeti cu adevarat, trebuie doar sa cititi atent si nu va dura mult…Dupa atata timp Coldplay tot suna unic, Killers tot ma fac sa ma simt important, si dupa tot acest timp, acest lung lung timp East 17 reusesc sa ma calmeze si acum.Si iarta-ma daca uneori crezi ca imi vars nervii pe tine, daca uneori crezi ca exagerez, sau daca uneori sunt batut in cap…nu sunt rau intentionat:)e doar un instinct prostesc pe care uneori il ascund, alteori nu, dar niciodata nu am fost mai impacat ca acum:D.
P.S. Coldplay – Fix you…nu are cum sa nu va placa…melodia asta e…..chiar daca risc sa fiu iar exagerat….epica.Nimeni nu aranjeaza lucrurile simple mai bine decat Coldplay…
P.S.2 Am hotarat sa nu pun titlu…e de ajuns:D
P.S.3 Azi m-am “incins” cu P.S.-urile…
P.S.4 Momentele de “Killers” sunt “my devil’s water”…incantatoare:D
I’ll see you soon
Nonsens 4
…..Azi o sa fiu rau…rau cu voi…cei carora va place sa va bateti joc de toti restu…voi cei care credeti ca lumea e a voastra…si da…rau cu voi..cei care credeti ca totul inseamna fericirea, minciuna si fatarnicia voastra.
Uite astazi nu mai e asa…azi t nu iti mai bati joc de mine, azi tu nu ma mai folosesti, si tu, azi nu pui stapanire pe mine.DA! azi tu nu mai ai putere, puterea sa ma faci sa vin, sa ma faci sa nu mai…, sa ma faci.Astazi tu nu mai esti tu, iar eu sunt mai mult eu.
Sunt zile in care incerc sa va inteleg, in care, nu ca vreau, dar ca sper ca voi sa aveti un motiv bun pentru care sunteti asa…si stiti ce realizez? Realizez ca voi nu sunteti nimic altceva decat niste copii care uita de Craciun ca alaturi de ei cu adevarat sunt parintii, nu prietenii de alaturi, dar ii inteleg.Ii inteleg pentru ca ei sunt copii.Ei sunt copii, iar voi ce sunteti? voi aveti scuze?DE CE crezi ca fara tine lumea nu exista, iar atunci cand nu mai exista realizezi ca ai nevoie de ceilalti?De ce tu crezi ca a fi o persoana buna inseamna sa fi o persoana care prin bunatatea altora sa iti satisfaci propria dorinta.Si…DE CE tu care presupui ca esti pur, inocent, si ca esti tu..esti de fapt tu cel care joci doua jocuri in acelasi timp?Ai invatzat de la cei mai buni nu?..Pai atunci afla ca ceea ce ai invatzat tu nu e deloc ceea ce trebuie invatzat.Realizeaza odata ce cu totii realizam odata: Lumea nu e cutia ta cu nisip, nu poti sa arunci cu nisip in cel care nu e pe unda ta, pentru ca nisipul odata va vedea cine esti tu si se va rasturna singur peste tine.
Tie prietene iti place sa te joci, dar crezi ca noua ne place? Tie iti place sa fi tu, dar eu nu stiu cn esti tu, si nu vreau sa cred ca tu esti tu pe care mie imi e frica sa il cunosc.M-am saturat, Tu! m-am saturat sa fiu ce vrei tu sa fiu.Nu vreau sa ma mai conduci, Tu!…si…Tu!…vei pierde, pentru ca lumea are simtul corectitudinii.Pentru ca imi place sa cred ca lumea e nascuta in balanta, si ca odata va vedea ce e mai mult rau si ce e mai mult bine, si ca va face ordine.Pentru ca imi place sa cred ca tu, asa cum eu am fost increzator, m-am intors la gandirea pamanteasca, asa vei fi si tu intors.Si pentru ca in final imi place sa cred ca eu am trecut prin foc, si nu vreau sa treci si tu….vreau doar ca eu sa ajung la apa mea, si ATAT..apa mea imi ajunge..apa mea poate linisti totul..pentru ca focul a ars indeajuns de mult incat sa fie stins..si pentru ca linistea merita instalata.Pentru ca voi avea incredere…pentru ca voi continua sa fiu eu, pentru ca voi, cei numai pentru care sa va simtiti bn orice fara sa conteze imprejurul, veti realiza intr-un final, PENTRU ca astazi am realizat ca ce vreau e mult mai mult, mult mai bun, mult mai pur..si ca si exista…Trebuie doar sa ajung la ce vreau, pentru ca atunci va fi perfect.Pentru asta voi continua sa merg, sa ma chinui, si dak va fi nevoie sa las capul jos.Pentru ceea ce am nevoie voi reusi, iar voi…voi faceti ce vreti…De azi nu mai sunt pentru voi….
P.S. Nu incercati sa faceti legaturi…nu isi au rostul…
Uite astazi nu mai e asa…azi t nu iti mai bati joc de mine, azi tu nu ma mai folosesti, si tu, azi nu pui stapanire pe mine.DA! azi tu nu mai ai putere, puterea sa ma faci sa vin, sa ma faci sa nu mai…, sa ma faci.Astazi tu nu mai esti tu, iar eu sunt mai mult eu.
Sunt zile in care incerc sa va inteleg, in care, nu ca vreau, dar ca sper ca voi sa aveti un motiv bun pentru care sunteti asa…si stiti ce realizez? Realizez ca voi nu sunteti nimic altceva decat niste copii care uita de Craciun ca alaturi de ei cu adevarat sunt parintii, nu prietenii de alaturi, dar ii inteleg.Ii inteleg pentru ca ei sunt copii.Ei sunt copii, iar voi ce sunteti? voi aveti scuze?DE CE crezi ca fara tine lumea nu exista, iar atunci cand nu mai exista realizezi ca ai nevoie de ceilalti?De ce tu crezi ca a fi o persoana buna inseamna sa fi o persoana care prin bunatatea altora sa iti satisfaci propria dorinta.Si…DE CE tu care presupui ca esti pur, inocent, si ca esti tu..esti de fapt tu cel care joci doua jocuri in acelasi timp?Ai invatzat de la cei mai buni nu?..Pai atunci afla ca ceea ce ai invatzat tu nu e deloc ceea ce trebuie invatzat.Realizeaza odata ce cu totii realizam odata: Lumea nu e cutia ta cu nisip, nu poti sa arunci cu nisip in cel care nu e pe unda ta, pentru ca nisipul odata va vedea cine esti tu si se va rasturna singur peste tine.
Tie prietene iti place sa te joci, dar crezi ca noua ne place? Tie iti place sa fi tu, dar eu nu stiu cn esti tu, si nu vreau sa cred ca tu esti tu pe care mie imi e frica sa il cunosc.M-am saturat, Tu! m-am saturat sa fiu ce vrei tu sa fiu.Nu vreau sa ma mai conduci, Tu!…si…Tu!…vei pierde, pentru ca lumea are simtul corectitudinii.Pentru ca imi place sa cred ca lumea e nascuta in balanta, si ca odata va vedea ce e mai mult rau si ce e mai mult bine, si ca va face ordine.Pentru ca imi place sa cred ca tu, asa cum eu am fost increzator, m-am intors la gandirea pamanteasca, asa vei fi si tu intors.Si pentru ca in final imi place sa cred ca eu am trecut prin foc, si nu vreau sa treci si tu….vreau doar ca eu sa ajung la apa mea, si ATAT..apa mea imi ajunge..apa mea poate linisti totul..pentru ca focul a ars indeajuns de mult incat sa fie stins..si pentru ca linistea merita instalata.Pentru ca voi avea incredere…pentru ca voi continua sa fiu eu, pentru ca voi, cei numai pentru care sa va simtiti bn orice fara sa conteze imprejurul, veti realiza intr-un final, PENTRU ca astazi am realizat ca ce vreau e mult mai mult, mult mai bun, mult mai pur..si ca si exista…Trebuie doar sa ajung la ce vreau, pentru ca atunci va fi perfect.Pentru asta voi continua sa merg, sa ma chinui, si dak va fi nevoie sa las capul jos.Pentru ceea ce am nevoie voi reusi, iar voi…voi faceti ce vreti…De azi nu mai sunt pentru voi….P.S. Nu incercati sa faceti legaturi…nu isi au rostul…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)